Eterniseed › Lecții › Adolescent

Adolescent · Săptămâna 15 · Vineri

Săptămâna 15: BOCET: TRĂIND FĂRĂ REZOLVARE — Sinteză și Chestionar

Verset de memorat: Lamentations 3:22-23

BOCET: TRĂIND FĂRĂ REZOLVARE

Săptămâna aceasta am făcut ceva pe care multă religie populară îl evită. Am rămas în întuneric cu scriitorii biblici în loc să-i grăbim, sau să ne grăbim pe noi înșine, spre lumină. Coloana vertebrală a săptămânii sunt două texte pe care canonul le pune în tensiune. Psalmul 88 este bocetul care refuză să se rezolve. Plângeri 3 este bocetul care ajunge, la jumătatea drumului, la un act disciplinat de speranță și apoi continuă prin plângere și imprecări. Împreună ele învață o teologie a bocetului care are cel puțin patru mișcări. În primul rând, bocetul este adresat. Chiar și în cea mai întunecată clipă, bocetul biblic este o vorbire îndreptată spre Dumnezeu, ceea ce înseamnă că este structural un act de credință chiar și atunci când nu se simte ca atare. În al doilea rând, bocetul este cinstit. Nu editează durerea ca să fie mai prezentabilă. În al treilea rând, bocetul poate să-și amintească. Plângeri 3:22-23, pasajul nostru cheie, este balamaua: poetul alege să-și amintească faptul că dragostea de legământ a lui Dumnezeu nu se termină și că îndurările apar noi în fiecare dimineață. Acea amintire nu este o negare a ruinii din jurul lui; este o contra-mărturie rostită în mijlocul ei. În al patrulea rând, bocetul poate de asemenea refuza să-și amintească, așa cum face Psalmul 88, și totuși să aparțină în casa credinței. Sinteza este aceasta: Biblia nu dă persoanei care suferă un singur scenariu aprobat. Ea dă o gamă. Credinciosul matur învață să recunoască în ce tonalitate se află și să onoreze aceeași gamă în alți suferinzi. Versetul cheie contează pentru că localizează speranța nu în circumstanțe schimbate, ci în caracterul lui Dumnezeu, revendicat printr-un act de memorie în mijlocul ruinii neschimbate. Aceasta este o speranță mai durabilă decât optimismul cu care este adesea confundată. Poate supraviețui marții.

Gândește-te la asta

  • Dacă ar trebui să înveți diferența dintre speranța biblică și optimismul superficial folosind doar cele două pasaje din această săptămână, cum ai explica-o?
  • Pe cine din viața ta te echipează această săptămână să-l însoțești altfel decât ai fi făcut săptămâna trecută, și ce vei face sau nu vei face în mod specific?

Reunind săptămâna

Săptămâna aceasta am făcut ceva pe care multă religie populară îl evită. Am rămas în întuneric cu scriitorii biblici în loc să-i grăbim, sau să ne grăbim pe noi înșine, spre lumină. Coloana vertebrală a săptămânii sunt două texte pe care canonul le pun în tensiune. Psalmul 88 este bocetul care refuză să se rezolve. Plângeri 3 este bocetul care ajunge, la jumătatea drumului, la un act disciplinat de speranță și apoi continuă prin plângere și imprecări. Împreună ele învață o teologie a bocetului care are cel puțin patru mișcări. În primul rând, bocetul este adresat. Chiar și în cea mai întunecată clipă, bocetul biblic este o vorbire îndreptată spre Dumnezeu, ceea ce înseamnă că este structural un act de credință chiar și atunci când nu se simte ca atare. În al doilea rând, bocetul este cinstit. Nu editează durerea ca să fie mai prezentabilă. În al treilea rând, bocetul poate să-și amintească. Plângeri 3:22-23, pasajul nostru cheie, este balamaua: poetul alege să-și amintească faptul că dragostea de legământ a lui Dumnezeu nu se termină și că îndurările apar noi în fiecare dimineață. Acea amintire nu este o negare a ruinii din jurul lui; este o contra-mărturie rostită în mijlocul ei. În al patrulea rând, bocetul poate de asemenea refuza să-și amintească, așa cum face Psalmul 88, și totuși să aparțină în casa credinței. Sinteza este aceasta: Biblia nu dă persoanei care suferă un singur scenariu aprobat. Ea dă o gamă. Credinciosul matur învață să recunoască în ce tonalitate se află și să onoreze aceeași gamă în alți suferinzi. Versetul cheie contează pentru că localizează speranța nu în circumstanțe schimbate, ci în caracterul lui Dumnezeu, revendicat printr-un act de memorie în mijlocul ruinii neschimbate. Aceasta este o speranță mai durabilă decât optimismul cu care este adesea confundată. Poate supraviețui marții.

Să ne rugăm împreună

Dumnezeul lui Heman Ezrahitul și al poetului din Plângeri, îți mulțumesc pentru o Biblie suficient de sinceră încât să includă ambele voci. Fă-mă genul de persoană care le poate rosti pe amândouă, care poate sta cu amândouă în alții și care nu are nevoie să forțeze o rezolvare pentru a dovedi că ești bun. Unde sunt în întuneric, fii Ascultătorul. Unde îmi pot aminti, lasă amintirea să dăinuie. Amin.