Adolescent · Săptămâna 23 · Luni
Cei tari și cei slabi
Verset de memorat: Romans 14:1
Stabilirea scenei
Pavel scrie unei biserici din capitala imperială pe la anul 57 d.Hr. Congregația din Roma era mixtă: credincioși dintre neamuri care nu ținuseră niciodată Legea și credincioși evrei care se întorceau după ce fusese ridicată expulzarea anterioară a împăratului Claudiu. S-au întors într-o comunitate a cărei cultură de închinare se schimbase fără ei. Previzibil, conflictul a izbucnit în jurul legilor alimentare, al calendarelor sfinte și al cărnii care poate fi fost sacrificată în temple păgâne înainte de a ajunge pe piață. Pavel nu aplatizează aceste tensiuni și nu ia partea unei tabere. În schimb, reformulează întreaga argumentare. El face distincția între aspectele din centrul Evangheliei (stăpânirea lui Isus, moartea și învierea Sa, chemarea la credință) și aspectele pe care le numește „discutabile” – credincioși sinceri care citesc aceleași Scripturi și ajung la concluzii diferite despre practica zilnică. Etichetele pe care le folosește, „tare” și „slab”, sunt alunecoase. „Slab” nu înseamnă inferior din punct de vedere moral; descrie o conștiință care încă se leagă de practici de care Evanghelia a eliberat-o tehnic. „Tare” nu înseamnă superior din punct de vedere spiritual; descrie o conștiință care a interiorizat acea libertate. Mișcarea surprinzătoare a lui Pavel este să insiste că amândoi aparțin, amândoi sunt primiți de Dumnezeu și niciunul nu are dreptul să-și folosească poziția ca armă împotriva celuilalt.
Chestiuni discutabile definite
Maturitatea creștină începe cu capacitatea de a face diferența între Evanghelia însăși și aplicațiile culturale, etice sau stilistice pe care oamenii le construiesc în jurul ei. Aspectele centrale sunt cele non-negociabile pe care fiecare ramură a creștinismului istoric le-a mărturisit: cine este Isus, ce a împlinit El, ce înseamnă credința și pocăința. Aspectele secundare sunt întrebări reale la care credincioșii trebuie încă să răspundă, dar răspunsurile pot diferi fără ca cineva să-L abandoneze pe Hristos. Pavel poruncește bisericii din Roma să se primească unii pe alții fără a declanșa dispute menite să regleze conturi. Primirea precede dezbaterea. Aparținerea precede corectarea.
În lumea ta
Gândește-te la ultimele trei dispute creștine pe care le-ai văzut online. Stil de închinare. Susțineri politice. Alegeri de școlarizare. Reguli de întâlniri. Alcool. Tatuaje. Traduceri ale Bibliei. Cele mai aprinse certuri din interiorul bisericii nu sunt despre dacă Isus a înviat din morți. Ele sunt despre aplicații, preferințe și întrebări etice contestate unde credincioși sinceri ajung la concluzii diferite. Romani 14 nu-ți spune ce parte să iei în acele certuri. Îți spune ce fel de om să fii în interiorul lor.
Gândește-te la asta
- Numește o convingere pe care o ții cu tărie și pe care ai clasifica-o acum ca „discutabilă” mai degrabă decât „centrală”. Ce se schimbă în modul în care argumentezi pentru ea odată ce o etichetezi astfel?
- Unde este linia, în judecata ta, între o chestiune secundară despre care creștinii pot fi în dezacord și o chestiune centrală pentru care merită să ne despărțim? Încearcă să articulezi testul pe care îl folosești de fapt.
Să ne rugăm împreună
Dumnezeu, Tu îi primești pe oamenii pe care eu i-aș fi respins. Învață-mă să deosebesc apărarea Evangheliei de apărarea preferințelor mele. Când sunt tentat să disprețuiesc un frate sau o soră a cărui conștiință e altfel decât a mea, încetinește-mă. Când sunt tentat să mă simt mai bun pentru că regulile mele sunt mai stricte sau mai libere decât ale lor, umilește-mă. Dă-mi curajul cel mai greu: curajul de a fi cu oamenii cu care nu sunt de acord. Amin.