Adolescent · Săptămâna 26 · Vineri
Săptămâna 26: IISUS CEL ISTORIC — Sinteză și Test
Verset de memorat: Lk 1:3
IISUS CEL ISTORIC
Săptămâna aceasta L-am tratat pe Isus nu ca pe o presupunere religioasă privată, ci ca pe o figură publică a istoriei, și am făcut-o intenționat. Luca însuși invită această atitudine în prefața sa; scrie ca un cercetător pentru un cititor care merită temeiuri de încredere. De acolo am lărgit perspectiva. Iosif și Tacitus ne-au arătat că surse necreștine, inclusiv cele ostile, confirmă forma de bază a vieții și morții lui Isus. Abordarea faptelor minime ne-a arătat că o comunitate de savanți remarcabil de diversă este de acord asupra unui nucleu istoric substanțial, chiar și atunci când sunt în dezacord puternic cu privire la ce înseamnă acel nucleu. Și apoi am făcut ceva ce multe programe refuză să facă: am recunoscut limitele. Evangheliile diferă în detalii. Nu putem recupera totul. Unele tensiuni rămân tensionate. Sinteza este aceasta. O credință responsabilă din punct de vedere istoric nici nu pretinde mai mult decât oferă dovezile, nici nu predă dovezile celor care ar vrea să-L explice pe Isus. Spune: omul a existat, a învățat, a fost executat și a inspirat o mișcare care a erupt dintr-un grup de discipoli eșuați și îndurerați într-o comunitate dispusă să moară mai degrabă decât să se dezică. Acest tipar de fapte are nevoie de explicație. Creștinii au oferit una timp de două mii de ani: că Isus a înviat. S-ar putea să fii convins de această explicație; s-ar putea să te lupți cu ea; s-ar putea să te întorci la ea după ani de îndoială. Scopul acestei săptămâni este că întrebarea merită atenția ta adultă. Credința care s-a luptat cu istoria este mai durabilă decât credința care a fost doar învățată ce să simtă. Luca a scris pentru ca Teofil, și tu, să aveți temeiuri. Folosește-le.
Reunind săptămâna
Săptămâna aceasta L-am tratat pe Isus nu ca pe o presupunere religioasă privată, ci ca pe o figură publică a istoriei, și am făcut-o intenționat. Luca însuși invită această atitudine în prefața sa; scrie ca un cercetător pentru un cititor care merită temeiuri de încredere. De acolo am lărgit perspectiva. Iosif și Tacitus ne-au arătat că surse necreștine, inclusiv cele ostile, confirmă forma de bază a vieții și morții lui Isus. Abordarea faptelor minime ne-a arătat că o comunitate de savanți remarcabil de diversă este de acord asupra unui nucleu istoric substanțial, chiar și atunci când sunt în dezacord puternic cu privire la ce înseamnă acel nucleu. Și apoi am făcut ceva ce multe programe refuză să facă: am recunoscut limitele. Evangheliile diferă în detalii. Nu putem recupera totul. Unele tensiuni rămân tensionate. Sinteza este aceasta. O credință responsabilă din punct de vedere istoric nici nu pretinde mai mult decât oferă dovezile, nici nu predă dovezile celor care ar vrea să-L explice pe Isus. Spune: omul a existat, a învățat, a fost executat și a inspirat o mișcare care a erupt dintr-un grup de discipoli eșuați și îndurerați într-o comunitate dispusă să moară mai degrabă decât să se dezică. Acest tipar de fapte are nevoie de explicație. Creștinii au oferit una timp de două mii de ani: că Isus a înviat. S-ar putea să fii convins de această explicație; s-ar putea să te lupți cu ea; s-ar putea să te întorci la ea după ani de îndoială. Scopul acestei săptămâni este că întrebarea merită atenția ta adultă. Credința care s-a luptat cu istoria este mai durabilă decât credința care a fost doar învățată ce să simtă. Luca a scris pentru ca Teofil, și tu, să aveți temeiuri. Folosește-le.
Să ne rugăm împreună
Dumnezeul adevărului și al răbdării, îți mulțumim pentru o credință care nu trebuie să se ascundă de dovezi. Nu am rezolvat fiecare întrebare săptămâna aceasta și nu ne prefacem că am făcut-o. Dar am privit mai atent, iar ceea ce am văzut nu ne-a făcut de rușine. Acolo unde suntem convinși, adâncește-ne convingerea. Acolo unde încă căutăm, mergi cu noi. Acolo unde suntem tentați fie de certitudine, fie de cinism, dă-ne calea mai grea, mai bună, a încrederii sincere. Amin.