Eterniseed › Lecții › Adolescent

Adolescent · Săptămâna 27 · Luni

Revendicarea Numelui Divin

Verset de memorat: John 8:58

Stabilirea scenei

Ioan 8 are loc în timpul Sărbătorii Corturilor din Ierusalim, o sărbătoare de o săptămână care amintea de grija lui Dumnezeu față de poporul Israel în pustiu. Isus era într-o discuție tot mai aprinsă cu conducătorii religioși în curțile Templului. Subiectul era identitatea: Cine este Isus și din ce autoritate vorbește? Conducătorii Îl acuzaseră că este samaritean și posedat de demoni, cele mai grele insulte din vremea aceea. Când discuția ajunge la Avraam, părintele întemeietor al lui Israel, tensiunea crește brusc. Avraam murise de aproape două mii de ani. A pretinde orice fel de întâietate față de Avraam era ceva uimitor. Atunci Isus spune ceva care face ca discuția să explodeze. El nu spune că a existat înainte ca Avraam să se fi născut. Folosește o expresie la timpul prezent care amintește de felul în care Dumnezeu Se numește pe Sine în Exod 3, când Moise Îl întâlnește la rugul aprins. Reacția este imediată și fizică: mulțimea ridică pietre. Potrivit Legii lui Moise, uciderea cu pietre era pedeapsa pentru hulă. Răspunsul lor ne arată cum L-au înțeles. Nu au auzit un învățător înțelept care exagerează. Au auzit un om care Își atribuie numele de nespus al lui Dumnezeu.

„Eu sunt” înainte de Avraam

Ideea principală din acest pasaj nu este că Isus este mai bătrân decât Avraam, mai înțelept sau mai important. Afirmația este că El este una cu Dumnezeul care i-a vorbit lui Moise. Folosind cuvintele cu care Dumnezeu S-a numit pe Sine în Exod, Isus Se așază în identitatea singurului Dumnezeu al lui Israel. Este cea mai mare afirmație pe care o putea face un evreu din secolul întâi și Isus o face cu bună știință, în public, în Templu, știind ce va urma. Gramatica contează: El nu spune „Eu am fost” înainte de Avraam. El spune „Eu sunt”. Existența în prezentul veșnic aparține doar lui Dumnezeu.

În lumea ta

Trăim într-o cultură care Îl respectă pe Isus ca figură morală, dar rezistă la afirmația dumnezeirii. O vei auzi de la colegi, în podcasturi, în discuții de familie: „Isus a fost un mare învățător, un revoluționar pașnic, un înțelept”. Observă cât de des este îndepărtată discret din conversație întrebarea privitoare la dumnezeire. Lucrul interesant este că această cale de mijloc nu era disponibilă celor care L-au auzit cu adevărat. Ei trebuiau să decidă: sau hulitor, sau Dumnezeu întrupat. Calea de mijloc a admirației politicoase este o invenție modernă. Când cineva îți oferă această cale de mijloc, poți întreba cu blândețe ce face cu pasaje ca acesta.

Gândește-te la asta

  • Dacă Isus știa că această afirmație Îl va face să fie ucis cu pietre, de ce crezi că a spus-o totuși, în public, în timpul unei sărbători?
  • Descrie un moment în care ai auzit pe cineva să-L prezinte pe Isus ca pe ceva mai sigur și mai blând. Ce anume era protejat prin faptul că a fost prezentat astfel?

Să ne rugăm împreună

Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Moise, Dumnezeul rugului aprins – Tu ai fost întotdeauna Cel care Își dă Numele. Mărturisim că uneori preferăm un Isus mai mic, mai ușor de purtat, mai ușor de explicat prietenilor noștri. Dă-ne curaj să stăm cu măreția a ceea ce a spus El de fapt. Când afirmația Lui ne tulbură, nu ne lăsa să fugim de ea. Întâlnește-ne în tulburare. Amin.