Eterniseed › Lecții › Adolescent

Adolescent · Săptămâna 27 · Miercuri

Reducerea „Învățătorului bun”

Verset de memorat: John 8:58

Stabilirea scenei

Astăzi nu ne aflăm într-o singură scenă, ci în fața unei probleme care străbate ambele pasaje pe care le-am studiat. În Ioan 8 și Marcu 14, Isus face afirmații care aproape îl duc la moarte și apoi îl duc efectiv la moarte. În ambele cazuri, cei care Îl ascultă nu sunt confuzi cu privire la ceea ce vrea să spună. Caută pietre sau își rup hainele și pronunță o sentință de moarte. Reacția însăși este dovada a ceea ce a fost afirmația. Un rabin rătăcitor care învață bunătatea și milostenia nu este executat de statul roman la cererea autorităților religioase. A trebuit să se spună ceva anume, și ceva anume s-a spus. Totuși, mulți oameni gânditori de astăzi încearcă să Îl păstreze pe Isus îndepărtând afirmațiile Sale. Vor un înțelept, un exemplu moral, un activist nonviolent, un învățător de înțelepciune. Vor Predica de pe Munte fără scena procesului. Astăzi examinăm dacă această combinație ne este cu adevărat disponibilă sau dacă este o greșeală logică deghizată în smerenie.

De ce „învățător bun” nu funcționează

C. S. Lewis a formulat problema cu claritate: un om care a spus lucrurile pe care le-a spus Isus este fie cine pretinde că este, fie este înșelat, fie este necinstit. Nu poate fi doar un învățător înțelept, pentru că niciun învățător înțelept nu pretinde că este veșnic una cu Dumnezeu, judecătorul cosmic așezat la dreapta lui Dumnezeu. Argumentul nu este de necontestat; nu ia în considerare posibilitatea ca afirmațiile să fi fost inventate mai târziu sau ca Isus să fi fost înțeles greșit. Dar, în aceste limite, are o forță reală. Odată ce acceptăm că a făcut aceste afirmații — iar dovezile sunt substanțiale —, terenul de mijloc politicos se prăbușește. Fie are dreptate, caz în care închinarea este răspunsul corect, fie se înșală catastrofal, caz în care admirația este răspunsul greșit. „Învățător bun” cere ca tot ce a învățat să fie de încredere. Dar lucrul pe care l-a învățat cel mai clar a fost despre Sine.

În lumea ta

Vei întâlni constant această reducere. Un profesor de filozofie va spune că Isus a fost un înțelept cinic. Un romancier Îl va înfățișa ca pe un revoluționar țărănesc galileean. Un prieten care își deconstruiește credința va spune că încă Îi iubește învățăturile, dar nu poate accepta părțile supranaturale. Fii milostiv aici. Majoritatea oamenilor care ajung la „învățător bun” nu sunt necinstiți; încearcă să păstreze ceva frumos în timp ce lasă deoparte ceva ce li se pare imposibil. Sarcina ta nu este să câștigi argumentul. Sarcina ta este să pui întrebări blânde: Ce faci cu scena procesului? Ce faci cu Toma care Îl numește Domn și Dumnezeu? Ce faci cu ucenicii care au murit mai degrabă decât să se lepede? Fă-i să gândească, apoi lasă Duhul să facă restul.

Gândește-te la asta

  • Ți s-a întâmplat vreodată să preferi pe Isus „învățător bun” în locul lui Isus care pretinde autoritate divină? Ce era atrăgător la versiunea mai mică?
  • Construiește, cu propriile cuvinte, cea mai puternică versiune a argumentului „învățător bun”. Apoi scrie cel mai puternic răspuns pe care i-l poți da.

Să ne rugăm împreună

Isuse, Tu nu ne lași să Te ținem mic. De fiecare dată când încercăm să Te micșorăm într-un înțelept citabil, propriile Tale cuvinte sparg cutia pe care am construit-o. Mărturisim că uneori vrem un Isus ușor de gestionat mai mult decât pe Cel real. Dă-ne onestitatea de a înfrunta direct afirmațiile Tale și curajul de a le respinge sau de a cădea la picioarele Tale. Orice altceva între aceste două nu înseamnă cu adevărat să Te urmăm. Amin.