Eterniseed › Lecții › Adolescent

Adolescent · Săptămâna 31 · Luni

Așteptând Promisiunea

Verset de memorat: Acts 1:8

Stabilirea scenei

Luca a scris Faptele Apostolilor ca al doilea volum al unei singure lucrări adresate unui om numit Teofil. Volumul întâi, Evanghelia după Luca, a urmărit ce a început Isus să facă și să învețe. Volumul al doilea afirmă că același Isus continuă să acționeze, acum prin urmașii Săi împuterniciți de Duhul. Primul capitol se află într-un ciudat interval: aparițiile învierii s-au încheiat, biserica nu a început încă. Isus se înalță, iar ucenicii sunt îndemnați să aștepte în Ierusalim. Contextul cultural contează. Ierusalimul era ocupat de Roma, guvernat local de conducători-client și plin de pelerini care se pregăteau de Cincizecime. Ucenicii erau o minoritate mică și traumatizată, cu un lider executat de stat și care, după ei, înviase. Decizia lor de a rămâne împreună, de a se ruga și de a-și reorganiza conducerea înlocuindu-l pe Iuda cu Matia arată că se înțelegeau ca o comunitate continuă cu o misiune publică, nu ca un grup privat de doliu.

Înălțarea și mărturia apostolică

Mărturia nu este o trăsătură de personalitate dată extrovertiților. În Faptele Apostolilor 1, Isus reformulează întrebarea urmașilor Săi despre restaurarea politică, îndreptându-i spre exterior: sarcina lor nu este să prezică calendarul împărăției, ci să mărturisească, în cercuri tot mai largi, ceea ce au văzut. Înălțarea contează pentru că Îl plasează pe Isus cel înviat în autoritate, lăsând lucrarea vizibilă unei comunități care va fi împuternicită, nu abandonată. Așteptarea, deci, nu este pasivitate. Este atitudinea celor care știu că nu pot fabrica Duhul și refuză să înceapă misiunea cu propriile puteri.

În lumea ta

Gândește-te la anul sabatic, sala de așteptare, sezonul de după absolvire când nimic nu a început încă. Cultura occidentală tratează așteptarea ca timp pierdut. Ucenicii au tratat-o ca formare. Un elev de liceu care petrece o vară rugându-se pentru o vocație, vorbind cu mentori și slujind local face ceva structural similar cu camera de sus: refuzând să pornească doar cu voință proprie.

Gândește-te la asta

  • Unde în viața ta acum ți se cere să aștepți mai degrabă decât să acționezi, și care este diferența dintre așteptarea sfântă și evitare?
  • Dacă mărturia ta trebuie să se lărgească în cercuri (acasă, oraș, regiune, lume), ce cerc sari și de ce?

Să ne rugăm împreună

Doamne, Tu care trimiți și Tu care aștepți, recunoaștem că preferăm planurile promisiunilor. Vrem termene pe care nu ni le-ai dat. Învață-ne să rămânem în cameră când ne ceri să rămânem și să ieșim în stradă când ne trimiți. Numim locurile unde suntem obosiți, locurile unde ne îndoim că misiunea este reală și locurile unde ne este teamă că vocea noastră nu contează. Revarsă peste noi ceea ce nu putem genera singuri. Amin.