Adolescent · Săptămâna 32 · Luni
Imnul lui Hristos
Verset de memorat: Philippians 2:5-11
Stabilirea scenei
Pavel a scris Epistola către Filipeni în jurul anului 62 d.Hr., probabil dintr-o închisoare romană. Scrisoarea este neobișnuit de caldă, aproape intimă. Filipi era o colonie romană în Macedonia, plină de soldați pensionați și mândrie civică. În mijlocul unui apel practic la unitate, Pavel introduce ceva surprinzător: un poem despre Isus. Majoritatea cercetătorilor din diferite tradiții sunt de acord că Filipeni 2:6-11 nu a fost compus pe loc. Ritmul, versetele paralele și vocabularul neobișnuit sugerează că Pavel citează sau adaptează un imn creștin timpuriu deja cunoscut cititorilor săi. Dacă este așa, acest pasaj poate fi una dintre cele mai vechi piese de închinare creștină care ne-au rămas, anterioară scrisorii în sine. Asta contează din punct de vedere istoric. În aproximativ treizeci de ani de la răstignire, credincioșii cântau deja despre Isus în limbaj rezervat lui Dumnezeu. Imnul are o formă clară, adesea numită modelul V. Începe cu Hristos în chipul lui Dumnezeu. Coboară prin golirea de Sine, luând chipul unui slujitor, devenind om și murind pe cruce. Apoi se ridică din nou: Dumnezeu Îl înalță, Îi dă numele mai presus de orice nume și fiecare genunchi se pleacă. Mișcarea în jos și în sus nu este decor. Este argumentul teologic.
Imn al coborârii și înălțării lui Hristos
Pavel nu doar povestește o istorie; el construiește un argument prin formă. Statutul lui Hristos nu era ceva de care să se agațe. Fiul veșnic a ales mișcarea în jos. S-a golit pe Sine, verbul grecesc este kenoo, rădăcina cuvântului kenosis. Teologii au dezbătut timp de secole ce anume a fost golit. Putere? Folosirea independentă a atributelor divine? Slavă? Imnul nu specifică, iar acea reținere face parte din înțelepciunea sa. Ceea ce insistă este direcția: de la egalitate cu Dumnezeu la moartea unui sclav. Apoi Dumnezeu inversează mișcarea. Limbajul înălțării face ecou lui Isaia, unde fiecare genunchi se pleacă doar în fața DOMNULUI. Imnul aplică aceeași închinare lui Isus. Aceasta este o hristologie extraordinar de înaltă, cântată de credincioși care se considerau încă monoteiști. Versetul cadru contează și el. Pavel introduce imnul spunându-le filipenilor să aibă aceeași mentalitate între ei. Drama cosmică nu este o doctrină abstractă. Este modelul pentru modul în care creștinii se tratează unii pe alții într-o congregație certăreață.
În lumea ta
Urmărește cum se mișcă puterea în școala ta, în echipa ta, în grupul tău de chat. Presupunerea implicită este că statutul este ceva de apucat și protejat. Influencerii își curtează imaginea; politicienii adoptă posturi; colegii de clasă se întrec. Imnul propune o fizică diferită. Adevărata slavă, în această istorie, trece mai întâi prin mișcarea în jos. Nu este un truc de productivitate. Este o afirmație despre lume: universul este modelat ca o cruce înainte de a fi modelat ca un tron.
Gândește-te la asta
- Dacă Filipeni 2:6-11 este cu adevărat un imn din prima generație de creștini, ce schimbă asta despre afirmațiile că „hristologia înaltă” a fost o invenție târzie?
- Unde simți în propria ta viață impulsul de a apuca statutul în loc să-l eliberezi și ce ar însemna de fapt „aceeași mentalitate” pentru tine săptămâna aceasta?
Să ne rugăm împreună
Isuse, cântecul spune că ai coborât înainte să te înalți. Recunosc că vreau partea de înălțare fără partea de coborâre. Vreau să fiu respectat, observat, în siguranță. Învață-mă forma poveștii Tale până când devine forma poveștii mele. Acolo unde mă agăț, slăbește-mi strânsoarea. Acolo unde mă prefac, liniștește-mă. Și când nu pot înțelege cine ești, lasă-mă măcar să fiu dispus să Te ador. Amin.