Adolescent · Săptămâna 33 · Vineri
Săptămâna 33: REFORMAȚIA ȘI DE CE SE ÎMPART CREȘTINII — Sinteză și Test
Verset de memorat: Ephesians 2:8-9
REFORMAȚIA ȘI DE CE SE ÎMPART CREȘTINII
Săptămâna aceasta a urmărit un singur argument de-a lungul a patru pasaje și aproximativ o mie cinci sute de ani de istorie a bisericii. Începe cu diagnosticul din Romani: fiecare ființă umană, indiferent de origine, cade scurt de viața intenționată de Dumnezeu pentru noi. Apoi treci la leacul din Efeseni: răspunsul lui Dumnezeu este un dar, primit prin credință, niciodată câștigat. Apoi întreabă ce se întâmplă când tradițiile cresc în jurul acelui dar și încep să-l ascundă. Galateni răspunde: chiar și tradițiile sacre trebuie măsurate împotriva evangheliei înseși, pentru că lucrarea lui Hristos, nu performanța noastră religioasă, este ceea ce ne face drepți cu Dumnezeu. În cele din urmă, întreabă ce se întâmplă când comunitățile celor mântuiți încep să se lupte între ele din cauza învățătorilor, triburilor și brandurilor. 1 Corinteni răspunde: facționalismul contrazice evanghelia care ne unește. Acum adaugă istoria deasupra. Reforma Protestantă din anii 1500 a fost, în cel mai bun caz, o încercare de a aplica principiul din Galateni unei biserici pe care mulți o credeau că a deviat. În cel mai rău caz, a produs exact problema corintiană la scară masivă, cu reformatori și contra-reformatori anatematizându-se reciproc și Europa luptând războaie din cauza teologiei comuniunii. Creștinii moderni moștenesc ambele moșteniri. Versetele cheie din această săptămână împărtășesc un fir: mântuirea este darul lui Dumnezeu, primit prin credință, disponibil tuturor în aceleași condiții. Această mărturisire comună este fundamentul sub fiecare tradiție creștină legitimă. Deasupra acelui fundament, biserica a fost întotdeauna diversă, uneori dureros de divizată, uneori frumos variată. Postura matură nu este nici romantizarea unității, nici acceptarea diviziunii ca finală. Este lucrul, în biserica ta locală și în prieteniile tale peste tradiții, de a ține strâns nucleul evangheliei și problemele secundare lejer. Asta este mai greu decât alegerea unui trib. Este, de asemenea, mai aproape de ceea ce Pavel, și Isus înaintea lui, au cerut de fapt.
Gândește-te la asta
- Privind înapoi peste săptămână, care dintre cele patru pasaje te-a provocat cel mai mult personal și ce ar însemna să-l iei în serios?
- Dacă ar trebui să explici unui prieten care a părăsit creștinismul de ce biserica este atât de divizată și totuși merită luată în serios, ce ai spune de fapt?
Reunind săptămâna
Săptămâna aceasta a urmărit un singur argument de-a lungul a patru pasaje și aproximativ o mie cinci sute de ani de istorie a bisericii. Începe cu diagnosticul din Romani: fiecare ființă umană, indiferent de origine, cade scurt de viața intenționată de Dumnezeu pentru noi. Apoi treci la leacul din Efeseni: răspunsul lui Dumnezeu este un dar, primit prin credință, niciodată câștigat. Apoi întreabă ce se întâmplă când tradițiile cresc în jurul acelui dar și încep să-l ascundă. Galateni răspunde: chiar și tradițiile sacre trebuie măsurate împotriva evangheliei înseși, pentru că lucrarea lui Hristos, nu performanța noastră religioasă, este ceea ce ne face drepți cu Dumnezeu. În cele din urmă, întreabă ce se întâmplă când comunitățile celor mântuiți încep să se lupte între ele din cauza învățătorilor, triburilor și brandurilor. 1 Corinteni răspunde: facționalismul contrazice evanghelia care ne unește. Acum adaugă istoria deasupra. Reforma Protestantă din anii 1500 a fost, în cel mai bun caz, o încercare de a aplica principiul din Galateni unei biserici pe care mulți o credeau că a deviat. În cel mai rău caz, a produs exact problema corintiană la scară masivă, cu reformatori și contra-reformatori anatematizându-se reciproc și Europa luptând războaie din cauza teologiei comuniunii. Creștinii moderni moștenesc ambele moșteniri. Versetele cheie din această săptămână împărtășesc un fir: mântuirea este darul lui Dumnezeu, primit prin credință, disponibil tuturor în aceleași condiții. Această mărturisire comună este fundamentul sub fiecare tradiție creștină legitimă. Deasupra acelui fundament, biserica a fost întotdeauna diversă, uneori dureros de divizată, uneori frumos variată. Postura matură nu este nici romantizarea unității, nici acceptarea diviziunii ca finală. Este lucrul, în biserica ta locală și în prieteniile tale peste tradiții, de a ține strâns nucleul evangheliei și problemele secundare lejer. Asta este mai greu decât alegerea unui trib. Este, de asemenea, mai aproape de ceea ce Pavel, și Isus înaintea lui, au cerut de fapt.
Să ne rugăm împreună
Dumnezeul întregii biserici, de-a lungul fiecărui secol și pe fiecare continent, îți mulțumesc pentru darul care nu depinde de mine să-l înțeleg corect. Îți mulțumesc pentru reformatorii care au spus adevărul cu un mare preț și pentru creștinii din tradiții diferite de a mea care au păstrat Evanghelia Ta vie. Iartă-ne pentru diviziunile pe care le-am cauzat și pe cele pe care le-am moștenit. Fă-mă pe mine cineva care păzește Evanghelia și iubește poporul Tău, în special pe cei pe care îi găsesc cel mai greu de înțeles. Amin.