Eterniseed › Lecții › Adolescent

Adolescent · Săptămâna 34 · Joi

Tensiunea care rămâne

Verset de memorat: Revelation 7:10

Stabilirea scenei

Apocalipsa 7 este o viziune, nu un reportaj în prezent. Ioan vede ce va fi sau ce este deja în realitatea cerească, dar nu este încă vizibil pe pământ. Teologii numesc aceasta structura „deja-și-nu-încă” a speranței creștine. Mulțimea dinaintea tronului este deja adunată din perspectiva lui Dumnezeu, însă din unghiul nostru adunarea pare neterminată și adesea urâtă. Persecuția mai ucide și astăzi creștini în unele regiuni. Biserica a fost părtașă la sclavie, colonizare, antisemitism, școli rezidențiale și mușamalizarea abuzurilor. Congregații bogate stau la câteva străzi de altele care se luptă și nu se întâlnesc niciodată. Viziunea din Apocalipsa 7 și realitatea oricărei zile obișnuite nu se potrivesc. Tradiția creștină sinceră a trăit mereu în acest decalaj, fără să-l nege. Psalmii ne-au învățat să ne plângem. Profeții ne-au învățat să numim păcatul cu precizie. Apostolii ne-au învățat să mărturisim și să reparăm. Apocalipsa însăși este scrisă unor biserici obosite, compromise sau atacate și nu le măgulește.

Incompletitudinea vizibilă și speranța finală

Biserica globală este în același timp o realitate glorioasă viitoare și una prezentă, sfâșiată. Credința sinceră le ține pe amândouă fără să le nege pe niciuna.

În lumea ta

Procesele de adevăr și reconciliere din Africa de Sud, Canada și din alte părți au inclus biserici care au mărturisit greșeli istorice concrete față de popoarele indigene și minoritățile rasiale. Aceste procese sunt lente, contestate și incomplete. Ele sunt totodată exemple concrete a ceea ce înseamnă să trăiești în decalajul dintre Apocalipsa 7 și acum: numind ce s-a întâmplat, refuzând iertarea ușoară și lucrând spre reparare fără a pretinde că am ajuns.

Gândește-te la asta

  • Unde în biserică, local sau global, simți cel mai greu decalajul dintre viziune și realitate?
  • Este posibil să iubești biserica cu sinceritate fără s-o idealizezi și fără s-o abandonezi, și cum ar arăta asta în săptămâna ta?

Să ne rugăm împreună

Dumnezeul a ceea ce este deja și a ceea ce nu este încă, suntem obosiți să ne prefacem. Biserica pe care o vedem nu este mulțimea pe care a văzut-o Ioan, iar distanța doare. Îți aducem abuzurile pe care nu le putem apăra, diviziunile pe care nu le putem vindeca și îndoielile pe care nu le putem reduce la tăcere. Îți aducem și speranța noastră încăpățânată, mai mică decât ne-am dori, că tu încă aduni. Ține-ne în gol. Nu ne face nici cinici, nici naivi. Până când viziunea și realitatea se întâlnesc, ține-ne la lucru. Amin.