Adolescent · Săptămâna 37 · Vineri
Săptămâna 37: RELAȚII, IUBIRE ȘI SFINȚENIE — Sinteză și Quiz
Verset de memorat: 1 Corinthians 13:13
RELAȚII, IUBIRE ȘI SFINȚENIE
Săptămâna aceasta a fost un argument susținut că iubirea nu este un sentiment atașat vieții creștine, ci substanța ei, și că această substanță are o formă concretă în modul în care tratăm trupurile, inclusiv pe ale noastre. Ziua 1 a îndepărtat presupunerea că darurile, inteligența sau chiar faptele de jertfă au prin ele înseși o valoare morală; Pavel insistă că fără iubire aceste lucruri sunt zgomotoase, goale și în cele din urmă fără valoare înaintea lui Dumnezeu. Ziua 2 a refuzat să lase iubirea nedefinită, enumerând comportamentele răbdătoare, neinvidioase, nemândre, care nu țin socoteala răului și care o alcătuiesc — în timp ce am numit și răul real făcut atunci când acest text a fost folosit ca armă împotriva celor răniți. Ziua 3 a pus iubirea într-o perspectivă eshatologică: darurile pentru care se certau corintenii aveau să fie întotdeauna vremelnice, în timp ce iubirea este practica cea mai legată de viața veșnică a lui Dumnezeu. Ziua 4 a transpus apoi toate acestea în domeniul pe care majoritatea adolescenților îl găsesc atât cel mai urgent, cât și cel mai tulburător — sexualitatea și trupul. Etica sfințeniei a lui Pavel, citită prin imnul iubirii, refuză atât presupunerea culturală antică că trupurile pot fi folosite, cât și presupunerea culturală contemporană că sexul este privat și lipsit de greutate. Versetul-cheie, 1 Corinthians 13:13, numește trei realități care rămân și încununează iubirea ca fiind cea mai mare. Această ierarhie nu este arbitrară. Credința se încrede în ceea ce nu se vede; nădejdea se îndreaptă spre ceea ce încă nu este; iubirea face lucrarea concretă de a trata persoanele ca persoane chiar acum. Ea este singura dintre cele trei despre care se spune că Dumnezeu însuși este. A urmări sfințenia, în cadrul pe care ni-l dau aceste două epistole, nu înseamnă deci în primul rând să urmezi un regulament, ci să fii ucenic, cu trup și suflet, în felul de iubire care nu exploatează, nu joacă teatru și nu se sfârșește.
Gândește-te la asta
- Privind înapoi la cele patru zile împreună, unde te-ai simțit cel mai rezistent — și este acea rezistență un semn de dezacord, de disconfort sau de convingere?
- Dacă un frate mai mic sau un prieten te-ar întreba weekendul acesta ce este de fapt iubirea creștină, cum ai răspunde cu propriile tale cuvinte, fără să folosești nimic din acest material?
Reunind săptămâna
Săptămâna aceasta a fost un argument susținut că iubirea nu este un sentiment atașat vieții creștine, ci substanța ei, și că această substanță are o formă concretă în modul în care tratăm trupurile, inclusiv pe ale noastre. Ziua 1 a îndepărtat presupunerea că darurile, inteligența sau chiar faptele de jertfă au prin ele înseși o valoare morală; Pavel insistă că fără iubire aceste lucruri sunt zgomotoase, goale și în cele din urmă fără valoare înaintea lui Dumnezeu. Ziua 2 a refuzat să lase iubirea nedefinită, enumerând comportamentele răbdătoare, neinvidioase, nemândre, care nu țin socoteala răului și care o alcătuiesc — în timp ce am numit și răul real făcut atunci când acest text a fost folosit ca armă împotriva celor răniți. Ziua 3 a pus iubirea într-o perspectivă eshatologică: darurile pentru care se certau corintenii aveau să fie întotdeauna vremelnice, în timp ce iubirea este practica cea mai legată de viața veșnică a lui Dumnezeu. Ziua 4 a transpus apoi toate acestea în domeniul pe care majoritatea adolescenților îl găsesc atât cel mai urgent, cât și cel mai tulburător — sexualitatea și trupul. Etica sfințeniei a lui Pavel, citită prin imnul iubirii, refuză atât presupunerea culturală antică că trupurile pot fi folosite, cât și presupunerea culturală contemporană că sexul este privat și lipsit de greutate. Versetul-cheie, 1 Corinthians 13:13, numește trei realități care rămân și încununează iubirea ca fiind cea mai mare. Această ierarhie nu este arbitrară. Credința se încrede în ceea ce nu se vede; nădejdea se îndreaptă spre ceea ce încă nu este; iubirea face lucrarea concretă de a trata persoanele ca persoane chiar acum. Ea este singura dintre cele trei despre care se spune că Dumnezeu însuși este. A urmări sfințenia, în cadrul pe care ni-l dau aceste două epistole, nu înseamnă deci în primul rând să urmezi un regulament, ci să fii ucenic, cu trup și suflet, în felul de iubire care nu exploatează, nu joacă teatru și nu se sfârșește.
Să ne rugăm împreună
Doamne, ai avut răbdare cu noi săptămâna aceasta, ceea ce este potrivit, pentru că răbdarea este locul de unde a început definiția. Îți mulțumim că ai refuzat să lași dragostea să rămână vagă în mintea noastră. Îți mulțumim pentru părțile inconfortabile – părțile despre daruri care nu înseamnă nimic fără dragoste, despre corpuri care nu sunt de unică folosință, despre natura temporară a aproape tot ceea ce suntem tentați să ne construim identitățile. Trimite-ne în acest weekend nu doar informați, ci ușor schimbați. Fă ca dragostea pe care ne-ai arătat-o în Hristos să fie recunoscută în modul în care trimitem mesaje, ascultăm, atingem, refuzăm, iertăm și rămânem. Amin.