Eterniseed › Lecții › Adolescent

Adolescent · Săptămâna 43 · Marți

Asistentul Profetului

Verset de memorat: Jeremiah 45:5

Stabilirea scenei

Ieremia 45 este un capitol scurt, ușor de trecut cu vederea, adresat unei singure persoane: Baruh, scribul care a slujit ca secretar al lui Ieremia și a scris profețiile lui în timpul prăbușirii lui Iuda. Baruh nu este rege sau profet. El este doar un ajutor. Totuși a fost atras într-o lucrare care, după măsurile lumii, părea să eșueze. Ierusalimul era pe cale să fie distrus de Babilon. Ieremia fusese bătut, închis și ignorat. Baruh, obosit și întristat, își arată durerea. Răspunsul lui Dumnezeu, transmis prin Ieremia, este surprinzător. Dumnezeu recunoaște că dărâmă ce a zidit și smulge ce a sădit în toată țara. Apoi vine cuvântul personal pentru Baruh: nu căuta lucruri mari pentru tine într-un asemenea moment. Viața ta va fi păstrată, și acesta este darul. Capitolul este datat cam pe la 605 î.Hr., înainte de cea mai mare distrugere. Sună ca o scrisoare particulară ascunsă într-un sul public.

Căutarea lucrurilor mari

Chemarea nu înseamnă întotdeauna să urci mai sus. Uneori, cuvântul lui Dumnezeu pentru o persoană credincioasă este să lase visul unei poziții mai mari și să accepte chemarea mai simplă, dar mai grea, de a rămâne credincios când totul se prăbușește.

În lumea ta

Imaginează-ți pe cineva care face practică la o organizație care face o lucrare liniștită și lentă cu oameni în criză. Prietenii o întreabă mereu când va trece la ceva mai impresionant. Întrebarea lui Baruh este dacă dorința de a fi văzută devine mai tare decât dorința de a fi de folos oamenilor care sunt chiar în fața ei.

Gândește-te la asta

  • Cum arată „lucruri mari” în imaginația ta acum și de unde a venit acea imagine?
  • Există un loc în viața ta unde a rămâne mic și credincios ar putea fi de fapt mai greu decât a urmări ceva mai mare?

Să ne rugăm împreună

Doamne, Tu i-ai vorbit personal unui scrib obosit, în mijlocul unui regat în declin, și ne vezi și pe noi. Ajută-ne să facem diferența între ambiția sfântă și dorința anxioasă. Când chemarea este mică, dă-ne demnitatea de a o primi. Când chemarea este mare, dă-ne smerenia de a o duce. Amin.