Adolescent · Săptămâna 43 · Vineri
Săptămâna 43: AMBIȚIE, SUCCES ȘI PREDare — Sinteză și Quiz
Verset de memorat: Mark 8:35
AMBIȚIE, SUCCES ȘI PREDare
Săptămâna aceasta a pus în dialog două texte pe care majoritatea cititorilor nu le-ar asocia în mod natural. Marcu 8 ni-L prezintă pe Isus în centrul literar al Evangheliei Sale, redefinind mesianitatea ca pe un drum ce trece prin cruce și invitându-și urmașii pe același drum. Ieremia 45 ne oferă un singur verset adresat unui scrib obosit, spunându-i să nu caute lucruri mari pentru sine în timp ce un regat se prăbușea. Ambele pasaje înfruntă același instinct din unghiuri diferite: dorința de a face eul mai mare, mai sigur, mai vizibil, mai răsplătit. Niciunul dintre texte nu condamnă munca, conducerea sau excelența. Ceea ce înfruntă ele este mișcarea mai profundă din spatele ambiției, presupunerea că eul este proiectul în jurul căruia ar trebui organizată o viață. Isus expune acest lucru printr-o întrebare la care niciun cititor sincer nu poate răspunde cu ușurință: ce ar putea valora prețul întregului eu? Ieremia îl expune din cealaltă direcție, într-un moment de dezastru național când a te agăța de propria măreție ar fi obscen. Versetul-cheie, Marcu 8:35, păstrează paradoxul spre care a mers săptămâna. Viața strânsă cu pumnii și salvată de sine este viața care alunecă în liniște. Viața eliberată într-un lucru mai mare decât ea este, în mod misterios, viața păstrată. Aceasta nu este o formulă pentru succes deghizată în smerenie. Este o descriere a modului în care funcționează de fapt sufletele. Vocația, deci, nu este premiul acordat pentru o predare corectă. Este ceea ce devine posibil odată ce eul nu mai stă în cale. Pentru unii dintre voi, săptămâna aceasta va însemna regândirea unui scop pe care îl aveți de la școala generală. Pentru alții, va însemna cinstirea unei chemări liniștite despre care lumea v-a spus că este prea mică. Pentru alții, va însemna să stați cu disconfortul de a nu ști încă și să aveți încredere că Dumnezeu care l-a chemat pe Baruc pe nume în mijlocul unui oraș care cădea nu și-a pierdut urma voastră.
Gândește-te la asta
- Cum ați explica, cu propriile cuvinte, diferența dintre a-ți pierde viața în felul împotriva căruia avertizează Isus și a o pierde în felul pe care El îl recomandă?
- Care este o decizie concretă în luna următoare în care învățătura din săptămâna aceasta ar trebui să schimbe cu adevărat ceea ce faceți?
Reunind săptămâna
Săptămâna aceasta a pus în dialog două texte pe care majoritatea cititorilor nu le-ar asocia în mod natural. Marcu 8 ni-L prezintă pe Isus în centrul literar al Evangheliei Sale, redefinind mesianitatea ca pe un drum ce trece prin cruce și invitându-și urmașii pe același drum. Ieremia 45 ne oferă un singur verset adresat unui scrib obosit, spunându-i să nu caute lucruri mari pentru sine în timp ce un regat se prăbușea. Ambele pasaje înfruntă același instinct din unghiuri diferite: dorința de a face eul mai mare, mai sigur, mai vizibil, mai răsplătit. Niciunul dintre texte nu condamnă munca, conducerea sau excelența. Ceea ce înfruntă ele este mișcarea mai profundă din spatele ambiției, presupunerea că eul este proiectul în jurul căruia ar trebui organizată o viață. Isus expune acest lucru printr-o întrebare la care niciun cititor sincer nu poate răspunde cu ușurință: ce ar putea valora prețul întregului eu? Ieremia îl expune din cealaltă direcție, într-un moment de dezastru național când a te agăța de propria măreție ar fi obscen. Versetul-cheie, Marcu 8:35, păstrează paradoxul spre care a mers săptămâna. Viața strânsă cu pumnii și salvată de sine este viața care alunecă în liniște. Viața eliberată într-un lucru mai mare decât ea este, în mod misterios, viața păstrată. Aceasta nu este o formulă pentru succes deghizată în smerenie. Este o descriere a modului în care funcționează de fapt sufletele. Vocația, deci, nu este premiul acordat pentru o predare corectă. Este ceea ce devine posibil odată ce eul nu mai stă în cale. Pentru unii dintre voi, săptămâna aceasta va însemna regândirea unui scop pe care îl aveți de la școala generală. Pentru alții, va însemna cinstirea unei chemări liniștite despre care lumea v-a spus că este prea mică. Pentru alții, va însemna să stați cu disconfortul de a nu ști încă și să aveți încredere că Dumnezeu care l-a chemat pe Baruc pe nume în mijlocul unui oraș care cădea nu și-a pierdut urma voastră.
Să ne rugăm împreună
Doamne, am petrecut o săptămână cu texte grele și întrebări și mai grele. Îți mulțumim că nu ne-ai lingușit. Îți mulțumim că ne-ai luat viețile suficient de în serios încât să ceri lucruri reale de la ele. Acolo unde te-am auzit clar săptămâna aceasta, dă-ne curaj să acționăm. Acolo unde suntem încă confuzi, dă-ne răbdare să continuăm să ascultăm. Orice am preda, ține-l. Orice ne dai înapoi, ajută-ne să-l recunoaștem ca o chemare și nu doar ca un premiu de consolare. Amin.