Adolescent · Săptămâna 47 · Miercuri
Duhul și Speranța Împărtășită
Verset de memorat: Romans 5:5
Stabilirea scenei
Versetul cinci este zidul de rezistență al întregului argument al lui Pavel din Romani 5. După ce urcă treaptă cu treaptă de la suferință la răbdare, la caracter și la speranță, Pavel dă motivul pentru care lanțul nu se prăbușește sub propria greutate. Speranța de la capăt nu ne face de rușine, spune el, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. Verbul „revărsat” este la timpul perfect în greacă, însemnând o acțiune trecută cu efect continuu. Dragostea nu este turnată picătură cu picătură pe măsură ce o câștigăm prin suferință. A fost revărsată deja și rămâne revărsată. Acest lucru contează pentru că inversează ordinea pe care majoritatea dintre noi o presupunem. Noi credem că formarea produce dragostea lui Dumnezeu. Pavel spune că dragostea lui Dumnezeu produce formarea.
Iubire revărsată înainte de formare
Ideea de astăzi este cea mai profundă mișcare din întreaga unitate. Suferința nu câștigă dragostea lui Dumnezeu. Suferința se întâmplă în interiorul unei inimi care a fost deja inundată. Duhul Sfânt nu este o recompensă la sfârșitul procesului; Duhul este mediul prin care întregul proces devine posibil. De aceea, formarea creștină nu este aceeași cu auto-îmbunătățirea stoică. Stoicul suferă singur și se antrenează singur. Creștinul suferă în cadrul unei iubiri deja date, iar formarea este lucrarea Duhului la fel de mult ca a credinciosului. Speranța care nu ne face de rușine nu este încrederea în propria noastră reziliență. Este încrederea într-o iubire pe care nu am produs-o și pe care nu o putem epuiza.
În lumea ta
Gândiți-vă cum învață un copil mic să meargă. Părintele nu revarsă dragoste asupra copilului ca răsplată pentru că a învățat în cele din urmă să meargă. Dragostea a fost acolo înainte de primul pas, în timpul fiecărei căzături și după. Căderile tot dor. Dragostea nu îndepărtează vânătăile. Dar schimbă ceea ce înseamnă vânătăile. Ele devin parte dintr-o poveste de învățare, nu dintr-o poveste de abandon. Pavel spune că suferința noastră se află în interiorul acestui fel de relație, nu în afara ei.
Gândește-te la asta
- Dacă ai crede cu adevărat că dragostea lui Dumnezeu a fost deja revărsată în tine înainte ca suferința ta să înceapă, ce s-ar schimba în felul în care interpretezi lucrurile grele prin care treci acum?
- Unde observi că încerci să câștigi o iubire care ți-a fost deja dăruită? Cum arată acest efort în viața ta de zi cu zi?
Să ne rugăm împreună
Duhul lui Dumnezeu, am încercat să câștig ceea ce a fost deja turnat. Am citit suferința mea ca dovadă că sunt neiubit, când Tu îmi spui că suferința mea se întâmplă într-o dragoste care a venit prima. Așează asta în mine astăzi, nu doar în capul meu. Lasă speranța pe care o crești în mine să se odihnească pe Tine, nu pe cât de bine mă descurc. Amin.