Eterniseed › Lecții › Adolescent

Adolescent · Săptămâna 47 · Vineri

Săptămâna 47: SUFERINȚA CA FORMARE — Sinteză și Quiz

Verset de memorat: Romans 5:3-5

SUFERINȚA CA FORMARE

În săptămâna aceasta am pus față în față două voci din Noul Testament care răspund la aceeași întrebare grea: ce face suferința într-o viață de credință? Pavel, scriind credincioșilor din Roma sub presiunea imperiului, ne-a oferit un argument în trepte. Suferința, atunci când este întâmpinată cu credință, produce răbdare. Răbdarea produce un caracter încercat. Caracterul produce o nădejde care nu rușinează pe cel ce o are, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost deja turnată în inima credinciosului prin Duhul Sfânt. Iacov, scriind creștinilor evrei risipiți sub alte presiuni, ne-a dat un cuvânt de înțelepciune. Socotiți bucurie când vin încercările, pentru că credința încercată produce statornicie, iar statornicia, dacă își face lucrarea până la capăt, produce un om desăvârșit, matur, care nu duce lipsă de nimic. Versetul-cheie al săptămânii, Romani 5:3-5, le ține pe toate împreună. El nu idealizează suferința, nu neagă puterea ei de a forma și nu întemeiază nădejdea pe rezistența noastră, ci pe dragostea lui Dumnezeu care a fost deja turnată. Versetul face trei lucruri deodată. Este descriptiv, numind un tipar. Este participativ, scris pentru oameni care sunt deja în încercare. Și este teocentric, arătând că adevăratul izvor al nădejdii este Duhul, nu puterea celui ce suferă. Am văzut și ce nu fac aceste pasaje. Ele nu explică de ce suferința formează pe unii și îi zdrobește pe alții. Nu justifică provocarea de suferință nimănui. Nu ne promit că vom înțelege formarea în timp real. Sinteza reală a săptămânii este că maturitatea creștină înseamnă capacitatea de a ține în aceeași mână un tipar sigur și o taină cinstită. Avem încredere în tiparul descris de Pavel și Iacov. Refuzăm să-l folosim ca pe o armă împotriva altor oameni care suferă. Lăsăm Duhul să lucreze ceea ce nu putem vedea. Și continuăm să ne arătăm la formarea aceasta, nu pentru că iubim durerea, ci pentru că avem încredere în dragostea care a venit mai întâi și rămâne turnată.

Gândește-te la asta

  • Privind înapoi la săptămâna aceasta, care voce ți-a vorbit mai puternic: lanțul logic al lui Pavel sau cuvântul de înțelepciune al lui Iacov și ce spune preferința ta despre felul în care îți gestionezi acum propria dificultate?
  • Cum vei deosebi, în luna care vine, suferința care te formează de suferința care cere să acționezi, să pleci sau să cauți ajutor?

Reunind săptămâna

În săptămâna aceasta am pus față în față două voci din Noul Testament care răspund la aceeași întrebare grea: ce face suferința într-o viață de credință? Pavel, scriind credincioșilor din Roma sub presiunea imperiului, ne-a oferit un argument în trepte. Suferința, atunci când este întâmpinată cu credință, produce răbdare. Răbdarea produce un caracter încercat. Caracterul produce o nădejde care nu rușinează pe cel ce o are, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost deja turnată în inima credinciosului prin Duhul Sfânt. Iacov, scriind creștinilor evrei risipiți sub alte presiuni, ne-a dat un cuvânt de înțelepciune. Socotiți bucurie când vin încercările, pentru că credința încercată produce statornicie, iar statornicia, dacă își face lucrarea până la capăt, produce un om desăvârșit, matur, care nu duce lipsă de nimic. Versetul-cheie al săptămânii, Romani 5:3-5, le ține pe toate împreună. El nu idealizează suferința, nu neagă puterea ei de a forma și nu întemeiază nădejdea pe rezistența noastră, ci pe dragostea lui Dumnezeu care a fost deja turnată. Versetul face trei lucruri deodată. Este descriptiv, numind un tipar. Este participativ, scris pentru oameni care sunt deja în încercare. Și este teocentric, arătând că adevăratul izvor al nădejdii este Duhul, nu puterea celui ce suferă. Am văzut și ce nu fac aceste pasaje. Ele nu explică de ce suferința formează pe unii și îi zdrobește pe alții. Nu justifică provocarea de suferință nimănui. Nu ne promit că vom înțelege formarea în timp real. Sinteza reală a săptămânii este că maturitatea creștină înseamnă capacitatea de a ține în aceeași mână un tipar sigur și o taină cinstită. Avem încredere în tiparul descris de Pavel și Iacov. Refuzăm să-l folosim ca pe o armă împotriva altor oameni care suferă. Lăsăm Duhul să lucreze ceea ce nu putem vedea. Și continuăm să ne arătăm la formarea aceasta, nu pentru că iubim durerea, ci pentru că avem încredere în dragostea care a venit mai întâi și rămâne turnată.

Să ne rugăm împreună

Doamne, săptămâna aceasta m-ai rugat să țin mai mult de un singur adevăr în același timp. Suferința mă poate forma, și suferința nu este bună în sine. Iubirea Ta a fost revărsată înainte să o merit, iar formarea încă doare. Modelul este real, și misterul este real. Nu mă voi preface că am înțeles totul. Voi continua să merg. Păstrează-Ți Duhul revărsat în mine. Fă-mă pe cineva care poate sta cu propria durere fără disperare și cu durerea altora fără să o explice. Termină în mine ceea ce este neterminat. Amin.