Adolescent · Săptămâna 48 · Marți
Lăsând deoparte orice povară
Verset de memorat: Hebrews 12:1
Stabilirea scenei
Tot în același verset, autorul extinde imaginea atletică. Alergătorii din vechime nu alergau îmbrăcați în tunici. Se dezbrăcau până aproape de nimic, pentru că orice lucru în plus îi încetinea. Textul grec folosește două cuvinte distincte: ogkos, care înseamnă o „povară” sau „greutate” – nu neapărat păcătoasă, doar grea – și hamartia, care înseamnă păcat, mai ales păcatul care „se încurcă ușor”. Aceasta este o deosebire atentă pe care merită să ne oprim. Autorul numește două categorii diferite de obstacol. Sunt păcatele, eșecurile morale evidente pe care majoritatea tradițiilor religioase le enumeră. Dar există și poveri – lucruri neutre sau chiar bune care au devenit prea grele de purtat în timp ce alergi. Un alergător poate fi încetinit de plumb în pantofi sau de o haină în plus pe care a uitat s-o dea jos. Ambele opresc alergarea. Imaginea este și comunitară. Creștinii din primul secol alergau împreună, nu ca atleți singuri; „noi” este plural pe tot parcursul. Formarea spirituală în Epistola către Evrei nu este niciodată doar o optimizare personală.
Îndepărtarea piedicilor
Maturizarea în credință cere un inventar sincer al lucrurilor care te încetinesc – inclusiv acele lucruri care nu sunt tehnic păcat, dar au devenit prea costisitoare de purtat.
În lumea ta
Fă inventarul concret. O povară poate fi o prietenie care nu este rea, dar care a devenit, fără să-ți dai seama, obositoare și consumatoare. Poate fi o ambiție preluată de la părinți, care de fapt nu este a ta. Poate fi obiceiul de a urmări știrile, care te lasă cinic până la ora 9 dimineața. Poate fi un tipar de relații, o ranchiună, o imagine de sine, o dependență de a fi necesar. Păcatul apare și el, desigur – locurile evidente în care știi că alegi să rănești. Dar poverile sunt mai subtile și adesea mai hotărâtoare. Mulți oameni care părăsesc credința nu o fac din cauza unui păcat dramatic; pleacă pentru că au purtat prea mult timp prea multe lucruri și nimeni nu le-a spus că au voie să le lase jos.
Gândește-te la asta
- Ce este o povară – nu un păcat, doar o povară – pe care ai purtat-o în relația ta cu Dumnezeu? Cum ar arăta s-o lași jos săptămâna aceasta?
- Unde în viața ta „negarea de sine” religioasă este de fapt o formare sănătoasă și unde ar putea aluneca în rușine? Cum poți deosebi cele două?
Să ne rugăm împreună
Isuse, Tu ai alergat fără nimic în plus. Eu car lucruri pe care nici măcar nu am ales să le iau. Dă-mi curajul să privesc sincer la ce mă încetinește. Dă-mi înțelepciunea să fac diferența între păcatul pe care trebuie să-l mărturisesc și povara pe care trebuie doar să o eliberez. Eliberează-mă de dezbrăcarea condusă de rușine. Învață-mă o cale mai simplă, mai ușoară de a Te urma. Amin.