Adolescent · Săptămâna 52 · Miercuri
Speranța Testată și Dovedită
Verset de memorat: 1 Peter 1:7
Stabilirea scenei
Petru se întoarce la cititorii săi risipiți și recunoaște, fără a o minimaliza, că ei trec în prezent prin diverse tipuri de încercări, întristându-se. Cuvântul grecesc pentru „diverse” este același folosit în altă parte pentru „multicolor” — Petru spune că suferința lor vine în multe nuanțe, nu un singur fel uniform. Unele sunt economice, unele sociale, unele relaționale, unele direct religioase. Apoi folosește o imagine metalurgică care ar fi fost familiară oricui în Mediterana antică: rafinarea aurului. Minereul de aur era încălzit până când impuritățile ieșeau la suprafață și puteau fi îndepărtate. Metafora era deja veche în Scripturile ebraice — Iov, Psalmii și profeții au folosit-o. Răsucirea lui Petru este că credința care este rafinată este mai valoroasă decât aurul pentru care a fost inventat procesul de rafinare.
Suferința ca rafinator al speranței
Petru face o afirmație atentă. El nu spune că suferința este bună. El nu spune că Dumnezeu cauzează fiecare încercare ca pe un instrument de învățare. El spune că credința autentică, atunci când trece prin încercare, se dovedește a fi autentică — pentru credincios, pentru lumea care privește și la dezvăluirea finală a lui Isus. Încercarea nu creează valoarea credinței; o arată. Aceasta este o distincție importantă, deoarece multe învățături creștine neglijente au sugerat că Dumnezeu aranjează suferința ca pe un curriculum. Textul este mai atent decât atât. Suferința se întâmplă într-o lume ruptă. Când credința rezistă prin ea, ceva adevărat este arătat atât despre credință cât și despre Cel în care este ancorată.
În lumea ta
Oricine s-a antrenat serios pentru ceva știe că nu știi cu adevărat ce ai construit până nu este testat. Un muzician nu își cunoaște pregătirea până la audiție. O prietenie nu își dezvăluie adâncimea până când o persoană se prăbușește și are nevoie de cealaltă. Petru spune că credința funcționează la fel. Nu vei ști pe deplin ce crezi cu adevărat până când ceva te forțează să suporte greutate. Asta este înfricoșător — și de asemenea eliberator în mod ciudat, pentru că înseamnă că anotimpurile de dificultate nu sunt irosite, chiar și atunci când nu pot fi explicate.
Gândește-te la asta
- Unde în viața ta acum credința ta suportă cu adevărat greutate, și unde este mai ales teoretică? Nu trebuie să împărtășești asta — fii doar sincer în propria ta minte.
- Cum deosebești între a-L încrede în Dumnezeu prin suferință și a o ocoli spiritual (prefăcându-te că ești bine pentru că ar trebui să fii)? Cum arată de fapt credința sănătoasă sub presiune?
Să ne rugăm împreună
Doamne, nu vreau să romantizez suferința și nici nu vreau să fiu distrus de ea. Când sunt în foc, nu mă lăsa singur acolo. Arată-mi ce este real în credința mea și arde ceea ce nu este, dar fii blând – nu sunt atât de puternic pe cât pretind. Pentru prietenii pe care îi cunosc și care sunt acum într-o durere profundă, te rog să-i ții în moduri în care eu nu pot. Amin.