← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Geneza

Geneza 3-4 — cu Barnes

Geneza 3-4Notele lui Albert Barnes la Biblie20 min
Deschidere
Notele lui Albert Barnes despre Biblie oferă o expunere atentă, verset cu verset, înrădăcinată în limbile originale și în tradiția reformată. În tratarea sa despre Geneza 3-4, Barnes urmărește intrarea păcatului cu precizie și reverență, lăsând Scriptura să vorbească în timp ce îi dezvăluie greutatea doctrinară. Lecția de astăzi se inspiră din expunerea sa despre cădere și consecințele sale imediate, invitându-ne să ascultăm din nou relatarea antică sub îndrumarea sa constantă.
Citește

Citire

Ne întoarcem acum la textul sacru însuși. Cu Bibliile deschise, să citim Geneza capitolele 3 și 4 încet și cu rugăciune, luând aminte la fiecare cuvânt pe care Duhul l-a păstrat. Pe măsură ce auzim din nou relatarea despre șarpe, femeie, bărbat și judecata care urmează, Domnul să ne pregătească inimile să primim învățătura pe care Barnes o desfășoară din aceleași versete.
Studiu
Barnes începe prin a identifica șarpele și subtilitatea sa remarcată. Versetele 1-7. - Secțiunea III - Căderea - Căderea 1. נחשׁ nachash „șarpe; înrudit: șuier”, Gesenius; „înțepătură”, Mey. ערוּם 'ārûm „subtil, viclean, folosind viclenia pentru apărare”. 7. תפר tāpar „a coase, a îmbina, a uni”. חגורה chăgôrâh „brâu, nu neapărat șorț”. Acest capitol continuă piesa începută la Geneza 2:4. Aceeași combinație de nume divine se găsește aici, cu excepția dialogului dintre șarpe și femeie, unde Dumnezeu ( אלהים 'ĕlohı̂ym ) singur este folosit. Este firesc ca ispititorul să folosească doar numele mai distant și abstract al lui Dumnezeu. El povestește în termeni simpli căderea omului. Geneza 3:1 Șarpele este numit aici „fiară a câmpului”; adică, nici un animal domesticit, nici unul dintre soiurile mai mici. Domnul Dumnezeu îl făcuse și de aceea era o creatură chemată la existență în aceeași zi cu Adam. Nu înțelepciunea, ci viclenia șarpelui este remarcată aici. El desfășoară apoi abordarea inițială a șarpelui față de femeie. Acest animal este lipsit de brațe sau picioare prin care să scape de primejdie. De aceea este aruncat înapoi pe instinct, ajutat de un ochi rapid și strălucitor și de o mișcare rapidă și de recul, pentru a evita lovitura violenței și a urmări și prinde momentul neapărat pentru a da mușcătura mortală. De aici, caracterul viclean și insidios al instinctului său, care este remarcat pentru a explica modul de atac ales aici și stilul conversației. Întregul este atât de profund conceput, încât originea și progresul răului în piept este cât se poate de aproape de ceea ce ar fi putut fi dacă nu ar fi existat nici un îndemnător. Nici o propunere surprinzătoare de neascultare nu este făcută, nici un sfat, nici o persuasiune de a gusta din rod nu este folosită. Sugestia sau afirmația falsului doar este oferită clar; iar mintea tulburată este lăsată să tragă propriile inferențe false și să își urmeze propriul curs greșit. Barnes expune apoi afirmația directă a șarpelui și amestecul ei de adevăr și falsitate. Geneza 3:4-5 Șarpele face acum o afirmație puternică și îndrăzneață, negând eficacitatea mortală a pomului sau consecința fatală a gustării din el și afirmând că Dumnezeu era conștient că prin mâncarea din el ochii lor s-ar deschide și ei ar fi ca el însuși în cunoașterea binelui și răului. Să ne amintim că acesta a fost primul fals pe care femeia l-a auzit vreodată. Mintea ei era încă infantilă, în ceea ce privește experiența. Mintea care se deschide este înclinată în mod natural să creadă adevărul fiecărei afirmații, până când a învățat prin experiență falsitatea unora. A existat de asemenea în acest fals ceea ce dă putere de a înșela, o mare parte de adevăr combinat cu elementul de neadevăr. Pomul nu era fizic fatal vieții, iar gustarea din el a dus cu adevărat la o cunoaștere a binelui și răului. Cu toate acestea, gustarea din ceea ce era interzis a dus la privarea legală și actuală de viață. El continuă să descrie efectele imediate care au urmat actului de neascultare. Aceasta nu poate însemna literal că erau orbi până în acest moment; căci Adam, fără îndoială, a văzut pomul din grădină despre care a primit o poruncă, animalele pe care le-a numit și femeia pe care a recunoscut-o ca os din oasele sale și carne din carnea sa. Iar despre femeie se afirmă că a văzut că pomul poseda anumite calități, dintre care cel puțin una era vizibilă ochiului. Trebuie deci să însemne că un nou aspect a fost prezentat de lucruri la comiterea primei ofense. De îndată ce transgresiunea este efectiv încheiată, sentimentul greșelii actului se năpustește asupra minții. Nemulțumirea marii Ființe a cărei poruncă a fost încălcată, pierderea irevocabilă care urmează păcatului, rușinea de a fi privit de cei din jur ca un lucru vinovat, se îngrămădesc asupra privirii. Toată natura, fiecare creatură, pare acum un martor al vinovăției și rușinii lor, un judecător condamnator, un agent al răzbunării divine.
Considerați

Considerare

Despre motivul mai profund al transgresiunii, Barnes apasă punctul cu claritate. De aici, motivul real și evident al transgresorului a fost dorința de cunoaștere și asemănare cu Dumnezeu. Oricare alte pofte ar fi putut ieși mai târziu în natura omului căzut, este clar că pofta după asemănarea cu Dumnezeu în discernământ moral a fost ceea ce a adus inițial păcatul în om. Dorința sexuală nu apare aici deloc. Apetitul este excitat de alți pomi la fel de bine ca acesta. Dorința de cunoaștere și ambiția de a fi într-un anumit sens divin sunt singurele motive speciale și predominante. De aici reiese că Dumnezeu i-a pus la încercare pe primii noștri părinți, nu prin nici unul dintre apetitele animale, ci prin înclinațiile mai înalte ale naturii lor intelectuale și morale. El încheie arătând cum rasa însăși a căzut în primii ei părinți. Cum Dumnezeul adevărului le vorbise înainte, insinuarea falsă nu îi pune în dezavantaj. Omul a ajuns acum la al doilea pas în morală - practica. Prin aceasta a ajuns la cunoașterea binelui și răului, nu doar ca un ideal, ci ca un lucru actual. Dar a atins acest scop nu stând în integritatea sa, ci căzând din ea. Dacă ar fi stat testul acestei ispitiri, așa cum ar fi putut, ar fi ajuns la cunoașterea binelui și răului la fel de bine, dar cu un rezultat cu totul diferit. Cum purta chipul lui Dumnezeu în natura sa mai înaltă, i-ar fi semănat nu doar în cunoaștere, astfel dobândită cu cinste prin rezistarea ispitirii, ci și în binele moral, astfel realizat în propria sa faptă și voință. Așa cum este, a câștigat oarecare cunoaștere într-un mod nelegiuit și dezastruos; dar a primit de asemenea acel rău moral, care este chipul nu al lui Dumnezeu, ci al ispititorului, căruia i s-a supus.
Răspunde

Răspuns

1. Unde detectezi cel mai ușor aceeași întrebare subtilă a cuvântului lui Dumnezeu în propriile tale gânduri? 2. Cum apare dorința de a fi ca Dumnezeu în afara lui Dumnezeu încă în ambițiile pe care le observi în tine însuți? 3. În ce feluri te ajută rușinea imediată care a urmat primului păcat să înțelegi propria ta nevoie de acoperământul pe care Dumnezeu îl oferă?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, Îți mulțumim pentru lumina clară a Cuvântului Tău și pentru ostenelile credincioase ale celor care l-au deschis pentru poporul Tău. Cum am considerat căderea primilor noștri părinți, dă-ne o ură mai adâncă față de păcat și o încredere mai sigură în promisiunea seminței femeii. Păzește-ne de minciunile ispititorului, îmbracă-ne zilnic cu dreptatea lui Hristos și învață-ne să umblăm cu smerenie cu Tine. Fie ca lecțiile acestor capitole să aducă rod în viețuire sfântă, pentru numele lui Iisus. Amin.

Notele lui Albert Barnes la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →