← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 89-90 — cu Maclaren

Psalmii 89-90Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul lui Alexander Maclaren Expositions of Holy Scripture. În aceste pagini despre Psalmii 89 și 90, marele exeget ne conduce în inima unei vieți trăite conștient înaintea lui Dumnezeu. Cuvintele sale ne invită să zăbovim asupra cântărilor antice și să descoperim puterea lor vie pentru astăzi. Pe măsură ce deschidem Scripturile împreună, ne pregătim să primim atât înțelegere cât și invitație. Fie ca Duhul care a inspirat acești psalmi să ne învioreze și inimile prin expunerea credincioasă a lui Maclaren.
Citește

Citire

Luați acum Biblia și citiți Psalmii 89 și 90 încet și cu rugăciune. Ascultați chemarea trâmbiței prezenței lui Dumnezeu și strigătul după frumusețea Sa statornică. Lăsați limbajul maiestuos al acestor rugăciuni antice să se așeze în duhul vostru. Observați mișcarea de la adorare la plângere sinceră și în cele din urmă la cerere încrezătoare. Cereți Domnului să vă deschidă urechile la sunetul vesel care încă răsună prin aceste capitole.
Studiu
Maclaren începe prin a explora exclamația extatică a psalmistului asupra sunetului vesel. Acum, forța acestei exclamații crește dacă observăm că cuvântul tradus prin 'sunet vesel' este termenul tehnic pentru sunetul trâmbiței la sărbătorile evreiești. Scopul acestor sunete, asemenea celor ale vestitorilor la încoronarea unui rege, era să proclame prezența lui Dumnezeu, Împăratul lui Israel, în sărbătoare, precum și să exprime bucuria închinătorilor. Astfel, psalmistul, când spune 'Ferice de poporul care cunoaște sunetul vesel', nu se referă, așa cum îl înțelegem de obicei, la propovăduirea Evangheliei, ci la sunetele trâmbiței care proclamau pe Dumnezeu prezent și răsunau de bucuria închinătorilor care așteptau. Prin urmare, această exclamație este echivalentă cu 'O, cât de fericiți sunt cei care sunt siguri că au pe Dumnezeu cu ei!' și care, fiind siguri, se închină înaintea Lui cu dragoste. Mai trebuie observat că cuvintele următoare ale textului indică primul element al acelei fericiri a unei vieți evlavioase, 'Ei vor umbla, Doamne, în lumina feței Tale.' Maclaren dezvoltă apoi înțelesul umblării neîncetate în lumina feței lui Dumnezeu. Desigur, 'lumina feței Tale' este un simbol foarte evident și natural pentru favoare, mulțumire, bunăvoință din partea Celui care este conceput ca privind pe cineva. Citim, de exemplu, cu privire la un subiect mult mai jos în Cartea Proverbelor, 'În lumina feței împăratului este viață, și bunăvoința lui este ca un nor de ploaie târzie.' Din nou avem, în binecuvântarea levitică, fraza însoțită în propozițiile paralele de ceea ce este de fapt o explicație a ei, 'Domnul să-Și lumineze fața peste tine și să-Și reverse harul asupra ta.' Astfel, înțelesul simplu și evident al cuvintelor 'lumina feței Tale' este favoarea și bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu manifestate în acea Față plină de har pe care El o întoarce către slujitorii Săi. Cât despre celălalt cuvânt principal din propoziție, 'a umbla' este echivalentul de-a lungul Scripturii pentru purtarea vieții active și conversația zilnică a unui om, iar a umbla în lumină înseamnă pur și simplu a avea conștiința prezenței divine și experiența bunătății și prieteniei divine ca un drum pe care ne călătorim prin viață, sau o atmosferă în jurul nostru în care se desfășoară toate activitățile noastre și în care rămânem mereu, ca un scufundător în clopotul său, pentru a ține răul și păcatul departe de noi. Maclaren abordează apoi posibilitatea menținerii acestei conștiențe neîntrerupte în mijlocul vieții zilnice. Poate exista un asemenea lucru? Este posibil ca un om să treacă prin viață purtând această atmosferă constant cu el? Poate continuitatea care, așa cum am remarcat, este exprimată de originalul redat cu acuratețe, să fie menținută printr-o viață obișnuită care are tot felul de lucrări de făcut, sau trebuie să 'auzim sunetul vesel' doar din când în când, la intervale rare, în ocazii stabilite, corespunzătoare acestor sărbători antice? Care dintre cele două va fi, dragi frați? Nu există niciun motiv pentru care orice cantitate de muncă grea, sau ocupații exterioare de cel mai secular caracter, sau orice cantitate de distrageri ar trebui să rupă pentru noi continuitatea acelei conștiințe și a acelei experiențe. Putem purta pe Dumnezeu cu noi oriunde mergem, dacă ne amintim doar că acolo unde nu-L putem purta cu noi nu ar trebui să mergem. Îl putem purta cu noi pe toate drumurile prăfuite ale vieții; putem umbla mereu pe partea însorită a străzii dacă dorim.
Considerați

Considerare

Maclaren încheie expunerea Psalmului 89 arătând cum lumina feței lui Dumnezeu transformă orice împrejurare. Dar pentru cei cărora Fața lui Dumnezeu le este ca un Soare, viața în toate posibilitățile ei este binecuvântată; și nu există binecuvântare în afară de aceasta. Așadar, să rămânem aproape de El, 'umblând în lumină', în zilele noastre schimbătoare, 'așa cum El este în lumină' în ființa Sa esențială și neschimbătoare; și acea lumină va fi pentru noi tot ceea ce este luat în Scriptură ca simbolizând-cunoaștere și bucurie și curăție; și în noi, de asemenea, nu va fi 'nicio întunecime'. Trecând la Psalmul 90, Maclaren ridică strigătul ca frumusețea Domnului să se odihnească peste slujitorii Săi. Cuvântul tradus prin 'frumusețe' în textul meu este, asemenea echivalentului grec din Noul Testament și asemenea cuvântului englezesc 'grace' care le corespunde amândurora, susceptibil de un înțeles dublu. 'Grace' înseamnă atât bunătate cât și frumusețe, sau, cum am putea distinge, ambele bunătate și grație. Și această idee dublă este inerentă cuvântului, așa cum este inerentă atributului lui Dumnezeu la care se referă. Căci acest înțeles dublu al unui singur cuvânt sugerează adevărul că bunătatea iubitoare și mila comunicatoare a lui Dumnezeu este frumusețea Sa, și că cel mai frumos lucru despre El, în ciuda splendorilor care înconjoară caracterul Său și luminilor strălucitoare care vin din slava Sa cu multe fețe, este că El iubește și miluiește și Se dă pe Sine. Dumnezeu este cu totul frumos, dar frumusețea centrală și substanțială a firii divine este că este o fire plecată, care se apleacă spre suflete slabe și nevrednice și asupra lor revarsă abundența deplină a darurilor Sale multiple. Astfel, 'frumusețea Domnului' înseamnă, fără șiretenie sau subterfugiu, ci din pricina frumuseții esențiale a bunătății Sale iubitoare, atât frumusețea lui Dumnezeu cât și bunătatea Lui; bunătatea Sa și grația Sa dacă îmi este îngăduit să folosesc un asemenea cuvânt.
Răspunde

Răspuns

Unde în ziua voastră obișnuită pierdeți cel mai ușor simțul prezenței lui Dumnezeu? Ce practică simplă v-ar putea ajuta să umblați mai neîncetat în lumina feței Sale? Cum schimbă rugăciunea pentru frumusețea lui Dumnezeu peste viața voastră felul în care priviți lucrarea voastră zilnică?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule veșnic, Te lăudăm pentru dragostea Ta statornică pe care ai jurat-o lui David și pentru credincioșia legământului Tău care dăinuiește din generație în generație. Învață-ne să ne numărăm zilele ca să căpătăm o inimă înțeleaptă și fă ca frumusețea Domnului Dumnezeului nostru să se odihnească peste noi, ca să întemeieze lucrarea mâinilor noastre. Păstrează-ne umblând în lumina feței Tale prin Duhul, ca fiecare sarcină să devină o jertfă și fiecare durere o cale spre o încredere mai adâncă în Hristos. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →