Eterniseed › Curriculum › 2 Macabei
2 Macabei 7-8 — Eterniseed (Catolic cu deuterocanon)
Deschidere
Capitolul al șaptelea din 2 Macabei se numără printre cele mai dense teologic capitole din întregul Vechi Testament. El prezintă martiriul celor șapte frați și al mamei lor sub Antioh Epifanes și păstrează în discursurile lor de moarte mărturiile scripturistice fundamentale pentru doctrina învierii trupului, pentru doctrina creatio ex nihilo și pentru teologia martiriului care avea să modeleze tradiția creștină din epoca patristică înainte. Capitolul al optulea trece apoi la ridicarea lui Iuda Macabeul și la începutul rezistenței militare. Biserica primește capitolul șapte ca pe una dintre cele mai prețioase pasaje ale literaturii deuterocanonice: discursul mamei către al șaptelea fiu, cu apelul la experiența ei de concepție și mărturisirea creatio ex nihilo, se numără printre textele scripturistice fundamentale pe care tradiția catolică le-a citat din epoca patristică înainte, iar cei șapte frați intră ei înșiși în comuniunea sfinților ca mari martori precreștini ai învierii pe care nu au văzut-o încă.
Citește
Citire
Citește 2 Macabei capitolele 7 și 8 cu reverența pe care o merită capitolele. În capitolul șapte, acordă mare atenție martiriilor succesive: cei șapte frați și mama lor arestați pentru că au refuzat să mănânce carne de porc; fratele cel mai mare biciuit, limba tăiată, pielea capului smulsă, membrele amputate și trupul prăjit încă viu; discursul celui de-al doilea frate că a primit viața de la Dumnezeu și o va primi din nou; al treilea frate întinzând mâinile și limba să fie tăiate în aceeași încredere în înviere; mărturisirea celui de-al patrulea frate că preferă moartea din mâini omenești cu speranța învierii decât viața fără ea; profeția celui de-al cincilea frate împotriva lui Antioh; recunoașterea celui de-al șaselea frate că suferă pentru păcatele lor, dar Antioh nu va scăpa; și mai ales discursul mamei către al șaptelea fiu, chemându-l să privească cerul și pământul și să recunoască că Dumnezeu le-a făcut din nimic, că același Dumnezeu poate restaura viața predată; și în cele din urmă moartea mamei însăși după cei șapte fii. În capitolul opt, observă cum Iuda Macabeul adună în secret șase mii de bărbați, înfrângerea lui Nicanor și a negustorilor care veniseră să cumpere sclavi evrei, inventarul vieții religioase evreiești parțial restaurate.
Studiu
Capitolul șapte din 2 Macabei a ocupat o poziție de importanță teologică unică în tradiția catolică datorită substanței doctrinare păstrate în discursurile de moarte ale celor șapte frați și ale mamei lor. Capitolul prezintă martiriile într-o secvență deliberată, fiecare frate adăugând la mărturisirea doctrinară pe care fratele anterior a început-o. Fratele cel mai mare, înainte ca limba să-i fie tăiată și trupul prăjit, mărturisește că sunt gata să moară mai degrabă decât să încalce legile părinților lor. Al doilea frate, înainte de a muri, spune cu glas tare: 'Tu, ca o furie, ne scoți din această viață prezentă, dar Regele lumii ne va învia pe noi, care am murit pentru legile Lui, în învierea vieții veșnice'. Al treilea frate își întinde mâinile și limba să fie tăiate spunând: 'Din cer am primit aceste membre și de dragul legilor Lui le disprețuiesc; de la El sper să le primesc înapoi'. Al patrulea frate, apropiindu-se de moarte, spune: 'Mai bine este să fii omorât de oameni, ca să aștepți speranța de la Dumnezeu de a fi înviat din nou de El; căci tu nu vei avea înviere spre viață'. Al cincilea și al șaselea frați extind profeția judecății împotriva lui Antioh. Apoi vine discursul mamei către al șaptelea și cel mai tânăr fiu — printre cele mai extraordinare pasaje din Vechiul Testament. Ea este descrisă ca îndemnând fiecare dintre fiii ei în limba părinților lor, cu curaj bărbătesc, fiind plină de un spirit nobil care a transformat raționamentul ei de femeie într-o putere de bărbat. Celui de-al șaptelea fiu îi spune: 'Te rog, fiul meu, privește cerul și pământul și tot ce este în ele și consideră că Dumnezeu le-a făcut din nimic și tot așa a fost făcut și omul. Nu te teme de acest chinuitor, ci, fiind vrednic de frații tăi, primește moartea, ca să te primesc din nou în milă cu frații tăi'. Acest pasaj a fost textul scripturistic fundamental pe care tradiția catolică l-a citat pentru două substanțe doctrinare distincte: mai întâi, doctrina creatio ex nihilo, care este învățătura că Dumnezeu a creat universul din nicio materie preexistentă, ci prin simpla poruncă a voinței Sale atotputernice; în al doilea rând, doctrina învierii trupului, care este învățătura că același Dumnezeu care a creat trupul din nimic îl poate restaura din țărâna mormântului. Sfântul Toma de Aquino în Summa Theologiae I q.45 a.2 citează acest verset explicit ca mărturie scripturistică pentru creația ex nihilo, iar definiția doctrinală a Conciliului Lateran IV din 1215 că Dumnezeu a creat universul 'din nimic' (de nihilo) se bazează tocmai pe acest substrat macabeic. Sfântul Augustin în De Civitate Dei Cartea XXII (despre învierea morților) tratează pe larg fundamentele filozofice și teologice ale învierii trupului, bazându-se pe 2 Macabei capitolul șapte ca mărturie fundamentală din Vechiul Testament. Catehismul Bisericii Catolice păstrează această învățătură la numerele 297 (creatio ex nihilo, citând 2 Mac 7,28) și 992 (învierea, citând 2 Mac 7,9 și 2 Mac 7,14). Mama celor șapte frați a fost primită în tradiția catolică cu o reverență deosebită. Tradiția greacă i-a dat numele Solomonia; mai târziu tradiția latină i-a dat numele Ana, făcând paralela cu mama lui Samuel și cu mama din prefigurarea veterotestamentară a maternității mariane. Martirologiul Roman păstrează pomenirea ei pe 1 august alături de cei șapte fii ai ei și de scribul Eleazar. Relicvele celor șapte frați și ale mamei lor au fost venerate în Antiohia creștină timpurie la bazilica Sfântului Babilas și după perioada iconoclastă în Constantinopolul medieval timpuriu. Sfântul Grigore de Nazianz în predica sa pentru sărbătoarea martirilor macabeici abordează explicit întrebarea dacă martirii precreștini pot fi venerați în Biserica creștină, iar răspunsul său (păstrat în Patrologia Graeca) este că mărturia adusă legii lui Dumnezeu care costă viața este aceeași mărturie, fie înainte, fie după Întrupare, și că martirii macabeici au intrat în comuniunea sfinților prin aceeași caritate care avea să-i desăvârșească mai târziu pe martirii creștini. Capitolul opt trece apoi de la martiriu la rezistența militară. Iuda Macabeul, după ce a adunat în secret șase mii de bărbați, l-a învins pe Nicanor și pe negustorii de sclavi care veniseră să cumpere prizonieri evrei în avans; prizonierii au fost răscumpărați, tabăra prădată, iar prada distribuită celor care suferiseră cel mai mult sub persecuție. Textul acordă o atenție deosebită înregistrării faptului că bogăția recuperată din tabără a fost distribuită mai întâi văduvelor și orfanilor înainte de orice alt scop și că aceeași bogăție a fost apoi folosită pentru a restaura practicile religioase care fuseseră suprimate. Tradiția catolică a citit acest capitol ca prototip al angajamentului militar legitim sub cauză religioasă: rezistența este întreprinsă numai după ce mărturia publică a martirilor a fost adusă, iar prada rezistenței este aplicată mai întâi carității, nu câștigului.
Considerați
Considerare
Consideră discursul mamei către al șaptelea fiu. Apelul ei — privește cerul și pământul, consideră că Dumnezeu le-a făcut din nimic și tot așa a fost făcut și omul — este mărturisirea veterotestamentară fundamentală a creatio ex nihilo, doctrina care deosebește înțelegerea creștină și evreiască a creației de orice alternativă filozofică (materia eternă platonică, motorul nemișcat aristotelic acționând asupra materiei coeterne, materialismul epicureicilor, dualismele religiilor orientale). Ai devenit intenționat cu privire la această doctrină ca fundament substanțial al propriei tale înțelegeri despre Dumnezeu? Articularea Catehismului la 297 face explicită legătura pe care mama Macabeilor a trasat-o prima: Dumnezeul care poate face din nimic poate restaura din moarte. Consideră de asemenea doctrina învierii pe care o mărturisesc cei șapte frați în discursuri succesive. Speranța pe care o mărturisesc nu este nemurirea filozofică a unui suflet dezîncarnat, ci învierea trupului — același trup care este torturat și dezmembrat va fi primit din nou. Tradiția catolică a ținut aceasta cu statornicie împotriva oricărei reduceri filozofice a învierii la o simplă continuare spirituală. Integritatea trupească a persoanei înviate este conținutul substanțial al speranței, iar gesturile specifice ale fraților (întinzând mâinile să fie tăiate, prezentând membrele ca daruri care vor fi primite înapoi) fac aceasta concret. Unde în propria ta profesie a Crezului ai permis ca învierea trupului să se retragă în limbaj spiritual vag? Consideră în cele din urmă pe mama însăși. Tradiția catolică a citit-o de mult ca un tip particular al Fericitei Fecioare Maria la picioarele crucii — ambele asistă la moartea tuturor fiilor lor, ambele poartă încercarea cu statornicie mai degrabă decât cu suprimare stoică a sentimentelor, ambele aduc situația în rugăciune care mijlocește pentru ceea ce nu poate fi schimbat. Îndemnurile mamei macabeice către fiecare fiu pe rând — păstrate în textul inspirat în limba părinților lor — sunt prefigurarea veterotestamentară a 'fiat'-ului tăcut al Mariei la Calvar.
Răspunde
Răspuns
Recită săptămâna aceasta Crezul Apostolilor încet, cu o atenție deosebită la două articole: 'creatorul cerului și al pământului' (bazându-te pe 2 Mac 7,28 apelul mamei la creația din nimic) și 'învierea trupului' (bazându-te pe 2 Mac 7,9, 11, 14, 23 mărturisirile succesive ale celor șapte frați). Ține înaintea lui Dumnezeu conținutul doctrinal substanțial pe care îl poartă aceste articole — același Dumnezeu care poate face universul din nimic îți poate restaura trupul din țărână — și cere martirilor macabeici și mamei lor să obțină pentru tine integritatea mărturisirii pe care o cere această articulare.
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule atotputernic și veșnic, care prin cei șapte frați și mama lor sub Antioh Epifanes ai păstrat pentru Biserica Ta mărturia scripturistică fundamentală a creației din nimic și a învierii trupului, și care prin martiriul lor ai pregătit substratul fiecărei martirologii creștine care avea să urmeze, dă-ne integritatea lor în micile decizii vizibile ale zilei noastre. Prin mijlocirea celor șapte frați ale căror nume Biserica le păstrează în martirologiul ei, a mamei lor al cărei apel la cer și pământ l-a instruit pe al șaptelea fiu în doctrina pe care Catehismul o păstrează la numărul 297, și a sfântului preot Eleazar a cărui mărturie a precedat-o pe a lor, susține în noi încrederea în puterea Ta de a restaura ceea ce ai creat mai întâi din nimic. Prin Hristos Domnul nostru, care trăiește și domnește cu Tine în unitatea Duhului Sfânt, un singur Dumnezeu, în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.