← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa

Tăcerea în cer și rugăciunile sfinților

Apocalipsa 8Comentariu la Apocalipsă de Sfântul Andrei al Cezareei (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed)20 min
Deschidere
Timp de paisprezece secole, Răsăritul creștin a citit Apocalipsa prin ochii Sfântului Andrei, Arhiepiscop al Cezareei în Capadocia. Comentariul său este marele comentariu patristic la Apocalipsă — sobru acolo unde alții devin febrili, citind fiecare viziune nu ca pe un calendar al dezastrelor, ci ca pe descoperirea lui Hristos și speranța Împărăției Sale. Aici, în capitolul al optulea, Mielul deschide pecetea a șaptea și ultima, iar cerul tace timp de aproape jumătate de oră. Apoi se ridică o cădelniță de aur, iar rugăciunile tuturor sfinților se înalță înaintea lui Dumnezeu ca tămâia; cei șapte îngeri își iau trâmbițele, iar primele patru sună. Sfântul Andrei refuză să citească aceste plăgi ca pe o simplă catastrofă. El aude în tăcere venerația îngerilor, în cădelniță mijlocirea sfinților, iar în trâmbițe un medic divin care rănește doar ca să vindece. Citiți deci acest capitol în felul răsăritean: nu cu spaimă, ci cu speranța sobră a celor ce se roagă prin durerile prezente ca să scape de nenorocirile ce vor veni.
Citește

Citire

Citiți Apocalipsa 8. Când Mielul deschide pecetea a șaptea, se face tăcere în cer cam pe un sfert de oră, iar celor șapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu li se dau șapte trâmbițe. Un alt înger vine și stă la altar cu o cădelniță de aur, iar i se dă multă tămâie ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinților pe altarul de aur dinaintea tronului; fumul tămâii se înalță înaintea lui Dumnezeu din mâna îngerului. Apoi îngerul umple cădelnița cu foc de la altar și o aruncă pe pământ, și urmează glasuri, tunete, fulgere și un cutremur. Cei șapte îngeri se pregătesc să sune. Cel dintâi sună, și grindină și foc amestecat cu sânge sunt aruncate pe pământ, iar o treime din copaci și toată iarba verde sunt arse. Al doilea sună, și un munte mare arzând cu foc este aruncat în mare, iar o treime din mare se face sânge. Al treilea sună, și o stea mare numită Absint cade peste râuri și izvoare, iar mulți mor din cauza apelor amare. Al patrulea sună, iar o treime din soare, lună și stele se întunecă. Atunci Ioan vede un înger zburând prin mijlocul cerului, strigând cu glas tare: 'Vai, vai, vai celor ce locuiesc pe pământ', din pricina celor trei trâmbițe ce mai au de sunat.
Studiu
De ce tace cerul la deschiderea ultimei peceți? Sfântul Andrei nu caută dramatismul; el aude deodată două note mai sobre: Tăcerea arată rânduiala și venerația îngerilor, sau neștiința lor cu privire la a doua venire. Chiar și puterile luminoase nu cunosc ziua; ele stau în tăcere plină de respect înaintea a ceea ce numai Tatăl știe. Apoi se ridică o cădelniță de aur, iar întreaga arhitectură a viziunii se întoarce spre mijlocire. Altarul nu este un obiect mort al cerului, ci Însuși Hristos: Altarul de aur este Hristos, în care este cuprinsă toată puterea sfântă și slujitoare, și pe care se aduc jertfele martirilor; tipul acestui altar a fost cel arătat lui Moise pe munte împreună cu cortul. Iar tămâia care umple cădelnița nu este ceva despărțit de viața Bisericii; ea este însăși suflarea rugăciunii ei. Tămâia sunt rugăciunile sfinților, plăcute înaintea lui Dumnezeu, după cum s-a spus. Așadar, înainte ca vreo trâmbiță să sune, Sfântul Andrei ne-a învățat deja unde să stăm: la altarul care este Hristos, împreună cu sfinții, aducând rugăciunea plăcută care se înalță înaintea tronului și dă formă celor ce urmează.
Considerați

Considerare

Apoi îngerul umple cădelnița cu foc de la altar și o aruncă pe pământ, iar trâmbițele încep. Aici un cititor mai slab ar vedea doar distrugere. Sfântul Andrei vede leac. Îngerii care slujesc aceste plăgi sunt, în ochii lui, vindecători lucrând după pilda Stăpânului lor: Îngerii slujesc la acestea ca niște medici milostivi care, în imitația lui Hristos, vindecă prin cauterizări și incizii pe cei bolnavi de groaznica boală a păcatului. Grindina, arderea, Absintul amar, luminile întunecate — acestea sunt cauterul chirurgului, nu lama călăului; ele sunt trimise înainte de sfârșit tocmai ca 'cei mai cu judecată' să se întoarcă și să trăiască. Și observați cum citește Sfântul Andrei triplul 'Vai': chiar și îngerul care îl strigă o face din milostivire, compătimind pe cei ce nu vor fi îndreptați. Pentru cei ce se îngrijesc de cele pământești, vaiul este potrivit; dar aceleași necazuri devin cu totul altceva pentru credincioși: pentru cei a căror cetățenie este în cer, asalturile necazurilor devin prilejuri de cununi neveștejite și răsplăți ale biruinței. Însăși trâmbița care este un vai pentru cei cu minte pământească este, pentru cetățeanul ceresc, vestitorul unei cununi.
Răspunde

Răspuns

Vedeți ce a făcut Sfântul Andrei cu un capitol de peceți, trâmbițe și stele căzătoare: el v-a întors privirile de la spectacolul dezastrului spre altarul unde Hristos primește rugăciunile sfinților Săi. Observați că ordinea viziunii este ea însăși o învățătură — cădelnița se ridică înainte ca trâmbițele să sune. Mijlocirea vine întâi; plăgile sunt rugăciune ascultată, trimisă ca să certe lumea spre pocăință și să înmoaie, pentru credincioși, zilele înfricoșate ce vor veni. Așadar nu citiți acest capitol ca să calculați sfârșitul sau să vă hrăniți temerile. Citiți-l în genunchi. Când necazul cade asupra voastră — și va cădea — refuzați citirea lumii care numește orice rană o catastrofă. Întrebați-vă în schimb dacă medicul milostiv taie boala păcatului. Primiți cauterul cu recunoștință, așa cum bolnavii bine-dispuși îndură cuțitul din dorul de sănătate. Și rugați-vă, împreună cu Sfântul Andrei, ca Domnul care vă ceartă să nu vă dea morții păcatului, ci să facă din durerile prezente chiar prilejul unei cununi neveștejite. Cetățeanul ceresc nu fuge de trâmbiță; el aude în ea răsplata biruinței.
Roagă-te

Rugăciune

O, Hristoase Dumnezeul nostru, altarul de aur al cerului, pe care se aduc jertfele martirilor și înaintea căruia rugăciunile tuturor sfinților Tăi se înalță ca o tămâie plăcută: când se deschide pecetea a șaptea și cerul își păstrează tăcerea plină de respect, învață-ne să stăm în liniște înaintea tainei venirii Tale, pe care nici îngerii nu îndrăznesc s-o cunoască. Tu trimiți plăgile trâmbițelor nu ca un călău, ci ca un medic milostiv, care vindecă groaznica boală a păcatului prin cauterizare și incizie; dă-ne deci să primim certarea Ta cu recunoștință, socotind fiecare necaz nu o catastrofă, ci o rană care ne face întregi. Numără-ne printre cei a căror cetățenie este în cer, pentru care asalturile necazurilor devin prilejuri de cununi neveștejite și răsplăți ale biruinței. Când ne cerți, nu ne da morții păcatului, ci înmoaie pentru noi zilele înfricoșate, ca locuind împreună cu sfinții să fim cu Tine, Mântuitorul nostru. Ție, împreună cu Tatăl Tău cel fără de început și cu Duhul cel prea-sfânt și de viață dătător, se cuvine toată slava, cinstea și închinarea, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Comentariu la Apocalipsă de Sfântul Andrei al Cezareei (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →