← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Împărați

2 Regi 9-10 — cu Maclaren

2 Împărați 9-10Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În tratarea sa a capitolelor 9-10 din 2 Regi, Maclaren ne călăuzește prin povestea tulbure a ridicării lui Iehu și a confruntării decisive cu închinarea la Baal. Expunerea sa atentă dezvăluie atât forța zelului rânduit de Dumnezeu, cât și primejdiile subtile care îl însoțesc. Pe măsură ce îi urmăm paragrafele, suntem invitați să ne examinăm propriile motive, ascultare și înțelegere a căilor drepte ale lui Dumnezeu. Să lăsăm perspectivele lui Maclaren să ne ascută citirea Scripturii și umblarea noastră în credință astăzi.
Citește

Citire

Luați Biblia și citiți integral capitolele 9 și 10 din 2 Regi. Lăsați succesiunea rapidă a evenimentelor să se desfășoare fără grabă. Observați referințele repetate la profeție, acțiunile decisive ale lui Iehu și evaluarea finală a ascultării sale. Citiți suficient de încet pentru a simți atât judecata, cât și neîmplinirea persistentă pe care narațiunea le consemnează.
Studiu
Maclaren începe prin a examina puterea convingerii în campania lui Iehu. Iehu a fost influențat de 'zel pentru Domnul', oricât de mult fum s-ar fi amestecat cu flacăra. A acționat sub convingerea că era instrumentul lui Dumnezeu și, la fiecare nouă faptă de sânge, și-a afirmat împlinirea profeției. Mărturisirea sa către Iehonadab 2Ki_10:16 nu a fost ipocrizie sau ostentație. Șeful recabiților era evident un om de seamă și, se pare, unul dintre conducătorii celor care nu 'și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal'; iar dezvăluirea lui Iehu cu privire la motivul care îl anima a fost menită să asigure alianța acelei grupări prin unul dintre conducătorii ei. Fără îndoială, multe elemente de egoism și multe pete s-au amestecat cu zelul lui Iehu. Acesta se afla cam la același nivel cu fanatismul succesorilor imediati ai lui Mahomed; dar, oricât de jos ar fi fost, priviți-i puterea. Iehu a măturat ca un vârtej sau ca un foc care sărea printre miriște, de la Ramot la Izreel, de la Izreel la Samaria, și nimic nu a stat în calea atacului său aprig. Promptitudinea, hotărârea, discreția — calitățile care duc întreprinderile la succes — au marcat caracterul său; parțial, fără îndoială, din temperament natural, căci Dumnezeu alege instrumentele potrivite, dar dintr-un temperament înălțat și întărit de convingerea de a fi instrumentul pe care Dumnezeu l-a ales. Putem învăța cât de mult chiar și o formă foarte imperfectă a acestei convingeri dă o forță irezistibilă unui om, anulează frica, smulge dinții primejdiei și adună toate facultățile într-un punct care poate străpunge orice opoziție. Toți putem recunoaște că Dumnezeu ne-a trimis în misiunile Sale; iar dacă prețuim această convingere, vom îndepărta de la noi lenea și frica și, din slăbiciune, vom fi întăriți. El urmărește apoi imperfecțiunile care pot însoți zelul religios. Dar Iehu ilustrează posibilele imperfecțiuni ale 'zelului pentru Domnul'. Putem amâna pentru moment considerarea moralității măcelului casei regale și al închinătorilor la Baal și să arătăm pata de egoism și aluatul de înșelăciune din entuziasmul său. Nu trebuie să îl analizăm. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu. Dar este clar că obiectivul pe care îl avea în vedere nu era doar împlinirea profeției, ci și asigurarea tronului; și a existat mai multă patimă, precum și politică egoistă, în masacrele sale, decât se cuvenea unui slujitor al dreptății divine, care nu ar fi trebuit să lase nicio mânie să tulbure solemnitatea sarcinii sale teribile. Astfel de primejdii însoțesc mereu calea oamenilor mari care se simt trimiși de Dumnezeu. În viețile noastre mai umile ele ne urmăresc pașii, iar fervoarea religioasă trebuie să vegheze mereu cu grijă asupra ei însăși, ca nu cumva să degenereze inconștient în voință proprie și să permită ca pârâul noroios al patimii pământești să întunece apele sale cristaline. Maclaren consideră apoi aprobarea divină acordată faptelor lui Iehu. Un alt punct de interes este aprobarea divină, accentuată, a actelor sângeroase ale lui Iehu 2Ki_10:30. Măcelul închinătorilor la Baal nu este inclus în faptele pe care Dumnezeu le declară a fi fost 'potrivit cu tot ce era în inima Mea' și se poate argumenta că nu a făcut parte din însărcinarea lui Iehu. Cu siguranță, înșelăciunea care a însoțit-o nu a fost 'dreaptă în ochii lui Dumnezeu', dar măcelul din templul lui Baal a fost continuarea firească a revoluției civile și este cel mai probabil inclus în faptele aprobate.
Considerați

Considerare

Maclaren reflectează asupra modului în care revelația ulterioară judecă metodele slujitorilor din vremurile mai vechi. Din punct de vedere pur omenesc, putem spune că revoluțiile nu se fac cu apă de trandafiri și că, în toate crizele din istoria unei națiuni, când trebuie lepădat un rău străvechi și trebuie zdrobit un sistem puternic, va exista violență, la care oamenii obișnuiți, care nu au trecut prin vremuri asemănătoare, își vor ridica mâinile cu groază și cu o condamnare ieftină. Fără îndoială, avem o lege mai înaltă decât a cunoscut Iehu, iar Hristos a pus propria Sa poruncă blândă a iubirii în locul a ceea ce 's-a spus celor din vechime'. Dar să ascultăm de ea pentru noi înșine și să renunțăm la violență și sânge, judecând totuși pe oamenii din vechime 'după ceea ce au avut și nu după ceea ce nu au avut'. Faptele sângeroase ale lui Iehu nu sunt înfățișate spre admirație. Ascultarea sa este ceea ce este lăudat și răsplătit. Bine pentru noi dacă ascultăm de legea noastră mai bună la fel de credincios! El încheie prin a avertiza împotriva ascultării parțiale care lasă niște idoli în picioare. Ultimul punct din poveste este imperfecțiunea ascultării lui Iehu. El s-a mulțumit să dezrădăcineze pe Baal, dar a lăsat vițeii. Aceasta arată necurăția 'zelului' său, care a înflăcărat doar împotriva a ceea ce era în avantajul său să distrugă și a lăsat netulburată idolatrie mai populară și mai veche. Ascultarea trebuie să fie 'întru totul sau deloc'. Nu putem 'compensa păcatele la care suntem înclinați prin' zel împotriva acelora 'față de care nu avem tragere de inimă'. Conștiințele noastre sunt predispuse să aibă pete insensibile, ca niște semne de vrăjitoare. Adesea socotim de ajuns să îndepărtăm relele mai grosolane și să le lăsăm pe cele mai mici, dar termitele vor devora o carcasă mai repede decât un leu. A îndepărta pe Baal este de puțin folos dacă păstrăm vițeii la Dan și Betel. Nimic altceva decât a umbla în legea Domnului 'cu toată inima' nu ne va asigura umblarea în siguranță. 'Unește-mi inima ca să se teamă de Numele Tău' trebuie să fie rugăciunea noastră zilnică. 'Un picior pe mare și unul pe țărm' nu este atitudinea în care statornicia sau progresul sunt posibile.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața mea produce convingerea o ascultare promptă și unde se oprește? Ce motive ascunse s-ar putea amesteca acum cu zelul meu pentru Dumnezeu? Sunt dispus să las pe Domnul să caute vițeii rămași pe care am ales să nu îi îndepărtez?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, dă-ne curajul unei convingeri clare fără petele ambiției egoiste. Curățește zelul nostru astfel încât să slujească doar slavei Tale și niciodată propriului nostru avantaj. Învață-ne să ascultăm pe deplin, fără a lăsa niciun păcat favorit neatins. Să primim atât avertismentul, cât și promisiunea găsite în aceste consemnări străvechi, umblând înaintea Ta cu inimi nedespărțite. Întărește-ne să ne judecăm pe noi înșine prin lumina Cuvântului Tău deplin, prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →