Eterniseed › Curriculum › Daniel
Daniel 6 — cu Benson
Deschidere
În tăria liniştită a devoţiunii de dimineaţă devreme ne întoarcem din nou la Comentariul lui Iosif Benson asupra Vechiului şi Noului Testament. Cu căldură pastorală şi expunere atentă, Benson ne călăuzeşte prin capitolul al şaselea din Daniel, urmărind credincioşia statornică a slujitorului lui Dumnezeu în mijlocul intrigilor regale şi al primejdiei mortale. Cuvintele sale ne invită să privim atât costul cât şi triumful rugăciunii neclintite. Ca wesleyeni ascultăm mărturia Duhului că acelaşi Dumnezeu viu care a închis gurile leilor îi păstrează încă pe cei ce se încred în El. Să primim această porţiune cu inimi umile şi credincioase.
Citește
Citire
Cu Scriptura deschisă înaintea noastră, citim capitolul 6 din Daniel într-un duh de atenţie cuvenită. Auzim cum comuniunea zilnică a prorocului cu Dumnezeu este pusă la încercare printr-un decret neschimbabil, totuşi rămâne neclintită. Să lase naraţiunea să se aşeze adânc în inimă, ca să învăţăm din nou curajul născut din rugăciunea ascunsă şi credincioşia Dumnezeului celui viu care îşi izbăveşte slujitorii.
Studiu
Benson se îndreaptă apoi spre răutatea potrivnicilor lui Daniel.
Versetele 4-6. Daniel 6:4-6. Atunci preşedinţii şi căpeteniile au căutat să găsească o pricină împotriva lui Daniel. Putem judeca, din cele spuse aici, cât de fără vină era Daniel în purtarea sa şi cât de mare avantaj este să acţionezi cu virtute şi integritate. Toată invidia şi răutatea vrăjmaşilor săi nu au putut găsi măcar un pretext pentru a-l acuza, pentru că el s-a purtat în toate treburile cu dreptate şi şi-a întemeiat cinstea prin purtarea sa virtuoasă. Atunci au zis aceşti oameni: Nu vom găsi, etc. Au ajuns, în cele din urmă, la concluzia că nu vor găsi nicio pricină împotriva lui, decât în privinţa legii Dumnezeului său. Prin aceasta se vede că Daniel şi-a menţinut mărturisirea religiei sale şi a ţinut-o cu tărie în acea ţară idolească, fără a se clătina sau a se da înapoi; şi totuşi aceasta nu a fost un obstacol pentru înaintarea sa. Nu exista nicio lege care să-l oblige să fie de religia regelui sau care să-l facă incapabil să deţină o funcţie în stat dacă nu era. Pentru rege era totuna ce Dumnezeu se ruga, atâta timp cât făcea treburile statului cu credincioşie şi bine. În această privinţă, deci, vrăjmaşii săi au sperat să-l prindă în cursă. Este de observat că, atunci când nu au găsit nicio pricină împotriva lui în privinţa împărăţiei, au mai avut atât de mult simţ al dreptăţii, încât nu au subornat martori împotriva lui ca să-l acuze de crime de care era nevinovat şi să jure trădare împotriva lui; prin aceasta ruşinează pe mulţi care erau numiţi iudei şi pe mulţi numiţi acum creştini.El descrie apoi răspunsul statornic al lui Daniel la decret.
Versetul 10. Daniel 6:10. Acum, când Daniel a ştiut că scrisoarea a fost semnată, a intrat în casa sa, etc. Nu s-a retras la ţară şi nu s-a ascuns pentru o vreme, deşi ştia că legea era îndreptată împotriva lui; ci pentru că ştia aceasta, de aceea şi-a ţinut poziţia, ştiind că are acum o ocazie frumoasă de a-L cinsti pe Dumnezeu înaintea oamenilor şi de a arăta că preferă favoarea Lui şi propria sa datorie faţă de El mai presus de însăşi viaţa. Iar ferestrele fiind deschise în camera sa. LXX-ul citeşte: εν τοις υπερωοις αυτου, în camerele sale de sus. Se pare că era un obicei printre iudeii evlavioşi să pună deoparte o cameră de sus, sau camere, în casele lor, pentru oratoriile lor, ca locuri cele mai îndepărtate de orice zgomot sau tulburare. Astfel citim, Tobit 3,17, că Sara a coborât din camera ei de sus: şi apostolii s-au adunat într-o cameră de sus, Faptele Apostolilor 1,13.Benson subliniază obiceiul neclintit al lui Daniel de a se ruga.
Observă, cititorule, deşi Daniel era un om mare, nu a socotit că este sub demnitatea sa să fie de trei ori pe zi în genunchi înaintea Făcătorului său; deşi era un om bătrân şi aceasta fusese obiceiul său din tinereţe, nu s-a săturat de acest fel de a face bine; şi deşi era un om de afaceri, de afaceri mari şi importante, şi acelea pentru slujirea publicului, nu a socotit că aceasta îl va scuti de exerciţiile zilnice de rugăciune şi laudă. Cât de de neiertat sunt atunci cei care au puţin de făcut în lume şi totuşi nu vor face atât de mult pentru Dumnezeu şi sufletele lor! Aşa cum făcea mai înainte. Nu şi-a micşorat rugăciunile din cauza poruncii regelui şi de frica morţii prin lei; nici nu a încălcat legea cu bună ştiinţă: căci nu a făcut mai mult decât obişnuia să facă mai înainte, ci doar a perseverat în cursul său de lungă durată de odinioară.
Considerați
Considerare
Benson încheie arătând recunoştinţa bucuroasă a regelui pentru izbăvirea lui Daniel.
Atunci regele s-a bucurat peste măsură de mult să-l găsească viu şi sănătos; şi a poruncit să-l scoată pe Daniel din groapă, aşa cum a fost scos Ieremia din cisternă: căci, deoarece decretul fusese acum împlinit şi pedeapsa suferită, chiar şi prigonitorii lui Daniel nu au putut decât să recunoască faptul că legea fusese satisfăcută, deşi ei nu erau; sau, dacă a fost schimbată, a fost printr-o putere superioară celei a mezilor şi perşilor. Şi nu s-a găsit nicio vătămare asupra lui. Nu a fost strivit, sfâşiat, înspăimântat sau vătămat în niciun fel; pentru că a crezut în Dumnezeul său, în puterea, dragostea şi credincioşia lui Dumnezeu; pentru că s-a încrezut în El pentru ocrotire, în timp ce a trăit în ascultare de poruncile Sale.El încheie cu decretul lui Darius care Îl înalţă pe Dumnezeul lui Daniel.
Dar deşi acest decret merge departe, nu merge destul de departe: dacă ar fi făcut ce este drept şi ar fi acţionat potrivit convingerilor sale prezente, ar fi poruncit tuturor oamenilor nu numai să tremure şi să se teamă înaintea acestui Dumnezeu, ci să se încreadă în El, să-L iubească şi să-L asculte, să părăsească slujirea idolilor lor şi să cheme şi să se închine numai Lui, aşa cum a făcut Daniel. Dar idolatría fusese atât de mult timp şi atât de adânc înrădăcinată, încât nu putea fi extirpată prin edictele principilor, nici prin nicio putere mai mică decât cea care a însoţit slava evangheliei lui Hristos. Căci El este Dumnezeul cel viu, etc. Darius menţionează aici consideraţiile care l-au determinat să facă acest decret; şi, făcând aceasta, ne prezintă un caracter foarte drept şi sublim al adevăratului Dumnezeu, un caracter potrivit firii Sale şi probabil aşa cum regele îl învăţase de la Daniel.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în viaţa mea zilnică sunt ispitit să las frica să-mi închidă mărturia? 2. Cum mustră statornicia lui Daniel în rugăciune propriile mele scuze pentru neglijarea devoţiunii ascunse? 3. În ce încercare prezentă sunt invitat să cred că Dumnezeul cel viu este în stare să izbăvească?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule milostiv şi viu, Îţi mulţumim pentru pilda slujitorului Tău Daniel, păstrat de mâna Ta atotputernică. Dă-ne, ca şi lui, un duh de statornicie în rugăciune şi o îndrăzneală sfântă care să se teamă de Tine mai mult decât de orice decret pământesc. Păzeşte-ne de invidia care distruge şi de slăbiciunea care cedează în faţa sfaturilor nedrepte. Fie ca acelaşi înger al prezenţei Tale să tabere în jurul nostru, închizând fiecare gură de leu care ar vrea să ne devoreze pacea sau mărturia noastră. Întăreşte-ţi Biserica să poarte o mărturie credincioasă într-o epocă care se opune încă închinării adevăratului Dumnezeu. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →