Eterniseed › Curriculum › Iov
Iov 7-8 — cu Gill
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică Eterniseed extrasă din Expunerea Particular-Baptistă a Întregii Biblii a lui John Gill. În capitolele 7 și 8 din Iov ascultăm cum patriarhul suferind își revarsă angoasa, iar prietenii încep răspunsul lor. Notele atente verset cu verset ale lui Gill deschid textul cu precizie pastorală și claritate doctrinară. În următoarele douăzeci de minute vom citi capitolele, vom studia comentarii selectate, vom considera greutatea lor, vom răspunde în reflecție și vom încheia în rugăciune. Duhul care a călăuzit pana lui Gill să ne călăuzească inimile astăzi.
Citește
Citire
Luați Biblia și citiți capitolele 7 și 8 din Iov încet și cu voce tare. Observați dorul repetat al lui Iov după odihnă și simțământul că zilele sale se scurg ca suveica țesătorului. Vedeți cum Bildad începe răspunsul în capitolul 8. Lăsați cuvintele să se așeze; ne vom întoarce la expunerea lui Gill în secțiunea de studiu care urmează.
Studiu
Gill începe prin a explica timpul hotărât dat omului pe pământ.
Versetul 1. Nu este oare un timp hotărât pentru om pe pământ?... Există un timp stabilit pentru venirea sa în lume, pentru rămânerea sa în ea și pentru ieșirea sa din ea; acesta este pentru om 'pe pământ', cu privire la ființa și șederea sa aici, nu în cealaltă lume sau în starea viitoare: nu în cer; acolo nu există un timp limitat și sigur pentru om, ci o veșnicie; viața în care va intra este veșnică; locuința, conacul și casa în care va locui sunt veșnice; sfinții vor fi pentru totdeauna cu Hristos, în a cărui prezență sunt desfătări veșnice: nici în iad; pedeapsa de acolo va fi veșnică, focul va fi nestins și veșnic, fumul chinurilor celor osândiți se va înălța în veci și în veci; dar zilele și timpul oamenilor pe pământ sunt doar ca o umbră și se duc curând; ei sunt din pământ, pământești, și se întorc la el la un timp hotărât, ale cărui hotare nu pot fi trecute: aceasta este adevărat pentru omenire în general și pentru Iov în particular; vezi Iov 14:1; cuvântul 'Enoș' i, folosit aici, înseamnă, după cum se observă de obicei, un om slab, neputincios, muritor; Domnul.Gill dezvăluie apoi cele două imagini gemene ale războiului și ale muncii servile care marchează zilele omenești.
k cuvântul fiind astfel redat în altă parte, în special în Isaia 40:2; starea fiecărui om pe pământ este o stare de război; acest lucru este spus frecvent de filosofii stoici l; la fel este și starea oamenilor firești și nerenăscuți, care sunt adesea angajați în război unii cu alții, războaie care izvorăsc din poftele ce se războiesc în mădularele lor; și mai ales cu poporul lui Dumnezeu, sămânța femeii, între care și sămânța șarpelui a existat o dușmănie de la început; și cu ei înșiși, cu necazurile vieții, bolile trupului și diferitele necazuri cu care trebuie să se confrunte și să lupte: și mai ales viața oamenilor buni aici este o stare de război, nu doar a slujitorilor Cuvântului sau a persoanelor cu funcții publice, ci a credincioșilor obișnuiți; care sunt buni ostași ai lui Hristos, intră ca voluntari în slujba Sa, luptă sub steagurile Sale și se poartă ca niște bărbați; aceștia au mulți dușmani cu care să se lupte; unii înăuntru, stricăciunile inimilor, care se războiesc împotriva duhului și a legii minții lor, formând o ceată de două armate care se luptă una împotriva celeilalte; și alții din afară, ca Satana și căpeteniile și puterile sale, oamenii lumii, învățătorii mincinoși și alții asemenea: și aceștia sunt în mod corespunzător înzestrați pentru o asemenea slujbă, având toată armura lui Dumnezeu pregătită pentru ei; și au mare îndemn să se poarte bărbătește, deoarece pot fi siguri de biruință și de a primi cununa dreptății, când au luptat lupta cea bună, chiar dacă nu sunt decât oameni slabi, neputincioși, muritori, păcătoși, carne și sânge, și astfel nu sunt de la sine o potrivire pentru dușmanii lor; dar sunt mai mult decât atât prin faptul că Domnul este de partea lor, Hristos fiind Căpetenia mântuirii lor, iar Duhul lui Dumnezeu fiind în ei mai mare decât cel care este în lume; și în plus, doar pe pământ este acest război, și el se va împlini curând, ultimul dușman care va fi nimicit fiind moartea: acum, fiind cazul obișnuit al omului să fie supărat de dușmani și mereu în război cu ei, dacă, pe lângă aceasta, îl lovesc necazuri neobișnuite, cum a fost cazul lui Iov, aceasta trebuie să facă viața împovărătoare și moartea, care este o eliberare de ele, de dorit; acesta este argumentul său: unii aleg să redea cuvintele 'nu este oare o condiție de robie pentru oameni pe pământ' m, cuvântul fiind folosit pentru slujirea și lucrarea leviților, Numeri 4:3; toți oamenii prin creație sunt sau ar trebui să fie slujitori ai lui Dumnezeu; oamenii buni sunt astfel prin harul lui Dumnezeu și slujesc cu voie bună și cu bucurie; și deși marea lucrare a mântuirii a fost împlinită de Hristos pentru ei, iar lucrarea harului este împlinită de Duhul lui Hristos în ei, totuși ei au lucrare de făcut în ziua și generația lor în lume, în familiile lor și în casa lui Dumnezeu; și deși sunt slabi și neputincioși în ei înșiși, sunt capabili să o facă prin Hristos, Duhul Său, puterea și harul Său: și aceasta este doar pe pământ; în mormânt nu este lucrare, nici plan, nici cunoștință; când vine noaptea morții, niciun om nu poate lucra; slujirea sa, mai ales slujirea sa trudnică, ia sfârșit; și cum este firesc ca slujitorii să dorească noaptea, când se sfârșesc ostenelile lor, Iov a socotit că nu este nelegiuit din partea lui să dorească moartea, care ar pune capăt ostenelilor și trudelor sale și când ar avea odihnă de ele: nu sunt oare zilele sale și ele ca zilele unui lucrător cu ziua?Gill compară apoi iuțeala zilelor lui Iov cu suveica țesătorului.
Versetul 6. Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului,... care se mișcă foarte repede, fiind aruncată iute și des înainte și înapoi; unele versiuni o redau 'un alergător' b, unul care aleargă o cursă pe jos sau călare, în acord cu Iov 9:25; unde, și în Iov 7:7; se folosesc alte comparații pentru a arăta iuțeala și repeziciunea zilelor omului; cum sunt reprezentate și în altă parte, la fel de iuți ca o poveste spusă, un cuvânt rostit sau un gând conceput, Psalmii 90:9; și tot așa aici, de către Septuaginta, se spune că sunt 'mai iuți decât vorbirea', deși tradus greșit: aceasta se înțelege nu despre zilele sale de necaz, strâmtorare și durere; căci acestea, în părerea sa, se mișcau foarte încet, și ar fi fost bucuros ca ele să fi mers mai repede; ci fie zilele sale obișnuite, fie în special zilele sale de prosperitate și plăcere, acestea s-au sfârșit curând pentru el; și pe care le-a dorit uneori din nou, vezi Iov 29:1; și sunt petrecute fără nădejde; nu fără nădejde de fericire în altă lume, ci fără nădejde de a fi redat la fericirea sa din afară în aceasta; pe care Elifaz i-o dăduse ceva, dar el nu avea nădejde cu privire la ea; vezi Iov 5:24. b δρομεως, Aquila, Symmachus, Theodotion în Drusius. întoarce-te la 'Vârful Paginii'Gill încheie secțiunea urmărind caracterul definitiv al mormântului.
Versetul 9. [Ca] norul este mistuit și dispare,... care, fiind risipit de vânt sau risipit de soare, nu mai este văzut și nu se mai întoarce; căci deși înțeleptul vorbește despre nori care se întorc după ploaie, aceasta nu se înțelege despre aceiași nori, ci despre unii care îi urmează, Eclesiastul 12:2; tot așa iertarea păcatului este exprimată prin aceeași metaforă, pentru a arăta că păcatul prin aceasta nu mai este, nu mai este văzut sau pomenit, Isaia 43:25; Targumul îl redă 'ca fumul', prin care sunt exprimate scurtimea și mistuirea zilelor oamenilor, Psalmii 102:3; dar prin comparația cu norul de aici nu este atât de mult vizată dispariția bruscă a vieții cât irevocabilitatea ei când a plecat, după cum arată redarea sau aplicarea care urmează: tot așa cel ce coboară în mormânt nu se va mai ridica; mormântul este casa sau căminul cel lung în care toți trebuie să meargă, fiind rânduiala lui Dumnezeu ca toți să moară sau să fie în starea morților; ceea ce se înțelege prin mormânt, deoarece nu toți sunt îngropați în pământ; și aceasta, ca aici, este exprimată frecvent ca și cum ar fi fapta omului fiind adus aici; și când se referă la îngropare în pământ, este cu mare potrivire numită o coborâre; și oricum ar fi, totuși starea morților este o stare de umilire, o coborâre de la toată măreția, cinstea și slava stării prezente, care sunt toate așezate în țărână; și când acesta este cazul omului, el nu se mai ridică din el, adică de la sine, prin propria putere; doar Hristos, care este Dumnezeu peste toate, a făcut vreodată aceasta; sau nimeni în mod firesc sau prin legile firii, căci nimic mai puțin decât puterea atotputernică nu poate face aceasta; trebuie făcut într-un mod extraordinar și nu este mai puțin decât o lucrare minunată; nici nu se va face până la învierea generală a celor drepți și nedrepți, când toți cei din mormintele lor vor ieși, unii la învierea vieții, iar alții la învierea osândei; cu excepția câtorva cazuri, ca fiul Sunamitei, 2 Împărați 4:32; omul care a atins oasele prorocului Elisei, 2 Împărați 13:21; fiica lui Iair, Marcu 5:41; fiul văduvei din Nain, Luca 7:14; Lazăr, Ioan 11:43; și cei care au înviat la învierea Domnului nostru, Matei 27:53; aceasta este explicată mai departe în Iov 7:10.
Considerați
Considerare
Gill încheie subliniind plecarea irevocabilă de la casă și loc.
Versetul 10. El nu se va mai întoarce la casa sa,... în sens literal, zidită sau închiriată de el, sau oricum în care a locuit; și dacă este un om bun, nu va mai avea dorința să se întoarcă la aceea, având o casă mai bună, o casă nefăcută de mâini, veșnică în ceruri; sau în sens figurat, fie trupul său, casa pământească a cortului său, o casă de lut, care își are temelia în țărână; la aceasta nu se va întoarce până la înviere, când va fi reclădită și pregătită pentru o mai bună primire și acomodare a sa; sau altfel familia sa, la care nu se va mai întoarce, ca să aibă vreo legătură cu ei în treburile casnice sau în partea de afaceri a vieții, cum a spus David despre copilul său când a murit: 'Eu voi merge la el, dar el nu se va întoarce la mine', 2 Samuel 12:23; nici locul său nu-l va mai cunoaște; locul slujbei sale sau mai degrabă al locuinței sale; casa sa de locuit, fermele și câmpurile sale, moșiile și posesiunile sale nu-l vor mai cunoaște, nu-l vor mai recunoaște și nu-l vor mai socoti ca stăpân, proprietar și posesor al lor, acestea, venind la moartea sa în alte mâini, care acum sunt privite ca atare; sau locuitorii locului, țării, cetății, orașului, satului și casei în care a trăit nu-l vor mai cunoaște; nefiind văzut printre ei, va fi curând uitat; din vedere, din minte b. b 'Linquenda tellus et domus', &c. Horat. Carmin. l. 2. Ode 14. întoarce-te la 'Vârful Paginii'
Răspunde
Răspuns
1. Unde simțiți limitele hotărâte ale propriilor zile apăsând asupra voastră? 2. Cum modelează imaginea războiului zilnic sau a slujirii felul în care priviți încercările prezente? 3. Ce nădejde rămâne când zilele pământești dispar ca un nor?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, în mijlocul războiului și al oboselii acestor zile trecătoare, fixează-ne inimile pe Răscumpărătorul care a biruit mormântul prin harul Său. Învață-ne să ne numărăm orele cum se cuvine, odihnind scurta noastră viață tulburată în scopul Tău neschimbător, până când noaptea muncii se sfârșește și dimineața răsare. Dă-ne răbdare să așteptăm în nădejde și putere să trăim fiecare clipă rămasă doar pentru slava Ta. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →