← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Cronici

2 Cronici 25-28 — cu Maclaren

2 Cronici 25-28Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În 2 Cronici 25-28 întâlnim regi ale căror alegeri cu jumătate de inimă și credincioșia statornică vorbesc încă despre modul în care ne ordonăm propriile vieți înaintea lui Dumnezeu. Expunerea atentă a lui Maclaren descoperă atât avertismentul cât și încurajarea ascunse în aceste domnii antice, invitându-ne să examinăm unde sunt cu adevărat așezate inimile noastre.
Citește

Citire

Luați acum timp să citiți 2 Cronici capitolele 25 până la 28. Ascultați portretele contrastante ale lui Amasia, Iotam și Ahaz. Observați momentele în care fiecare rege fie caută pe Domnul, fie se întoarce de la El, și lăsați narațiunea să vă pregătească inima pentru perspectivele pe care le va aduce Maclaren.
Studiu
Maclaren începe prin a prezenta verdictul cronicarului asupra lui Amasia. Caracterul acestui Amasia, unul dintre regii lui Iuda, este rezumat de cronicar într-un epigramă condamnatoare: 'A făcut ce era drept înaintea Domnului, dar nu cu o inimă desăvârșită.' El era unul dintre acei oameni cu jumătate de măsură sau, cum spune Osea, 'o turtă neeruptă', arsă neagră pe o parte și aluat crud pe cealaltă. Așadar, când a ajuns pe tron, în elanul și insolența tinereții, a început imediat să țintească cuceriri în micile state vecine; și pentru a se întări a angajat 'o sută de mii de viteji' din Israel pentru o sută de talanți de argint. A căuta ajutor de la Israel era, în ochii unui profet, echivalent cu a lepăda ajutorul de la Dumnezeu. Așadar, un om al lui Dumnezeu vine la el și îl avertizează că Domnul nu este cu Israel și că alianța nu îi este îngăduită. Dar, în loc să se supună sfatului profetului, el îl pariază cu această întrebare nepotrivită: 'Dar ce vom face cu cei o sută de talanți pe care i-am dat armatei lui Israel?' Nu îi pasă să întrebe dacă sfatul pe care îl primește este drept sau greșit, sau dacă ceea ce intenționează să facă este în conformitate sau în opoziție cu voia lui Dumnezeu, ci, trecând peste toate aceste întrebări, se fixează imediat pe considerentul inferior al oportunității - 'Ce se va întâmpla cu mine dacă fac cum ar vrea acest profet? Ce pierdere grea vor fi o sută de talanți! Este prea mult de sacrificat pentru un scrupul de acest fel. Nu se poate face.' El examinează apoi întrebarea nepotrivită ridicată de Amasia despre consecințe. O numesc nepotrivită pentru că greșeala lui Amasia, și greșeala multora dintre noi, nu a fost că a ținut seama de consecințe, ci că le-a ținut seama la momentul nepotrivit. Întrebarea ar fi trebuit să vină a doua, nu prima. Prima îndatorire a lui Amasia ar fi trebuit să fie să vadă clar care era datoria; și apoi, și nu mai devreme, următoarea îndatorire ar fi trebuit să fie să ia în considerare consecințele. Maclaren dezvăluie apoi promisiunea mai adâncă cuprinsă în răspunsul triumfător al profetului. Dar sensul în care răspunsul triumfător al profetului este adevărat este unul mult mai înalt. 'Domnul este în stare să-ți dea mult mai mult decât atât' - ce este 'mai mult'? o mie de talanți? Nu; 'mult mai mult' pe care creștinismul ne-a educat să-l înțelegem ca fiind menit în adâncurile unei astfel de promisiuni este, mai întâi de toate, caracterul. Fiecare om care sacrifică ceva pentru convingerile datoriei câștigă mai mult decât pierde prin aceasta, pentru că câștigă o noblețe și o putere interioară, ca să nu mai vorbim de căldura blândă a unei conștiințe aprobatoare. Și deși acest lucru este adevărat în toate domeniile vieții, este cel mai adevărat în privința sacrificiilor făcute din principiu creștin. Indiferent cât de dezastruoase ar fi rezultatele exterioare, rezultatele interioare ale credincioșiei sunt atât de mult mai mari, mai dulci și mai nobile decât toate consecințele rele exterioare care pot urma, încât este 'o politică bună' pentru un om să se sărăcească de dragul lui Hristos, pentru bogățiile durabile - pe care Însuși Domnul nostru le explică ca fiind sinonime cu dreptatea - care vor veni astfel. Cel ce câștigă putere și asemănare cu caracterul lui Hristos prin sacrificiu pentru Hristos a câștigat mult mai mult decât poate pierde vreodată.
Considerați

Considerare

Maclaren se îndreaptă spre Iotam pentru a ilustra puterea găsită în a-ți ordona viața înaintea lui Dumnezeu. Așadar, dacă începem, ca să zicem, de la bază, așa cum trebuie să facem, studiind un caracter, luând mai întâi lucrul cel mai adânc și apucând principiul seminal și germinal al întregului, acest text ne amintește că: Secretul adevăratei puteri stă în recunoașterea continuă că viața este trăită 'Înaintea Domnului Dumnezeului nostru.'
Răspunde

Răspuns

Unde în deciziile voastre actuale sunteți tentați să puneți mai întâi întrebarea lui Amasia? Cum ar putea conștientizarea continuă a faptului că trăim înaintea Domnului să reordoneze un obicei în această săptămână? Ce 'sută de talanți' sunteți invitați să eliberați în încrederea că Dumnezeu poate da mai mult?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, dă-ne harul să căutăm mai întâi ce este drept înaintea Ta, în loc să socotim costul. Prin Duhul Tău, formează în noi deprinderea statornică de a ne orândui căile înaintea Feței Tale, ca puterea și pacea să marcheze calea noastră. Când comorile mai mici ne ispitesc să ne abatem, amintește-ne că Tu poți da mult mai mult celor ce umblă cu credincioșie, pentru Isus. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →