Eterniseed › Curriculum › Judecători
Judecători 9-10 — cu Whedon
Deschidere
În spiritul studiului metodist episcopal ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament. Această voce wesleyană venerată ne călăuzește prin relatarea tulbure a primilor judecători ai lui Israel cu claritate arminiană directă. Expunerea atentă a lui Whedon asupra capitolelor nouă și zece din Judecători dezvăluie atât pericolele ambiției umane cât și providența statornică a lui Dumnezeu. Tratamentul său ne cheamă la o reflecție sobră asupra conducerii, fidelității la legământ și judecății divine. Pe măsură ce ascultăm, același Duh care a inspirat textul să ne lumineze inimile pentru o viață sfântă.
Citește
Să citim acum cu glas tare întreaga relatare din Judecători capitolele nouă și zece. Ascultă ridicarea și prăbușirea lui Abimelec, fabula pătrunzătoare a lui Iotam și succesiunea liniștită a lui Tola și Iair. Citește încet, lăsând fiecare verset să răsune în tăcerea sufletului tău. Observă temele recurente ale încălcării legământului și ale eliberării milostive. Lasă cuvântul să cerceteze și să mângâie pe măsură ce Duhul dă mărturie.
Studiu
Whedon începe prin a distinge natura discursului lui Iotam.
Versetele 7-21. FABULA LUI IOTAM, Judecători 9:7-21. Următorul apolog frumos, numit de obicei parabola lui Iotam, este mai degrabă o fabulă decât o parabolă. Parabola se mișcă în tărâmul superior al gândirii spirituale. Imaginile sale sunt întotdeauna luate din viața reală, iar relatarea sa poate fi obiectiv adevărată și are adesea un paralel în istoria omului. Vezi nota, Matei 13:3. Fabula se bazează pe acțiuni imaginare ale creaturilor iraționale sau ale lucrurilor neînsuflețite și deci nu poate fi niciodată adevărată vieții reale. Ea tratează despre copaci și fiare vorbitoare, imagini pe care toți le știu că nu au fundament în fapt, dar care pot totuși servi unui scop util în prezentarea celor mai sugestive și valoroase lecții pentru popor. O astfel de fabulă este acest discurs al lui Iotam, cel mai vechi și unul dintre cele mai bune apologuri din lume.Whedon identifică apoi mărăcinele din imaginile fabulei.
Versetul 14. 14. Toți copacii Niciunul dintre toți copacii nu a vrut să fie rege, dar toți au vrut ca mărăcinele să domnească peste ei, o reflectare usturătoare asupra sihemiților. Înțelegem că Ghideon și fiii săi, sub refuzul regalității, (Judecători 8:23), sunt reprezentați de măslin și viță, iar Abimelec de mărăcine. Mărăcinele nu refuză să fie rege. Iotam face ca mărăcinele să-i invite sarcastic să vină sub umbra sa, ca o imagine a fericirii sihemiților dacă au făcut bine în alegerea lor. Dar dacă, după cum crede el, au făcut rău, mărăcinele lor va dovedi a fi o torță care să le ardă chiar cedrii Libanului, cei mai înalți dintre nobilii sihemiți. Mărăcinele Cuvântul atad apare în altă parte doar în Psalmii 58:9, unde este tradus spini, și Geneza 50:10, unde este redat ca nume propriu. 'Se crede în general că denotă spinul sudic, un tufiș de mărăcini indigen în Egipt și Siria, care crește din rădăcină în multe ramuri, (zece până la cincisprezece picioare înălțime), înarmat cu spini și purtând frunze asemănătoare cu cele ale măslinului, dar de culoare mai deschisă și mai subțiri, cu flori mici albicioase care produc în cele din urmă boabe mici, negre, amare. Arabii îl numesc încă atad. Rauwolf l-a găsit crescând la Ierusalim.' Ciclopaedia lui M'Clintock și Strong. Din același tufiș se presupune că a fost făcută coroana de spini a Mântuitorului. Compară nota la Matei 27:29.Whedon expune apoi trimiterea divină a unui duh rău.
Versetul 23. 23. Dumnezeu a trimis un duh rău Nu doar 'a permis ca gelozii să aibă loc, care au produs facțiuni, ci a trimis de fapt, sau a permis să meargă, un demon rău personal, pentru a genera discordii printre sihemiți și astfel să aducă judecata asupra lor pentru răutatea lor. Scripturile recunosc pretutindeni o împărăție a întunericului, precum și o împărăție a luminii; și este contrar rațiunii și experienței, precum și Scripturii, să presupui imposibilitatea ca duhuri rele personale să aibă influență asupra sufletului uman. Dar aceste puteri ale întunericului sunt ținute în frâu, iar agenția lor este circumscrisă, de puterea mai mare a lui Dumnezeu, care uneori le trimite, ca un vânător care își trimite câinele după vânat, dezlegându-le puterile și lăsându-le libere pe drumul lor. Vezi nota la Marcu 5:13. Duhul rău care l-a tulburat pe Saul a venit prin permisiunea și porunca lui Dumnezeu, (1 Samuel 16:14), și chiar Satana iese să-l afli pe Iov cel pios prin permisiunea lui Iahve. Iov 1:12; Iov 2:6. Au trădat Chiar oamenii care fuseseră atât de dornici să-l facă pe Abimelec rege sunt primii care caută răsturnarea lui.Whedon introduce în final pe judecătorii care l-au urmat pe Abimelec.
Versetul 1. TOLA ȘI IAIR, Judecători 10:1-5. 1. S-a ridicat În providența lui Dumnezeu. Ca să apere Mai degrabă, ca să mântuiască pe Israel. Nu sunt consemnate fapte particulare ale lui Tola, ci doar declarația generală (Judecători 10:2) că a judecat pe Israel douăzeci și trei de ani. De aceea a fost o întrebare printre comentatori: Cum l-a mântuit Tola pe Israel? Nu există consemnare a unor noi asupriri sau a unor primejdii speciale. Dar dificultatea principală vine din a presupune că nu exista niciun sens în care el ar fi putut mântui pe Israel decât dacă aceștia ar fi fost în robie față de vreun dușman străin. El i-ar fi putut mântui de discordii civile și de temute certuri prin judecățile sale înțelepte și prudente. El i-ar fi putut mântui de invazii străine printr-o precauție oportună și prudentă. Ar trebui să ne amintim de asemenea că tăcerea Scripturii cu privire la un individ nu este un temei suficient pentru a presupune că el nu a făcut fapte mărețe.
Considerați
Consideră
Whedon apasă împlinirea profetică a cuvintelor lui Iotam.
Versetul 20. 20. Să-l mistuie pe Abimelec Aplicația depășește fabula însăși. Nu doar Abimelec, mărăcinele blestemat, va aprinde un foc spre distrugerea multor domni ai Sihemului, ci și focuri ale judecății răzbunătoare vor ieși cu furie din aceștia și-l vor mistui pe Abimelec însuși. Toate acestea, după cum arată istoria ulterioară, au fost o profeție adevărată. Vezi Judecători 9:49-57.Whedon încheie marcând dizgrația care a însoțit moartea lui Abimelec.
Versetul 54. 54. O femeie l-a ucis Aceasta era socotită o dizgrație teribilă pentru un războinic. Ca și succesorul său următor în regalitatea israelită, (1 Samuel 31:4), el și-a implorat purtătorul de arme să-l omoare; dar nu a scăpat astfel de temuta ignominie, căci felul morții sale a fost scris în istorie și mult timp asociat familiar cu memoria sa. 2 Samuel 11:21. Și astfel s-a împlinit în cele din urmă blestemul profetic al lui Iotam. 'Mult mai frumoasă este moartea altfel tragică a lui Saul. Slujitorul său, influențat de reverență, refuză să-l ucidă și în cele din urmă îl urmează în moarte voluntară. Cântecele lui David celebrează memoria lui Saul; dar epitaf-ul lui Abimelec este blestemul fratelui său Iotam.' Cassel.
Răspunde
1. Unde în propria mea viață văd ispita de a apuca puterea care aparține numai lui Dumnezeu?
2. Cum trezește în mine speranța de reînnoire modelul milei legământului după judecată?
3. În ce feluri sunt chemat să apăr poporul lui Dumnezeu prin slujire credincioasă și ascunsă?
Roagă-te
Doamne milostiv și suveran, îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a lui Daniel D. Whedon și pentru lumina cercetătoare a cuvântului tău. Dă-ne har să respingem orice rege-mărăcine care ar domni peste inimile noastre. Ține-ne statornici în adevăr și integritate, ca să nu secerăm recolta amară a trădării. Ridică printre noi judecători după inima ta care să mântuiască poporul tău de discordie și idolatrie. Fie ca focul iubirii sfinte să mistuie orice refugiu fals și untdelemnul Duhului tău să ne ungă pentru slujire smerită. Prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →