Eterniseed › Curriculum › Matei
Matei 6 — cu Simeon
Deschidere
În ritmul liniștit al devoțiunii anglicane ne întoarcem din nou la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de căldură exegetică creată pentru hrănirea zilnică a Bisericii. Astăzi maestrul de la Cambridge ne introduce în capitolul șase din Matei, unde Domnul nostru își instruiește ucenicii în viața ascunsă a dreptății. Propozițiile măsurate ale lui Simeon ne invită să examinăm milosteniile, rugăciunea și sfințirea Numelui divin, îndreptând întotdeauna inima către Tatăl care vede în ascuns. Fie ca aceste cuvinte antice, așezate din nou înaintea noastră, să aprindă un ochi unic și un spirit sincer.
Citește
Citire
Să dăm acum ascultare capitolului al șaselea din Evanghelia Sfântului Matei. Cu o reverență fără grabă ascultăm glasul lui Hristos care învață felul milosteniei primite, postura rugăciunii ascunse și cuvintele de început ale rugăciunii pe care El însuși o oferă. Duhul care a inspirat aceste versete să ne dăruiască inimi ascultătoare și supuse.
Studiu
Simeon începe prin a prefera lectura marginală a dreptății.
Domnul nostru binecuvântat consideră de la sine înțeles că toți ucenicii Săi vor fi găsiți împlinind datoria însăși; de aceea nu se oprește să sublinieze necesitatea ei, ci dă doar îndrumări cu privire la ea, ca să fie săvârșită spre cel mai mare folos al lor și spre cea mai mare cinste a lui Dumnezeu. În locul cuvântului tradus în primul verset prin 'milostenie', apare în marginea Bibliei noastre cuvântul 'dreptate', care, în ansamblu, este lectura preferabilă, deoarece evită tautologia evidentă din textul actual. Potrivit acestei lecturi, pasajul cere mai întâi ca dreptatea noastră în general să fie lipsită de ostentație, iar apoi să ne ferim de ostentație mai ales în acele îndatoriri pe care, ca creștini, suntem obligați să le împlinim.El continuă să cerceteze inima în săvârșirea îndatoririlor.
Atât păcatele, cât și îndatoririle ne sunt prezentate aici în lumina lor adevărată: păcatele inimii sunt osândite nu mai puțin decât cele ale faptei exterioare, iar îndatoririle săvârșite fără motive și dispoziții potrivite se dovedesc a fi lipsite de orice valoare reală. De aceea suntem avertizați să privim mai ales la inimă și să ne judecăm starea doar după ceea ce găsim acolo. Dacă, de pildă, am obiceiul de a da milostenie, nu trebuie să tragem concluzia că L-am plăcut pe Dumnezeu, decât dacă, la cercetarea propriei inimi, avem mărturia conștiinței că am dorit să-L mulțumim. La fel, dacă ne-am îndeletnicit cu rugăciunea, nu trebuie să ne închipuim că rugăciunile noastre au fost primite, decât dacă au fost înălțate cu sinceritate și adevăr.Simeon corectează apoi concepțiile greșite despre lungimea rugăciunilor.
Dar ar trebui să avem noțiuni mai corecte despre Dumnezeu decât să ne închipuim că El cere sau primește astfel de slujiri. Nu vrem să spunem că oamenii nu pot prelungi în mod folositor și primit slujbele lor oricât de mult, atunci când duhurile lor sunt evlavioase și inimile lărgite, căci Însuși Domnul nostru a petrecut nopți întregi în rugăciune și în comuniune cu Dumnezeul Său; nici nu spunem că toate repetările acelorași cereri trebuie să fie neapărat superstițioase, căci Însuși Domnul nostru, de trei ori într-o oră, s-a retras la rugăciune și Și-a vărsat sufletul în aceleași cuvinte [Nota: Matei 26:44.]; dar trebuie să înțelegem că primirea rugăciunilor noastre nu depinde de lungimea lor. Dumnezeu nu are nevoie să fie informat sau convins de noi: El este atotștiutor și 'știe ce ne trebuie, mai înainte ca noi să-I cerem'; și este preamilostiv și infinit mai gata să dea decât noi să cerem.
Considerați
Cugetare
Simeon încheie arătând imposibilitatea îndreptățirii prin fapte.
Cât de imposibil este ca vreun om să fie îndreptățit prin faptele Legii. Nu cercetăm acum niciun fel de păcat grosolan: vom presupune că toți suntem liberi de orice învinuire de acest fel și că viețile noastre au fost petrecute în întregime făcând bine; totuși, cine dintre noi și-ar prezenta faptele de milostenie înaintea lui Dumnezeu care cercetează inimile și L-ar provoca să găsească vreo pată în ele? Dacă nu putem face aceasta, trebuie să renunțăm la orice încredere în fire și să ne bizuim doar pe jertfa vrednică de laudă a Domnului Isus. 2. Cât de recunoscători ar trebui să fim că ni s-a dat un Mântuitor. Domnul Isus Hristos a venit în lume ca să ne caute și să ne mântuiască. El este Marele Preot care 'poartă nelegiuirea lucrurilor noastre sfinte' și ne va îmbrăca cu haina nepătată a dreptății Sale, cu condiția să fim dispuși să lepădăm 'zdrențele murdare ale noastre'. Să privim deci la El, ale cărui fapte singure au fost desăvârșite.În cele din urmă el tâlcuiește folosul adevărat al rugăciunii.
Este un adevăr puțin cunoscut că însăși dispoziția de a ne ruga este un dar de la Dumnezeu și că Dumnezeu nu dă pentru că ne rugăm, ci ne îndeamnă să ne rugăm pentru că a hotărât mai înainte să dea; iar acest adevăr, bine asimilat în minte, ne va feri deopotrivă de o neglijare trufașă a rugăciunii, pe de o parte, și de o folosire superstițioasă a ei, pe de altă parte. Pe lângă avertismentele de mai sus, vom sugera încă două sau trei, izvorâte dintr-o atenție mai amănunțită la text, care vor servi ca o aplicare mai largă a subiectului. Ferește-te deci, 1. de neglijarea rugăciunii. Domnul nostru nu poruncește aici direct rugăciunea ca o datorie, ci consideră de la sine înțeles că toți urmașii Săi se vor ruga. Pe orice altă presupunere decât aceasta, îndrumările Sale și-ar pierde toată puterea. Într-o parte ulterioară a acestei predici El o poruncește ca datorie și leagă de împlinirea ei toate speranțele de a primi binecuvântări de la Dumnezeu.
Răspunde
Răspuns
Unde, în milostenia sau rugăciunea mea, mai stăruie dorința de a fi văzut de oameni? Cum ar putea un ochi mai curat să schimbe ritmul ascuns al milosteniei și al mijlocirii mele zilnice? În ce măsură mă bizui pe lucrarea împlinită a lui Hristos mai degrabă decât pe vreo dreptate a mea?
Roagă-te
Rugăciune
O, Tată, care vezi în ascuns, dă-ne har ca să dăm și să ne rugăm astfel încât fiecare mișcare a inimii să caute numai slava Ta. Curățește-ne de dragostea ascunsă de laudă; învață-ne fericirea odăii de taină și tăcerea mâinii stângi. Mai presus de toate, fixează încrederea noastră nu în vreo lucrare a noastră, ci în singurele merite ale Fiului Tău preaiubit, ca, fiind îndreptățiți prin credință, să Te slujim cu un duh liber și copilăresc. Primește rugăciunile noastre nedesăvârșite, sfințește Numele Tău în toate căile noastre și adu-ne la urmă la acea răsplată arătată pe care ai pregătit-o pentru cei ce Te iubesc; prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →