← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Petru

2 Petru 1 — cu Ioan Calvin

2 Petru 1Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
În această lecție zilnică ne întoarcem la vocea lui Ioan Calvin în timp ce el deschide primul capitol din 2 Petru. Expunerea atentă a lui Calvin ne atrage în salutul apostolului și promisiunile bogate care aparțin celor chemați de Dumnezeu. Cuvintele sale ne amintesc că fiecare binecuvântare spirituală curge din harul divin mai degrabă decât din efortul uman. Pe măsură ce ascultăm, suntem invitați să primim aceeași credință odată încredințată sfinților și să creștem în cunoașterea Domnului nostru Isus Hristos. Perspectivele lui Calvin ne ajută să vedem cum Evanghelia atât ne mângâie cât și ne cheamă înainte. Lăsați comentariul său să ne întărească inimile pentru studiul care urmează.
Citește

Citire

Luați câteva clipe liniștite pentru a citi capitolul 1 din 2 Petru în propria voastră Biblie. Ascultați salutul de deschidere al apostolului, descrierea credinței prețioase împărtășite de toți credincioșii și chemarea de a adăuga virtuții, cunoașterii și dragostei acelei credințe. Observați promisiunile care ne permit să participăm la firea dumnezeiască și să scăpăm de stricăciunea lumii. Lăsați pasajul să se așeze în mintea voastră înainte de a ne întoarce la expunerea lui Calvin.
Studiu
Calvin își deschide comentariul la capitol adresând salutul de început. 1. Simon Petru. Rugăciunea ocupă primul loc la începutul acestei Epistole, iar apoi urmează mulțumirea, prin care el îi stârnește pe evrei la recunoștință, ca nu cumva să uite ce mari binefaceri au primit deja din mâna lui Dumnezeu. De ce s-a numit pe sine slujitor și apostol al lui Isus Hristos, am arătat în altă parte, și anume pentru că nimeni nu trebuie să fie ascultat în Biserică, decât dacă vorbește ca din gura lui Hristos. Dar cuvântul slujitor are un înțeles mai general, deoarece îi include pe toți slujitorii lui Hristos, care susțin orice slujbă publică în Biserică. În apostolat era un rang mai înalt de cinste. El arată atunci că nu era unul din rândul slujitorilor, ci a fost făcut de Domnul apostol și, prin urmare, superior acestora. [144] Despre expresia 'credință la fel de prețioasă', Calvin scrie: Credință la fel de prețioasă. Aceasta este o laudă a harului pe care Dumnezeu l-a arătat fără deosebire tuturor aleșilor Săi; căci nu era un dar obișnuit ca toți să fi fost chemați la una și aceeași credință, deoarece credința este bunul special și principal al omului. Dar o numește la fel de prețioasă sau egal de prețioasă, nu pentru că este egală la toți, ci pentru că toți posedă prin credință același Hristos cu dreptatea Sa și aceeași mântuire. Deși măsura este diferită, aceasta nu împiedică cunoașterea lui Dumnezeu să fie comună tuturor și rodul care decurge din ea. Astfel, avem o adevărată părtășie a credinței cu Petru și Apostolii. Calvin se îndreaptă apoi spre izvorul acelei credințe în dreptatea lui Dumnezeu. El adaugă, prin dreptatea lui Dumnezeu, ca ei să știe că nu au obținut credința prin propriile eforturi sau putere, ci numai prin favoarea lui Dumnezeu. Căci aceste lucruri stau opuse una alteia, dreptatea lui Dumnezeu (în sensul în care este luată aici) și meritul omului. Căci cauza eficientă a credinței este numită dreptatea lui Dumnezeu din acest motiv, pentru că nimeni nu este capabil să și-o confere sieși. Așadar, dreptatea care trebuie înțeleasă nu este aceea care rămâne în Dumnezeu, ci aceea pe care El o împărtășește oamenilor, ca în Romani 3:22. În plus, El atribuie această dreptate în comun lui Dumnezeu și lui Hristos, deoarece ea curge de la Dumnezeu și prin Hristos curge până la noi. [145] Mai târziu Calvin expune puterea dumnezeiască ce dăruiește toate lucrurile ținând de viață și evlavie. 3. Potrivit puterii Sale dumnezeiești. El se referă la bunătatea infinită a lui Dumnezeu pe care au experimentat-o deja, ca să o înțeleagă mai deplin pentru viitor. Căci El continuă cursul bunăvoinței Sale perpetuu până la sfârșit, în afară de cazul când noi înșine o întrerupem prin necredința noastră; căci El posedă putere inepuizabilă și o voință egală de a face bine. De aceea Apostolul îi însuflețește pe drept cuvânt pe credincioși să nutrească o bună nădejde prin considerarea binefacerilor anterioare ale lui Dumnezeu. [146] În același scop este amplificarea pe care o face; căci ar fi putut vorbi mai simplu: 'Cum ne-a dat El în mod liber toate lucrurile.' Dar menționând 'puterea dumnezeiască', el se ridică mai sus, adică că Dumnezeu a desfășurat din belșug resursele nemăsurate ale puterii Sale. Dar ultima parte poate fi referită atât la Hristos cât și la Tatăl, dar ambele sunt potrivite. Totuși, poate fi aplicată mai potrivit lui Hristos, ca și cum ar fi spus că harul care ne este transmis prin El este o dovadă a dumnezeirii, deoarece nu ar fi putut fi făcut de umanitate.
Considerați

Considerare

Calvin leagă promisiunile de participarea noastră la firea dumnezeiască. Căci trebuie să considerăm de unde este că Dumnezeu ne ridică la o asemenea înălțime de cinste. Știm cât de josnică este condiția firii noastre; ca Dumnezeu, atunci, să Se facă al nostru, astfel încât toate ale Sale să devină într-un fel ale noastre, mărimea harului Său nu poate fi concepută îndeajuns de mințile noastre. De aceea această considerație singură ar trebui să fie suficient de abundentă ca să ne facă să renunțăm la lume și să ne poarte sus la cer. Să marcăm atunci că scopul Evangheliei este să ne facă în cele din urmă asemenea lui Dumnezeu și, dacă putem spune așa, să ne îndumnezeiască. El reflectă mai departe asupra certitudinii chemării și alegerii. Acum se ridică o întrebare: dacă stabilitatea chemării și alegerii noastre depinde de faptele bune, căci dacă este așa, rezultă că depinde de noi. Dar întreaga Scriptură ne învață, mai întâi, că alegerea lui Dumnezeu este întemeiată pe scopul Său veșnic; și în al doilea rând, că chemarea începe și se desăvârșește prin bunătatea Sa gratuită. Sofiștii, pentru a transfera ceea ce este propriu harului lui Dumnezeu către noi înșine, pervertesc de obicei această dovadă. Dar eschivările lor pot fi ușor respinse. Căci dacă cineva crede că chemarea este făcută sigură de oameni, nu este nimic absurd în asta; putem totuși merge și mai departe, că fiecare își confirmă chemarea ducând o viață sfântă și evlavioasă. Dar este foarte nebunesc să deducem din aceasta ceea ce susțin Sofiștii; căci aceasta este o dovadă luată nu din cauză, ci dimpotrivă din semn sau efect. Mai mult, aceasta nu împiedică alegerea să fie gratuită, nici nu arată că este în propria noastră mână sau putere să confirmăm alegerea. Căci lucrurile stau astfel: Dumnezeu cheamă în mod eficient pe cei pe care i-a preordonat la viață în sfatul Său secret înainte de întemeierea lumii; și El duce, de asemenea, cursul perpetuu al chemării prin har singur. Dar deoarece El ne-a ales și ne cheamă în acest scop, ca să fim curați și fără pată în prezența Sa; curăția vieții nu este numită în mod nepotrivit dovada și proba alegerii, prin care credincioșii nu numai că pot mărturisi altora că sunt copiii lui Dumnezeu, ci se pot confirma și pe ei înșiși în această încredere, într-un mod însă în care își fixează temelia solidă pe altceva.
Răspunde

Răspuns

Cum modelează accentul lui Calvin pe credință ca dar al lui Dumnezeu modul în care priviți propria voastră viață spirituală? În ce domeniu sunteți invitați să adăugați virtute sau cunoaștere în această săptămână? Unde simțiți că Duhul vă confirmă chemarea printr-o dorință crescândă de sfințenie?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, prin harul Tău suveran ne-ai dăruit o credință de același preț cu a apostolilor prin dreptatea Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, dăruindu-ne toate cele ce țin de viață și de evlavie și făgăduințele prețioase, ca să ne facem părtași firii dumnezeiești. Prin Duhul Tău, întărește chemarea și alegerea noastră, ca să adăugăm cu sârguință la credința noastră virtutea, cunoștința, înfrânarea, răbdarea, evlavia, dragostea frățească și dragostea, și să nu uităm niciodată curățirea primită de păcatele noastre de odinioară. Ține-ne aproape de cuvântul profetic până ce ziua va străluci și steaua dimineții va răsări în inimile noastre și adu-ne, în cele din urmă, în împărăția Ta veșnică. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →