← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Evrei

Evrei 7 — cu Ioan Calvin

Evrei 7Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Astăzi ne îndreptăm către expunerea atentă a lui Ioan Calvin asupra capitolului 7 din Epistola către Evrei, unde Reformatorul urmărește figura misterioasă a lui Melhisedec ca un portret viu al lui Hristos, preotul nostru veșnic. Atenția răbdătoare a lui Calvin la fiecare detaliu al textului ne invită să vedem cum vechiul legământ arată dincolo de sine către Cel care singur aduce desăvârșirea. Pe măsură ce ascultăm, descoperim motive proaspete pentru a ne odihni în lucrarea împlinită a lui Iisus și pentru a ne apropia de Dumnezeu cu încredere. Să lase cuvintele lui Calvin să ne călăuzească meditația asupra acestui capitol bogat.
Citește

Citire

Așază-ți inima și citește capitolul 7 din Epistola către Evrei cu încetineală. Observă comparațiile repetate dintre Melhisedec și Hristos, accentul pus pe o preoție neschimbătoare și promisiunea unei speranțe mai bune. Lasă pasajul să trezească uimire față de înțeleapta pregătire a mântuirii de către Dumnezeu de-a lungul veacurilor.
Studiu
Calvin începe prin a plasa pe Melhisedec în argumentul mai larg al Epistolei către Evrei. 1. Căci acest Melhisedec, etc. Până acum i-a stimulat pe evrei prin îndemnuri, ca să ia în considerare cu atenție comparația dintre Hristos și Melhisedec. La sfârșitul capitolului precedent, ca să se întoarcă de la digresiunea sa la subiectul său, a citat din nou pasajul din Psalmi; și acum intră pe deplin în ceea ce mai înainte a menționat doar ușor; căci enumeră în mod deosebit lucrurile legate de Melhisedec, în care acesta semăna cu Hristos. Nu este de mirare că stăruie atât de amănunțit asupra acestui subiect. Nu era cu siguranță un lucru obișnuit ca într-o țară plină de corupțiile atâtor superstiții să se găsească un om care să păstreze închinarea curată a lui Dumnezeu; căci pe de o parte era aproape de Sodoma și Gomora, iar pe de altă parte de cananei, astfel încât era înconjurat din toate părțile de oameni nelegiuiți. În afară de aceasta, întreaga lume căzuse atât de mult în nelegiuire, încât este foarte probabil ca Dumnezeu să nu fi fost închinat cu credincioșie nicăieri decât în familia lui Avraam; căci tatăl și bunicul său, care ar fi trebuit să păstreze adevărata religie, degeneraseră de mult în idolatrie. Era deci un fapt memorabil că mai exista încă un rege care nu numai că păstra adevărata religie, dar îndeplinea el însuși și slujba de preot. Și fără îndoială era necesar ca în cel care trebuia să fie un tip al Fiului lui Dumnezeu să se găsească toate lucrurile alese: și că Hristos a fost prefigurat prin acest tip este evident din Psalmul la care s-a făcut referire; căci David nu a spus fără motiv: 'Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec;' nu, ci dimpotrivă, prin aceste cuvinte a fost recomandată Bisericii o taină sublimă. Calvin examinează apoi descrierea lui Melhisedec ca fiind fără tată sau mamă. 3. Fără tată, etc. Prefer această traducere celei de 'tată necunoscut;' căci Apostolul a vrut să exprime ceva mai emfatic decât faptul că familia lui Melhisedec era obscură sau necunoscută. Nici obiecția aceasta nu mă tulbură, că realitatea nu corespunde cu figura sau tipul, deoarece Hristos are un Tată în ceruri și a avut o mamă pe pământ; căci Apostolul își explică imediat sensul adăugând fără descendență sau rudenie. El îl scutește deci pe Melhisedec de ceea ce este comun altora, o descendență prin naștere; prin care înțelege că este veșnic, astfel încât începutul său de la oameni nu trebuia căutat. Este într-adevăr sigur că a coborât din părinți; dar Apostolul nu vorbește aici despre el în calitatea sa privată; dimpotrivă, îl prezintă ca un tip al lui Hristos. El își permite deci să nu vadă nimic în el decât ceea ce conține Scriptura. Căci în tratarea lucrurilor privitoare la Hristos, trebuie observată o asemenea reverență încât să nu se știe nimic decât ceea ce este scris în Cuvântul Domnului. Acum, deoarece Duhul Sfânt, menționând pe acest rege, cel mai ilustru al vremii sale, tace cu totul despre nașterea sa și nu face mai târziu nicio mențiune despre moartea sa, nu este aceasta același lucru ca și cum i s-ar atribui veșnicia? Iar ceea ce a fost prefigurat în Melhisedec este arătat cu adevărat în Hristos. Se cuvine deci să ne mulțumim cu această vedere moderată, că, în timp ce Scriptura ni-l înfățișează pe Melhisedec ca pe unul care nu s-a născut niciodată și nu a murit niciodată, ne arată ca într-o oglindă că Hristos nu are nici început, nici sfârșit. [112] Despre binecuvântarea dată lui Avraam, Calvin scrie: 6. L-a binecuvântat, etc. Aceasta este a cincea comparație dintre Hristos și Melhisedec. Apostolul presupune ca principiu admis că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare; și apoi adaugă că Melhisedec l-a binecuvântat pe Avraam: de aici concluzia este că cel mai mic a fost Avraam. Dar, pentru a-și întări argumentul, ridică din nou demnitatea lui Avraam; căci cu cât Avraam este făcut mai slăvit, cu atât apare mai înaltă demnitatea lui Melhisedec. În acest scop spune că Avraam a avut promisiunile; prin care înțelege că el a fost primul din neamul sfânt cu care Dumnezeu a încheiat legământul vieții veșnice. Nu era într-adevăr o cinste obișnuită ca Dumnezeu să-l aleagă pe el din toți ceilalți ca să depună la el privilegiul înfierii și mărturia iubirii Sale. Dar toate acestea nu au fost un obstacol ca el să nu se supună în toată preeminența sa preoției lui Melhisedec. Vedem deci cât de mare era acela căruia Avraam i-a dat loc în aceste două lucruri, -- că a îngăduit să fie binecuvântat de el și că i-a oferit zeciuieli ca vicar al lui Dumnezeu.
Considerați

Considerare

Calvin reunește cele cinci comparații și reflectă asupra semnificației lor. Aceste cinci particularități, menționate de Apostol, completează comparația dintre Hristos și Melhisedec, și astfel se risipește glosa celor care caută să arate că asemănarea principală dintre ei constă în oferirea pâinii și a vinului. Vedem că Apostolul examinează aici cu atenție și chiar scrupulos fiecare dintre aceste puncte; menționează numele omului, scaunul împărăției sale, perpetuitatea vieții sale, dreptul său la zeciuieli și binecuvântarea sa.
Răspunde

Răspuns

Cum te mângâie astăzi permanența preoției lui Hristos? În ce feluri ai putea fi ispitit să cauți desăvârșirea în altă parte decât numai în Hristos? Unde te invită Dumnezeu să te odihnești mai deplin în speranța mai bună asigurată de Iisus?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, care L-ai așezat pe Fiul Tău ca Mare Preot veșnic al nostru după rânduiala lui Melhisedec, Te lăudăm pentru jurământul neschimbător prin care ai asigurat un legământ mai bun și o nădejde veșnică. Prin Duhul Tău, dă-ne har să ne apropiem de tronul Tău cu deplină încredere, odihnindu-ne în mijlocirea Celui ce trăiește veșnic și poate mântui până la desăvârșire. Ține-ne statornici în credincioșia acestui legământ, ca să nu ne întoarcem la nicio altă neprihănire. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →