← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Timotei

2 Timotei 3 — cu Maclaren

2 Timotei 3Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Astăzi ne întoarcem la clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren pentru un studiu concentrat asupra capitolului 3 din 2 Timotei. Maclaren dezvăluie cu atenție avertismentele finale ale apostolului Pavel despre deriva subtilă de la credința vie spre forma goală. Expunerea sa ne ajută să recunoaștem cât de ușor obiceiurile religioase pot masca pierderea puterii reale. Prin această lecție suntem invitați la o autoexaminare sinceră și la o dependență reînnoită de Hristos. Ritmul în șase bătăi ne călăuzește de la citirea Scripturii spre reflecție și rugăciune, permițând perspectivele lui Maclaren să ne modeleze mersul zilnic cu Dumnezeu.
Citește
Ia câteva momente liniștite pentru a citi integral capitolul 3 din 2 Timotei. Lasă cuvintele apostolului despre vremuri primejdioase și contrastul dintre înfățișarea exterioară și realitatea interioară să pătrundă. Observă tonul sobru al acestei ultime scrisori și chemarea urgentă de a te ține strâns de adevăr. Citește încet, poate cu voce tare, și cere Duhului să-ți pregătească inima pentru avertismentele și încurajările care urmează.
Studiu

Studiază

Maclaren începe prin a stabili contextul ultimei scrisori a lui Pavel. În această ultimă scrisoare și moștenire a sa, apostolul Pavel este mult preocupat de anticiparea răului ce va veni. Este firesc ca străjerul credincios, știind că ceasul schimbului de gardă era foarte aproape, să cerceteze cu ardoare orizontul în căutarea dușmanilor ce s-ar putea apropia când el nu va mai fi acolo să se ocupe de ei. Bătrânii sunt înclinați să vadă posomorât zilele ce vin, dar numeroasele referiri la corupțiile Bisericii care apar în această scrisoare sunt mult mai mult decât pesimismul unui bătrân. Ele erau avertismente, pe deplin confirmate de istoria epocii post-apostolice a Bisericii, care a fost patul de sămânță al tot felul de corupții, și indică pericole permanente, al căror avertisment este la fel de necesar pentru noi ca pentru orice perioadă. Maclaren desenează apoi tabloul întunecat al creștinismului corupt. Apostolul zugrăvește aici un tablou foarte întunecat al formelor corupte de creștinism, a căror venire o anticipa cu tremur. Nu intenționez să intru deloc în catalogul întunecat al viciilor pe care le enumeră, decât pentru a arăta că începutul, mijlocul și sfârșitul sunt foarte semnificative. Începe cu 'iubitori de sine' – aceasta este rădăcina tuturor formelor de păcat. În centru stă 'iubitori de plăcere mai mult decât iubitori de Dumnezeu'; iar la sfârșit, rezumând totul, sunt cuvintele textului nostru, 'având înfățișarea evlaviei, dar tăgăduind puterea ei'. Maclaren explică apoi însemnătatea tăgăduirii puterii evlaviei. Nu cred că aceste cuvinte au nevoie de multă explicație. 'Evlavia', în Noul Testament, înseamnă nu doar dispoziția pe care o numim pietate, ci și purtarea care decurge din ea și pe care o putem numi religie practică. Înfățișarea sau aspectul exterior al acesteia îl înțelegem cu toții. Dar ce înseamnă 'tăgăduirea puterii ei'? Nu constă în cuvinte, ci în fapte. În aceste epistole de mai târziu găsim 'tăgăduire' folosită frecvent ca echivalent al lepădării, renunțării, lepădării de. De exemplu, într-un pasaj singular și antitetic paralel cu cel din textul meu, citim 'tăgăduind neevlavia și poftele lumești', ceea ce înseamnă pur și simplu lepădarea de stăpânirea lor. Și în același fel, tăgăduirea de aici nu este o respingere verbală a principiilor evangheliei, ceea ce ar fi incompatibil cu ideea de a păstra încă înfățișarea evlaviei; ci este renunțarea practică la puterea, inerentă oricărei evlavii adevărate, de a modela viața și caracterul – renunțarea practică la aceasta chiar în timp ce se păstrează o înfățișare superficială, ireală de a-i fi supus. Maclaren trece apoi la cauzele care produc această stare. III. Mai departe, observați cauzele care acționează mereu și produc această stare.
Considerați

Cugetă

Maclaren indică disciplina care poate preîntâmpina acest rău. IV. Așadar, în cele din urmă, permiteți-mi să vă îndrept atenția spre disciplina care poate preîntâmpina acest rău. În cele din urmă, Maclaren îndeamnă la comuniune continuă cu Hristos. Și apoi, în cele din urmă, și ca ceea ce fără de care totul este zadarnic, să facem eforturi continue, stăruitoare și cu pocăință, zi de zi, pentru a reînnoi și adânci comuniunea noastră personală cu Iisus Hristos. El este izvorul puterii pe care o operează evlavia în viețile noastre, și cu cât ne ținem mai aproape de El, cu atât mai mult va inunda inimile noastre și ne va face creștini reali, desăvârșiți, și nu prefăcuți superficiali și amăgiți de sine. Pomul care nu avea decât frunze pe el își ascundea lipsa de rod prin abundența frunzișului. Stăpânul a venit, așa cum vine la tine și la mine, căutând rod, și dacă nu-l găsește, va perpetua sterilitatea prin cuvântul Său care usucă: 'Să nu mai rodească rod în tine niciodată'.
Răspunde
Unde simt în viața mea prăpastia dintre forma exterioară și puterea interioară? Ce obicei zilnic mă ajută cel mai mult să rămân ancorat în comuniunea vie cu Iisus? Cum pot practica autoexaminarea vigilentă fără să alunec în auto-focus anxios?
Roagă-te
Doamne, prin Duhul Tău cercetează inimile noastre și scoate la iveală orice formă de evlavie care neagă puterea ei. Atrage-ne într-o unire vie cu Hristos, ca închinarea și ascultarea noastră să izvorască din inimi înnoite de Evanghelie și ancorate în Cuvântul Tău. Ține-ne statornici în Scripturi, care ne echipează pentru orice lucrare bună, până la arătarea Mântuitorului nostru. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →