Eterniseed › Curriculum › Eclesiastul
Eclesiastul 11-12 — cu Whedon
Deschidere
În orele liniștite ale acestei zile ne întoarcem din nou la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament, acel ghid wesleyan robust a cărui viziune arminiană clară deschide Scripturile pentru poporul numit metodist. În Eclesiastul 11–12, Whedon urmărește sfatul Predicatorului de la viața generoasă până la socoteala finală cu Dumnezeu. Expunerea sa ne invită să primim atât îndatoririle practice ale bunătății cât și speranța solemnă a judecății cu inimi statornice. Fie ca același Duh care a inspirat textul să ne învioreze citirea și să ne modeleze răspunsul în dragoste sfântă.
Citește
Citire
Cu Biblii deschise și duhuri atente, să citim Eclesiastul capitolele 11 și 12. Ascultă chemarea Predicatorului de a arunca pâinea pe ape, de a semăna sămânța în credință și mai presus de toate de a ne aduce aminte de Creatorul nostru în zilele tinereții. Ascultă cuvântul final că fiecare lucrare va veni la judecată. Citește încet, ca Cuvântul viu să cerceteze și să mângâie inima.
Studiu
Whedon deschide secțiunea practică explicând primul verset din capitolul unsprezece.
Versetul 1. 1. Aruncă-ți pâinea pe ape Această metaforă trebuie explicată din forma pâinilor orientale, care din totdeauna au fost subțiri și plate și plutesc ca și șindrilele pe un pârâu. „Pâinea” iese din vedere și din atingere repede și aparent fără posibilitate de recuperare, asemenea pesmetului nostru care nu se înmoaie și nu se destramă ușor și poate fi uneori recuperat mult mai jos pe cursul apei. Sensul acestui verset este ipotetic sau al unui caz presupus. „Chiar dacă cineva își aruncă pâinea pe suprafața unui curs de apă, o poate, deși mult mai târziu, găsi din nou.” Adică o investiție, fie de trudă, de dăruire binevoitoare sau de faptă bună, care pare să aibă puține șanse de a fi răsplătită, poate la urmă dovedi a fi extrem de avantajoasă. Aceasta ne pregătește pentru porunca următoare.El apasă apoi datoria de a semăna cu sârguință în versetul șase.
Versetul 6. 6. Seamănă-ți sămânța Această poruncă este o deducție. Sârguința în lucrări menite binelui va fi sigură de o anumită întoarcere, poate de întoarceri foarte bogate. Acest frumos verset, cu figura sa retorică vie, este adesea și pe bună dreptate aplicat la lucrările slujirii creștine și se potrivește bine tuturor faptelor și eforturilor de binefacere. Versetul următor dă o întoarcere sigură.Trecând la capitolul doisprezece, Whedon expune chemarea solemnă de a ne aduce aminte de Creator.
Versetul 1. 1. Adu-ți aminte Amintire solemnă a ceea ce tinerețea este înclinată să uite. De Creatorul tău Care a alcătuit trupul descris în Eclesiastul 12:6 și te va aduce la judecată, Eclesiastul 12:14. Acum... tinerețea ta În contrast emfatic cu bătrânețea ta mohorâtă, adusă de uitarea de Dumnezeu, zugrăvită în Eclesiastul 12:2-5, când nenorocirea și grija vor face o astfel de evlavie dificilă, și cu acea descompunere (6, 7) care face pocăința imposibilă. Nenorocit este omul care își dă zilele cele mai bune și puterile cele mai tari în slujba Satanei, așteptând să-I dea lui Dumnezeu drojdia vieții sale sau să se pocăiască în ceasul morții. Nicio plăcere Prospețimea vieții a dispărut; lumea este întunecată și mohorâtă; iar duhul acrit nu mai are inimă pentru evlavie.
Considerați
Reflectare
Whedon declară apoi întoarcerea duhului la Dumnezeu care l-a dat.
Versetul 7. 7. Țărână... pământ Așa cum, Geneza 2:7, omul a fost luat ca țărână din pământ, tot așa acum se întoarce la „țărână”. Iar duhul, atunci insuflat de Dumnezeu și de atunci formând o persoană vie, se întoarce la Dumnezeu care l-a dat. Nu este, în această întoarcere „la Dumnezeu”, rezolvat înapoi într-o suflare impersonală, care este o idee panteistă necunoscută minții evreiești. Se întoarce, așa cum indică Eclesiastul 12:14, ca o ființă personală „la Dumnezeu”, așteptând judecata Sa.În cele din urmă el ne fixează privirea asupra judecății care încheie toată chestiunea.
Versetul 14. 14. Fiecare lucrare la judecată Această carte a început cu o vedere a arenei pe care se desfășoară viața muritoare. Se încheie cu o concluzie în care nu se încheie nimic altceva decât grijile, deșertăciunile și ocaziile muritoare. Suntem îndreptați, ca de degetul de marmură al statuii antice, spre tribunalul de dincolo. În lumina rece a lumii unde schimbarea și confuzia nu intră niciodată, stă Judecătorul Etern cel mai vrednic. Dincolo de aceasta Koheleth tace; dar cât de plin de înțeles este tăcerea sa!
Răspunde
Răspuns
1. Unde mă invită Duhul să semăn sau să dau fără calcul îngrijorat? 2. În ce obicei zilnic îmi aduc aminte de Creatorul meu înainte ca umbrele să se lungească? 3. Cum statornicește certitudinea judecății lui Dumnezeu speranța mea și curățește dragostea mea?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule milostiv și veșnic, Îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a lui Daniel D. Whedon, care a condus poporul Tău prin cuvintele cercetătoare ale Predicatorului. Dă-ne har să ne aruncăm pâinea pe ape și să semănăm în nădejde, încrezându-ne în bunătatea Ta suverană. Ține-ne cu mintea la Creatorul nostru în fiecare anotimp, ca să umblăm în ascultare voioasă. La urmă, primește duhurile noastre și adu fiecare lucrare la judecata Ta dreaptă. Prin Iisus Hristos Domnul nostru, care împreună cu Tine și cu Duhul Sfânt trăiește și împărățește, un singur Dumnezeu, în veci. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →