← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Proverbele

Căprioara Iubitoare și Furnica Leneșului: Bea din Fântâna Ta

Proverbele 5-6Catena asupra Proverbelor (Migne PG 87, atribuită lui Procopius din Gaza; atribuirea disputată) — tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed23 min
Deschidere
Proverbe cinci și șase pun două capcane înaintea sufletului și două izbăviri împotriva lor. Prima capcană este 'femeia străină' ale cărei 'buze picură ca un fagure de miere' dar al cărei sfârșit este 'amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri'. Catena o citește, în registrul spiritual al Părinților greci, nu doar ca pe o femeie ci ca pe iubirea irațională a simțurilor — plăcerea care curge din alipirea de lucrurile sensibile, dulce pentru o oră și apoi amară, căci 'sfârșitul plăcerii senzuale este durerea'. Împotriva ei capitolul pune o bucurie castă: 'Bea ape din cisternă ta… bucură-te cu soția tinereții tale… fie ea ca căprioara iubitoare și ca cerboaica plăcută'. Catena citește fântânile din care se bea ca fiind Scripturile insuflate de Dumnezeu și mintea proprie dată de Dumnezeu, iar fântânile străine de evitat ca izvoarele noroioase ale părerilor deșarte; iar 'soția tinereții tale' ca înțelepciunea unită cu omul chiar de la prima sa alcătuire, când a fost făcut după chipul lui Dumnezeu. A doua capcană, în capitolul șase, este lenea — sufletul care amână pocăința pentru 'mâine' și se culcă când ar trebui să se ridice. Împotriva ei catena trimite leneșul la școală cu furnica: o făptură fără stăpân care totuși își adună hrana vara, învățând sufletul rațional să adune și să păstreze virtuțile acum, 'în tot timpul lucrării vieții tale', împotriva zilei când va trebui să părăsească trupul. Capitolul se încheie cu cele șapte lucruri pe care le urăște Domnul — privirea mândră, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat — și avertizează că pieirea omului fărădelege vine deodată.
Citește
Citește Proverbe 5–6 — 'Nu da atenție unei femei fără valoare; căci mierea picură de pe buzele unei desfrânate, care pentru o vreme netezește gâtul tău; dar după aceea o vei găsi mai amară decât fierea… Bea ape din vasele tale și din izvoarele fântânilor tale… Fie izvorul tău de apă al tău; și bucură-te cu soția tinereții tale. Lasă o căprioară iubitoare și un pui grațios să vorbească cu tine… Căci căile omului sunt înaintea ochilor lui Dumnezeu, și El privește toate cărările lui'. Apoi capitolul șase: 'O capcană puternică pentru om sunt buzele sale… Mergi la furnică, leneșule, și ia seama la căile ei, și fă-te mai înțelept decât ea… Nefiind sub un stăpân, își pregătește hrana vara… Cât timp, leneșule, vei sta culcat? și când te vei ridica din somn?… Atunci sărăcia vine peste tine ca un călător rău… Un om nebun și fărădelege umblă pe căi care nu sunt bune… Un ochi arogant, o limbă mincinoasă, mâini care varsă sânge drept, o inimă care născocește gânduri rele, picioare care se grăbesc să facă răul — acestea le urăște Domnul'.
Studiu
De ce este mierea desfrânatei atât de amară la urmă? Catena răspunde că dulceața ei este plăcerea simțurilor ruptă de rațiune, și că o astfel de plăcere își poartă propria pedeapsă, căci sfârșește în durere și rănește conștiința mai rău decât o sabie: cea care se lasă în voia iubirii de plăcere lasă sufletul, spune ea, un lucru mai neplăcut decât toată amărăciunea — deoarece sfârșitul plăcerii senzuale este durerea — și mai potrivit pentru a răni conștiința ta decât o sabie ascuțită pe ambele tăișuri. Împotriva acesteia capitolul poruncește o băutură curată, iar catena citește 'fântânile' ca Scripturile insuflate și mintea dată de Dumnezeu, în timp ce fântânile străine sunt studiile care oferă doar păreri false despre realitate. Trebuie să tragem, spune ea, din Scripturile insuflate de Dumnezeu date spre ajutor, din care, ca din fântâni având o adâncime inepuizabilă, se oferă cunoașterea adevărului. Iar 'soția tinereții tale', cu care sufletul trebuie să se bucure, catena o citește ca înțelepciunea unită cu omul la creația sa, când a fost făcut rațional și după chipul și asemănarea lui Dumnezeu: bucură-te, spune ea, cu înțelepciunea care ți-a fost unită chiar de la începutul primei tale alcătuiri, tu care ai fost cinstit cu rațiune și făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Astfel bucuria castă a capitolului nu este o datorie cu silă ci o întoarcere acasă la prima iubire a sufletului.
Considerați

Consideră

Capitolul șase diagnostichează dușmanul mai adânc de sub păcatele simțurilor: lenea, și minciuna care spune 'mâine'. Catena citește versetele de început ale sufletului care promite lui Dumnezeu pocăință pentru mâine în timp ce își hrănește patimile astăzi — și astfel își predă puterea dușmanului. Împotriva acestei amânări capitolul trimite leneșul la furnică, iar catena transformă mica făptură într-un învățător al vieții duhovnicești. Furnica nu are supraveghetor totuși pregătește vara; astfel sufletul rațional, sub jugul bun al poruncilor lui Dumnezeu, trebuie să adune virtutea acum: în tot timpul lucrării vieții tale străduiește-te să aduni virtuțile și să le păstrezi ca o comoară în suflet, ca atunci când se va despărți de trup să fie hrănit de ele îndeajuns în nădejdea bunurilor viitoare. Recolta nu este doar pentru această viață; este provizie pentru călătoria sufletului dincolo de moarte. Iar catena citește avertizarea capitolului despre 'sărăcie' ca o lipsă duhovnicească ce îl ajunge pe cel nepăsător — lipsa totală a bogăției virtuților, venită să locuiască cu ei și să călătorească cu ei prin viață. Astfel cele două capitole împreună sunt o singură școală: fugi de mierea amară a simțurilor bând din fântâna ta, Scripturile și înțelepciunea unită cu tine la facerea ta; și fugi de sărăcia lenei adunând virtutea acum, ca furnica, împotriva iernii pe care sufletul trebuie să o intre într-o zi.
Răspunde
Nu te încrede în mierea care este dulce prea repede. Catena avertizează că plăcerea simțurilor, ruptă de rațiune, netezește gâtul pentru o vreme și apoi se face amară ca fierea, rănind conștiința mai rău decât o sabie cu două tăișuri — căci sfârșitul unei astfel de plăceri este durerea. Așadar când o desfătare promite totul și te cere să uiți de Dumnezeu pentru o oră, amintește-ți gustul ei de după, și refuz-o. Și bea în schimb din fântâna ta. Nu merge însetat la izvoarele străine ale părerilor deșarte și ale istețimii lumești care oferă doar minciună despre realitate; trage din fântânile inepuizabile ale Scripturilor insuflate de Dumnezeu și ale minții pe care ți-a dat-o Dumnezeu, unde Duhul oferă cunoașterea adevărului. Învață să te bucuri cu soția tinereții tale — înțelepciunea unită cu sufletul tău chiar la facerea ta, când ai fost alcătuit după chipul și asemănarea lui Dumnezeu; bucuria castă în ea nu este o povară ci o întoarcere acasă. Apoi înfruntă dușmanul mai subtil: 'mâinele' leneșului. Nu promite lui Dumnezeu pocăință pentru mâine în timp ce îți hrănești patimile astăzi; nu stăpânești mâine. Mergi la furnică: adună virtutea acum, în tot timpul lucrării vieții tale, și păstreaz-o ca o comoară în sufletul tău, ca atunci când va trebui să părăsești trupul să aibă hrană de ajuns pentru călătorie, în nădejdea bunurilor viitoare. Refuză mierea amară; bea din fântâna ta; adună cât este vară.
Roagă-te
Doamne, înaintea căruia sunt toate căile omului, și care privești toate cărările lui: păzește-mă de mierea desfrânatei, de plăcerea simțurilor care netezește gâtul pentru o vreme și sfârșește în amărăciunea durerii și în rănirea conștiinței. Să nu merg însetat la fântânile străine ale părerilor deșarte, ci învață-mă să beau apele fântânii mele — Scripturile Tale insuflate de Dumnezeu și mintea pe care mi-ai dat-o — din care, ca din izvoare de adâncime inepuizabilă, Duhul Tău oferă cunoașterea adevărului. Lasă-mă să mă bucur cu înțelepciunea unită cu sufletul meu de la prima mea alcătuire, când m-ai cinstit cu rațiune și m-ai făcut după chipul și asemănarea Ta. Și trezește-mă, Doamne, din somnul leneșului, care Ți se promite pocăință mâine în timp ce slujește patimilor sale astăzi; să nu spun 'mâine', căci nu-l stăpânesc. Fă-mă înțelept ca furnica: în tot timpul ostenelii vieții mele lasă-mă să adun virtuțile și să le păstrez ca o comoară în sufletul meu, ca atunci când se va despărți de trup să fie hrănit de ele în nădejdea bunurilor viitoare. Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, desfătarea adevărată și castă a sufletului, cu Tatăl și cu Duhul preasfânt, fie slavă acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Catena asupra Proverbelor (Migne PG 87, atribuită lui Procopius din Gaza; atribuirea disputată) — tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →