Eterniseed › Curriculum › Matei
Matei 21 — cu Comentariul Catolic al lui Haydock
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din Comentariul Catolic al Familiei Haydock la capitolul 21 din Matei. În aceste pagini sfinte, vechii interpreți ai Bisericii dezvăluie taina intrării lui Hristos în Ierusalim, curățirea templului și pildele care urmează. Haydock adună înțelepciunea Părinților și a Doctorilor pentru ca cititorul de astăzi să pătrundă mai adânc în cuvântul viu al Evangheliei. În timp ce ne rugăm, citim, studiem și răspundem, Duhul Sfânt să ne deschidă inimile pentru a primi aceleași adevăruri care au hrănit generații de credincioși.
Citește
Citire
Luați textul sfânt din Matei capitolul 21 și citiți-l încet într-un duh de rugăciune. Ascultați glasul Domnului care vine la templul său și vorbește poporului său. Opriți-vă oriunde un verset mișcă inima, lăsând cuvintele să răsune în tăcere înainte de a continua. Această citire pregătește sufletul să primească lumina pe care comentariul lui Haydock o va revărsa asupra acelorași pasaje.
Studiu
Haydock deschide comentariul la Matei capitolul 21.
Comentariul Catolic al Bibliei Haydock Betfage era un sat al preoților și înseamnă casa smochinelor și al curmalelor, sau casa izvorului, sau a lingușitorului, situat pe povârnișul Muntelui Măslinilor, la aproximativ o milă est de Ierusalim, o călătorie de o zi de sabat. Cum Betfage era probabil numit astfel de la smochinii și curmalii care creșteau acolo, Muntele Măslinilor era numit de la marele număr de măslini: greacă: ton elaion. Intrarea triumfală a lui Iisus Hristos în Ierusalim din Betania a avut loc în prima zi a săptămânii, corespunzând duminicii noastre, chiar ziua în care, prin rânduiala legii (Ieșirea 12, 3), mielul era adus aici pentru a fi jertfit la Paște. Pentru a arăta, mai mult, că în sine toate figurile legii vechi s-au împlinit, el a ales chiar acea noapte pentru instituirea Paștelui legii noi, preacurata euharistie, care a fost rânduită pentru înjunghierea mielului pascal în legea veche și chiar ziua pentru răscumpărarea lumii, în care poporul lui Dumnezeu fusese odinioară răscumpărat din robia egipteană. ... Când au ajuns la jumătatea drumului dintre Betania (pe care tocmai o părăsise) și Betfage, trimite doi dintre ucenicii săi. În greacă este Kai elthon eis Bethphage; adică eporeuonto, călătoreau spre Betfage și erau aproape de loc, în văzul lui, dar nu ajunseseră acolo, după cum aflăm atât de la Sfântul Marcu cât și de la Sfântul Luca.Comentariul examinează apoi profeția împlinită în asin și mânz.
Duceți-vă în sat; în latină Castellum, dar în greacă eis ten komen, care este, înaintea voastră, contra vos, cum spune Virgiliu, Italiam contra. (Eneida i.) Unii autori cred că era Betfage. (Haydock) --- Un asin legat,[1] și un mânz cu ea. Acest mânz, pe care nu încălecase nimeni până atunci, reprezenta popoarele neamurilor, cărora Dumnezeu nu le dăduse o lege scrisă, așa cum o făcuse evreilor. Aici s-a împlinit în mod evident profeția lui Zaharia. Cap. ix. Era acum prima zi a săptămânii în care a suferit Hristos; i-a plăcut să intre în Ierusalim într-un fel de triumf, poporul făcându-i aclamații ca regelui și Mesiei lor. (Witham) --- Atât evreii cât și neamurile, închipuiți prin asin și mânz, urmează să fie dezlegați și conduși de mâinile apostolilor lui Hristos la Răscumpărătorul lor. Neamurile, reprezentate de mânz, deși odinioară necurate, de îndată ce îl primesc pe Iisus odihnind asupra lor, sunt eliberate de orice pată și făcute desăvârșit de curate. Zelul neamurilor este pomenit de Sfântul Pavel, Romani 11, 25. Orbirea în parte s-a întâmplat în Israel, până când va intra plinătatea neamurilor. Și astfel tot Israelul va fi mântuit. (Sfântul Ioan Gură de Aur, om. lxvi.) --- După cum este scris: „va ieși din Sion cel ce va izbăvi și va întoarce nelegiuirea de la Iacov. Și acesta este pentru ei legământul meu;” când le voi lua păcatele. Această profeție a lui Isaia (59, 20) Sfântul Pavel o aplică la convertirea evreilor; (ibid. [Romani 11, 25]) și astfel atât evreul cât și neamul trebuie să ia jugul Mântuitorului nostru, care este cu adevărat dulce, și povara sa ușoară.Haydock consideră apoi felul în care Hristos a șezut pe animale.
Șezi pe ele. Sfântul Ieronim respinge părerea celor care presupun că Hristos a călărit atât pe asin cât și pe mânz, deși fără motiv suficient. Greaca, epano auton, pe ele, poate fi referită fie la animale fie la greacă: ta imatia, hainele; dar sentimentul foarte general este că a șezut mai întâi pe asin pentru scurt timp, apoi a încălecat pe mânz. Se poate întreba de ce Iisus, care prin smerenie călătorise toată viața pe jos și în niciun caz anterior nu se găsește să fi îngăduit sieși comoditatea de a călări, ar intra în Ierusalim călare cu această ocazie? Un motiv a fost, după cum s-a menționat în nota la ver. 4, supra, să împlinească profeția lui Zaharia, care dăduse acest semn al lui Mesia. De aceea Sfântul Ioan (Gură de Aur, om. lxvi.) îi provoacă pe evrei să-i arate vreun alt rege al lor care să fi intrat în Ierusalim călare pe un asin. Alte motive au fost să dea o slabă mostră a adevăratei sale demnități împărătești înainte de a suferi; să fie recunoscut public ca Mesia; să întărească credința ucenicilor; și să nu lase dușmanilor săi nicio scuză pentru necredința lor. În aceasta, ca și în toate celelalte ocazii, măreția se îmbină admirabil cu smerenia în faptele Mântuitorului nostru. Chiar și în acest triumf al său, nu putem să nu admirăm smerenia sa, în a călări pe un asin. (Jansenius) --- Primirea glorioasă pe care a avut-o din partea poporului a fost perfect voluntară din partea lor, revărsările autentice ale inimilor lor și, ca atare, infinit superioară paradei deșarte și adesea forțate acordate principilor pământești; și este comemorată în binecuvântarea și împărțirea ramurilor de palmier în Biserica Catolică, în Duminica Floriilor, în toată lumea creștină.Comentariul trece apoi la curățirea templului.
Și a alungat pe toți. Deoarece evreii veneau la templu din toate părțile Iudeii, cei care veneau de departe nu își aduceau jertfele cu ei, ci le cumpărau la Ierusalim. Schimbătorii de bani erau persoane care împrumutau bani săracilor, ca aceștia să poată cumpăra victimele etc. Dar deoarece legea interzicea camăta, primeau alte roade, struguri etc. în schimb. Aceste persoane, fără îndoială, au văzut o strălucire mai mult decât omenească țâșnind din ochii săi, altfel nu l-ar fi lăsat să acționeze astfel. În același fel, slujitorii marelui preot au căzut la pământ când au venit să-l prindă pe Iisus, la aceste cuvinte: Eu sunt. (Nicolae de Lyra.) --- În templu. În acea parte a sa numită curtea neamurilor, unde porumbeii trebuiau vânduți pentru jertfe, unde erau mese ale schimbătorilor de bani etc. Sfântul Ieronim admiră aici aceasta ca una dintre cele mai mari minuni ale lui Hristos, că un om sărac să fie lăsat să alunge cumpărătorii și vânzătorii din templu, să răstoarne tarabele lor, mesele de bani etc. fără nicio împotrivire. (Witham)
Considerați
Considerare
Haydock extrage o lecție tipologică din smochinul neroditor.
Dimineața, întorcându-se în cetate, i-a fost foame. Această foame, deși reală și presantă, era tainică și oferă o ocazie de a da învățătură atât evreilor cât și tuturor ucenicilor săi. Prin smochin era reprezentată sinagoga evreiască; foamea lui Hristos era o figură a dorinței sale extreme de a o găsi roditoare de fapte bune (și nu există timp sau anotimp în care slujitorii lui Dumnezeu să poată fi scutiți de a aduce fapte bune) potrivite cu ostenelile de cultivare pe care le luase mai mult de trei ani. Frunzele erau arătarea lor pompoasă de slujire exterioară, frunzișul neroditor al riturilor legale, lipsit de duhul lăuntric și de faptele bune, singura roadă de preț a pomului. Prin uscarea pomului după blestemul lui Hristos sunt reprezentate reprobarea și nerodnicia desăvârșită a sinagogii. Sfântul Marcu observă (11, 13) că nu era vremea smochinelor; nici nu trebuie să presupunem că Mântuitorul nostru s-a dus la pom așteptând să găsească rod; dar dacă unii dintre evangheliști menționează această împrejurare, ei relatează doar presupunerile ucenicilor. Deși își arătase puterea prin nenumărate minuni, Hristos a socotit totuși aceasta necesară pentru a trezi inimile ucenicilor la o mai mare încredere. El își exercitase adesea puterea pentru a face bine, dar acum pentru prima dată se arată capabil să pedepsească. Astfel mărturisește apostolilor și evreilor înșiși că ar fi putut cu un cuvânt să-i facă pe răstignitorii săi să se usuce și deci că a purtat de bunăvoie extrema suferințelor pe care trebuia să le îndure în câteva zile. (Sfântul Ioan Gură de Aur, om. lxviii.)Comentariul încheie legând piatra lepădată de temelia Bisericii.
Piatra din capul unghiului. Prin aceste cuvinte (Psalmul 117) pe care evreii înșiși le tâlcuiau despre Mesia lor, Hristos le-a arătat că, deși ei, care ar fi trebuit să fie arhitecții, l-au lepădat, totuși el va fi piatra cea mai de seamă din unghi pentru a uni pe evrei și pe neamuri, convertiți într-o singură Biserică creștină, luptătoare pe pământ și triumfătoare în cer. Vezi Faptele 4, 11. (Witham) --- Sfântul Augustin remarcă faptul că această pildă a fost adresată nu numai oponenților autorității lui Hristos, ci și poporului.
Răspunde
Cum provoacă smerenia intrării lui Hristos propria mea dorință de recunoaștere? În ce feluri sunt eu asemenea smochinului care oferă frunze dar nu rod? Unde mă invită Hristos astăzi să-l las să curețe templul inimii mele?
Roagă-te
Roagă
Doamne Isuse, Împărat blând care ai intrat în Ierusalim călare pe un măgăruș, trezește în noi credința vie care Te primește ca Domn și Mântuitor. Curățește fiecare colț al inimilor noastre așa cum ai curățit odinioară casa Tatălui Tău și întemeiază-ne cu tărie pe Tine, piatra din capul unghiului, ca viețile noastre să aducă rod durabil spre slava Ta. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria și a tuturor sfinților, păstrează-ne credincioși până la sfârșit. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →