Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor
Faptele Apostolilor 8 — cu Barnes
Deschidere
În maniera exegetică clară a lui Albert Barnes, această lecție se inspiră din Notele sale asupra Bibliei pentru a urmări înaintarea evangheliei în mijlocul opoziției din capitolul 8 al Faptelor Apostolilor. Barnes îndrumă cititorii prin prima mare încercare a bisericii timpurii și prin modurile surprinzătoare în care Domnul a folosit-o pentru a răspândi mesajul lui Hristos. Expunerea sa atentă evidențiază atât costul suportat de credincioși, cât și scopurile suverane ale lui Dumnezeu în răspândirea Cuvântului. Ne întoarcem la tratarea sa pentru a vedea cum persecuția, departe de a opri biserica, a devenit chiar mijlocul mărturiei sale mai largi.
Citește
Citire
Cităm acum în întregime capitolul 8 din Faptele Apostolilor, urmărind împrăștierea bisericii din Ierusalim, lucrările credincioase ale lui Filip în Samaria și întâlnirea sobră cu Simon. Lăsați textul să vorbească despre încercare și triumf deopotrivă, pe măsură ce evanghelia se extinde sub mâna lui Dumnezeu.
Studiu
Barnes începe prin a urmări urmările imediate ale morții lui Ștefan.
Versetul 1. Iar Saul era încuviințător ... - Era mulțumit de moartea lui și o aproba. Compară Faptele Apostolilor 22:20. Această parte a versetului ar fi trebuit legată de capitolul anterior. Și în vremea aceea. - Adică, imediat după moartea lui Ștefan. Persecuția a izbucnit din pricina lui Ștefan, Faptele Apostolilor 11:19. Tulburarea nu s-a potolit când Ștefan a fost ucis. Mânia prigonitorilor lui a continuat să fie stârnită împotriva tuturor creștinilor. Ei deveniseră atât de amărâți de râvna și succesul apostolilor, și de acuzațiile lor dese de ucidere prin punerea la moarte a Fiului lui Dumnezeu, încât au hotărât de îndată să pună capăt progresului și succesului lor. Aceasta a fost prima persecuție împotriva creștinilor; prima dintr-un șir care a încetat doar când religia pe care voiau s-o distrugă a fost pe deplin statornicită pe ruinele iudaismului și ale păgânismului.Barnes îi urmează apoi pe credincioșii împrăştiați în regiuni noi.
Împrăștierea s-a extins nu doar în Iudeea și Samaria, ci și cei care au fugit au dus evanghelia în Fenicia, Cipru și Antiohia, Faptele Apostolilor 11:19. A existat un motiv pentru care aceasta a fost îngăduită. Primii convertiți erau evrei. Aveau sentimente puternice de atașament față de cetatea Ierusalimului, față de templu și față de pământul părinților lor. Totuși, scopul Domnului Isus era ca evanghelia să fie propovăduită pretutindeni. Pentru a împlini aceasta, El a îngăduit ca o persecuție să se dezlănțuie; iar ei au fost împrăştiați și au dus evanghelia Sa în alte cetăți și țări. Astfel, binele a ieșit din rău; iar prima persecuție a dus, ca toate celelalte, la înaintarea cauzei care se voia nimicită.Barnes se îndreaptă apoi spre propovăduirea publică a Cuvântului de către cei împrăştiați.
Versetul 4. Mergeau pretutindeni - Adică, călătoreau prin diferitele regiuni unde fuseseră împrăştiați. În toate locurile în care ajungeau, propovăduiau Cuvântul. Propovăduind Cuvântul - Grecește: „evanghelizând”, sau vestind vestea cea bună a mesajului milei, sau Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta nu este cuvântul obișnuit care se traduce prin „propovădui”, ci înseamnă pur și simplu vestirea veștii bune a mântuirii. Nu există nicio dovadă, nici nicio probabilitate, că toți acești oameni erau „hirotoniți” să propovăduiască. Erau în mod evident creștini obișnuiți, împrăştiați de persecuție; iar înțelesul este că ei transmiteau semenilor lor, în conversație oriunde îi întâlneau, și probabil în sinagogi, unde toți evreii aveau dreptul să vorbească, vestea cea bună că Mesia venise.Barnes consemnează bucuria care a umplut cetatea Samariei.
Versetul 8. Și era mare bucurie - Această bucurie venea: Din faptul că atât de multe persoane, înainte bolnave și suferinde, au fost vindecate. (2) Din convertirea unor persoane la Hristos. (3) Din bucuria reciprocă a „familiilor” și „prietenilor” că prietenii lor s-au convertit. Tendința unei treziri religioase este astfel de a produce mare bucurie.
Considerați
Considerare
Barnes scoate la iveală lecțiile durabile din persecuție și roadele ei.
Nu se spune că s-au ridicat ca învățători publici, sau că au administrat botezul, sau că au întemeiat biserici, ci au vestit pretutindeni vestea că a venit un Mântuitor. Inimile lor erau pline de ea. Din prisosul inimii vorbește gura; și au făcut cunoscut adevărul „tuturor” celor pe care i-au întâlnit. Putem învăța de aici: Că persecuția tinde să promoveze tocmai lucrul pe care ar vrea să-l distrugă. (2) Că unul dintre cele mai bune mijloace de a-i face pe creștini activi și plini de râvnă este să-i persecute. (3) Că este drept ca toți creștinii să facă cunoscute adevărurile evangheliei. Când inima este plină, buzele vor vorbi, și nu este nicio nepotrivire mai mare în a vorbi despre răscumpărare decât despre orice altceva. (4) Ar trebui să fie marele scop al tuturor creștinilor să-L facă cunoscut pe Mântuitorul „pretutindeni”.
Răspunde
Răspuns
Cum ne provoacă exemplul apostolilor care au rămas în Ierusalim propria noastră pregătire de a sta pentru Hristos sub presiune? În ce fel ar putea pregăti dificultățile prezente noi ocazii pentru evanghelie în cercurile noastre? Ce ne dezvăluie relatarea despre Simon cu privire la deosebirea dintre mărturisirea exterioară și adevărata lucrare a harului în inimă?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, deschide inimile noastre să primească Evanghelia Ta cu credința gata a samaritenilor și umple-ne de bucuria ce însoțește lucrarea Duhului oriunde sunt risipiți ai Tăi. Păstrează-ne sinceri înaintea Ta, ca să nu căutăm darurile Tale pentru scopuri egoiste, ci să mărturisim cu credincioșie despre Hristos, depinzând cu totul de puterea Ta pentru înaintarea Împărăției Tale. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →