Eterniseed › Curriculum › Iudita
Iudita 5-6 — bazându-se pe Toma de Aquino (Summa II-II q.10 necredință + Catena Aurea pe Mt 8 + Romani 11)
Deschidere
În capitolele cinci și șase din Iudita, narațiunea se concentrează pe sfatul lui Ahior Amonitul înaintea comandantului asirian. Această întâlnire pune înaintea cititorului întrebarea cum percep cei din afara legământului pe Dumnezeul lui Israel și ce răspuns cere o astfel de percepție. Sfântul Toma învață că necredința poate izvorî din neștiință sau din dispreț, iar scena de față ne îngăduie să examinăm ambele posibilități într-o istorie concretă. Ahior recapitulează lucrările minunate săvârșite pentru poporul ales, însă rămâne nesigur dacă strâmtorarea de acum arată părăsirea dumnezeiască. Tensiunea dintre recunoașterea sa parțială și despărțirea sa continuă de legea dată pe Sinai invită la reflecție asupra firii credinței ca act al intelectului mișcat de voință sub har. O asemenea abordare ține discuția ancorată în economia revelată, nu în simplul calcul politic.
Citește
Citire
Citiți capitolele cinci și șase din Iudita în versiunea Douay-Rheims. Observați cum Ahior istorisește istoria lui Israel de la chemarea lui Avraam, prin ieșirea din Egipt și cucerire, remarcând fiecare caz în care atribuie succesul sau eșecul dispoziției Domnului față de poporul său. Luați seama și la reacția lui Olofern și a ofițerilor săi, precum și la felul în care Ahior este predat israeliților la poalele muntelui. Observați contrastul dintre cererea generalului păgân pentru supunere imediată și afirmația cumpănită a lui Ahior că siguranța lui Israel depinde de credincioșia față de legământ, nu de puterea militară singură.
Studiu
Sfântul Toma tratează necredința în Summa theologiae II-II q.10. În articolul întâi el deosebește păcatul necredinței de simpla neștiință, arătând că necredința propriu-zisă implică respingerea adevărului deja propus. Cuvântarea lui Ahior arată o formă de cunoaștere imperfectă: el recapitulează intervențiile dumnezeiești consemnate în cărțile lui Moise, dar se oprește înainte de a-L mărturisi pe Dumnezeul lui Israel ca fiind al său. Această stare corespunde condiției celor care, după I-II q.98 a.1 și a.5, au trăit sub legea veche fără a primi efectul ei spiritual deplin, pentru că le lipsea harul lăuntric care i-ar fi mișcat la credință. Toma explică mai departe în II-II q.10 a.10 că necredința printre neamuri poate fi fie negativă, izvorând din lipsa auzirii, fie pozitivă, izvorând din împotrivirea la dovezi. Ahior pare mai aproape de prima, deoarece informația sa vine din auzire, nu din revelație directă. Paralela cu sutașul din Matei 8, adunată în Catena Aurea, este instructivă: amândoi, străini, recunosc o putere activă în Israel care depășește resursele omenești. Romani 11 oferă orizontul mai larg, amintind cititorului că necredința unora a slujit la extinderea făgăduințelor către neamuri. Astfel, scena din Iudita 5-6 ilustrează cum recunoașterea parțială a acțiunii dumnezeiești poate coexista cu despărțirea continuă de poporul legământului până când harul aduce o adeziune mai deplină.
Considerați
Considerare
Episodul invită la considerarea modului în care cunoașterea istoriei sfinte funcționează în afara comunității vizibile a credinței. Ahior posedă informații corecte, dar rămâne la hotar; alungarea lui de către Olofern și primirea de către israeliți dramatizează trecerea de la mărturia exterioară la posibila încorporare. Toma notează că legea veche a fost dată pentru a pregăti legea cea nouă, iar cei care au primit poruncile ei fără dispreț puteau fi dispuși pentru lumină mai mare. Narațiunea de față ilustrează deci un moment al unei asemenea dispoziții. Ea avertizează totodată împotriva prezumției protecției dumnezeiești în timp ce se neglijează condițiile legământului. Cererea lui Olofern de predare necondiționată oglindește atitudinea necredinței care refuză să ia în seamă orice suveranitate mai înaltă. Cititorul este astfel condus să examineze dacă formele contemporane de presiune politică sau culturală caută de asemenea să reducă apartenența religioasă la o chestiune de utilitate imediată.
Răspunde
Răspuns
În ce împrejurare concretă ați întâlnit cunoaștere exactă a învățăturii catolice fără adeziune personală și cum s-a rezolvat acea situație? Cum ar putea distincția dintre necredința negativă și cea pozitivă, așa cum o expune Sfântul Toma, să ajute la interpretarea împotrivirii actuale față de credință?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, care ai arătat copiilor lui Avraam faptele Tale minunate și ai păstrat poporul legământului Tău prin orice încercare, dăruiește-ne ca niciodată să nu cădem în necredință, ci să primim cu inimi smerite lumina adevărului Tău. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria și a tuturor sfinților, întărește voințele noastre ca să îmbrățișăm legea Ta și să rămânem statornici în credința odată încredințată sfinților Tăi. Ca altoiți în adevăratul măslin, să aducem roadă spre slava Ta acum și în veci.
Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →