Eterniseed › Curriculum › Ieremia
Ieremia 13-14 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la Ieremia 13-14 deschide o fereastră către acțiunile simbolice vii ale profetului și tratativele legământului lui Dumnezeu cu un popor răzvrătit. Prin expunere atentă, Calvin dezvăluie cum Domnul folosește imagini izbitoare pentru a trezi inimile împietrite de păcat. Perspectivele sale ne invită să considerăm atât severitatea judecății divine cât și scopurile tandre din spatele avertizărilor lui Dumnezeu. Pe măsură ce urmăm tratamentul verset cu verset al lui Calvin, descoperim motive proaspete pentru a asculta chemarea Scripturii la pocăință și pentru a ne odihni în credincioșia Domnului care disciplinează pe cei pe care îi iubește.
Citește
Citire
Acordă-ți acum timp pentru a citi capitolele 13 și 14 din Ieremia cu încetineală și în rugăciune. Observă actul simbolic al brâului de in și chemările repetate ale Domnului la întoarcere. Lasă greutatea judecății ce vine și mijlocirea profetului să pătrundă adânc în inima ta. Cere Duhului să te pregătească pentru a primi expunerea lui Calvin cu smerenie și credință.
Studiu
Calvin începe prin a expune aplicarea profeției brâului.
Cât privește chestiunea în discuție, nu face o mare diferență. Profetul este deci poruncit să-și cumpere un brâu de in sau niște pantaloni de in și i se poruncește de asemenea să meargă la Eufrat și să ascundă brâul într-o grotă. I se poruncește din nou să meargă a doua oară la Eufrat și să scoată brâul din grotă și l-a găsit stricat. Urmează aplicarea; căci Dumnezeu declară că va face astfel cu iudeii; deși îi avusese ca pe un brâu, totuși îi va arunca. După cum îi împodobise, tot așa îi destinase să fie o podoabă pentru El; căci slava lui Dumnezeu strălucește prin Biserica Sa. Iudeii deci, după cum spune Isaia, erau o cunună de slavă și o diademă împărătească în mâna lui Dumnezeu. (Isaia 62:3) De aceea îi compară aici cu mare potrivire cu un brâu sau o cingătoare. Deși atunci condiția lor era onorabilă, totuși Dumnezeu amenință că îi va arunca; astfel încât, fiind ascunși, să contracte putreziciune într-o grotă a Eufratului, adică în Asiria și Caldeea. Acesta este sensul profeției.Calvin clarifică apoi că drumul la Eufrat a fost vizionar, nu literal.
Dar fără îndoială aici este relatată o viziune și nu o faptă reală, cum cred unii, care consideră că Ieremia a mers acolo; dar ce poate fi imaginat mai absurd? El era, știm, continuu angajat în slujba sa de învățător printre propriul său popor. Dacă ar fi întreprins o călătorie atât de lungă și aceea de două ori, i-ar fi luat câteva luni. De aceea trebuie să fie certăreț cel care insistă asupra cuvintelor Profetului și susține că acesta trebuie să fi mers la Eufrat și să-și fi ascuns acolo brâul. Știm că această formă de vorbire este comună și adesea folosită de profeți: ei relatează viziunile ca fapte.Despre scopul simbolului exterior, Calvin scrie:
Trebuie de asemenea să observăm că Dumnezeu ar fi putut vorbi limpede și fără nicio asemănare; dar deoarece ei nu erau doar ignoranți, ci și stupizi, s-a dovedit necesar să li se mustre toropeala printr-un simbol exterior. Aceasta a fost rațiunea pentru care Dumnezeu a confirmat doctrina Profetului Său printr-o reprezentare exterioară. Dacă Dumnezeu ar fi spus: 'Ați fost pentru Mine până acum ca un brâu, ați fost podoaba și slava Mea, nu prin meritul sau vrednicia voastră, ci pentru că v-am unit cu Mine, ca să fiți un popor sfânt și o împărăție preoțească; dar acum sunt constrâns să vă arunc; și precum o persoană aruncă de la sine și aruncă un brâu într-o grotă, astfel încât după mult timp îl găsește putrezit, tot așa va fi cu voi, după ce ați fost ascunși mult timp dincolo de Eufrat; veți contracta acolo putreziciune, care vă va strica cu totul, astfel încât înfățișarea voastră va fi cu totul diferită, când o rămășiță din voi va veni de acolo:' Aceasta ar fi putut fi de ajuns; dar în acea stare de siguranță și toropeală în care știm că se aflau iudeii, o asemenea declarație simplă nu le-ar fi pătruns atât de eficient inimile, ca atunci când acest simbol le-a fost prezentat. Profetul, deci, spune că a fost încins cu un brâu, că brâul a fost ascuns într-o grotă lângă Eufrat și că acolo s-a stricat; și apoi adaugă, așa se va face și vouă. Această declarație, după cum am spus, i-a atins mai ascuțit pe iudei, astfel încât au văzut că judecata lui Dumnezeu era aproape.Calvin explică apoi sensul zilelor multe și al grotei din stâncă.
Profetul, spunând că a mers la Eufrat, confirmă ceea ce relatase: el nu a intenționat într-adevăr că a mers acolo de fapt, ci scopul său a fost să dea iudeilor o reprezentare vie. Este deci ceea ce retorii numesc o scenă prezentată vederii; deși locul nu este schimbat, totuși lucrul este pus înaintea ochilor printr-o descriere vie. [71] Astfel Profetul, deoarece iudeii erau surzi, le-a expus vederii ceea ce nu voiau să audă. Aceasta este rațiunea pentru care spune că a mers. În același scop este și ceea ce urmează, că la sfârșitul multor zile Dumnezeu îl poruncise să scoată brâul. Aici este de asemenea semnificată lungimea exilului. Cât privește grota din stâncă, ceea ce se înțelege este disprețul; căci fără cinste și stimă iudeii au trăit în exil, în același mod ca și cum ar fi fost aruncați într-o cavernă. De aceea prin grotă este semnificată condiția lor ignobilă și de jos, că erau ca niște persoane îndepărtate de vederea tuturor oamenilor și de lumina comună a zilei. Prin sfârșitul multor zile se înțelege, după cum am spus, lungimea exilului lor, căci într-un timp scurt nu ar fi devenit putreziți și dacă aceasta nu ar fi fost exprimată distinct, ei nu ar fi fost niciodată convinși de gravitatea calamității care era aproape de ei. De aceea spune că zilele vor fi multe, astfel încât să contracte putreziciune în timp ce erau ascunși în grotă.
Considerați
Considerare
Calvin abordează falsa lăudăroșenie a poporului în statutul lor privilegiat.
Profetul deci, în acest loc, a intenționat în puține cuvinte să scuture de la iudei acele deșarte lăudăroșenii în care se complăceau, când spuneau că sunt poporul lui Dumnezeu și sămânța sfântă a lui Avraam. 'Adevărat,' spune el, 'și îți voi concede mai mult, că ai fost pentru Dumnezeu chiar ca un brâu, prin care oamenii se împodobesc de obicei; dar Dumnezeu v-a adoptat, ca să-I slujiți cu castitate și credincioșie; dar acum, deoarece ați anulat legământul Său, va arunca acest brâu, care este o rușine pentru El și nu o podoabă, și îl va arunca într-o cavernă unde va putrezi.' Aceasta este perspectiva pe care trebuie să o avem despre acest brâu, după cum vom vedea mai clar mai târziu.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în viața mea am tratat îndurările legământului lui Dumnezeu ca pe o posesie neschimbabilă mai degrabă decât ca pe o chemare la ascultare credincioasă?
2. Cum provoacă imaginea brâului stricat orice mândrie pe care aș putea-o simți în moștenirea sau darurile mele spirituale?
3. În ce feluri rezist eu în prezent avertizărilor blânde ale Duhului prin Scriptură sau conștiință?
Roagă-te
Rugăciune
O Doamne Suveran, care ai vestit prin prorocul Tău pieirea oricărei încrederi mincinoase, dă-ne harul să luăm seama la avertizările Tale și să ne întoarcem de la toată mândria care strică precum brâul stricat. Leagă-ne din nou inimile de Hristos, singura noastră neprihănire, ca să nu ne împietrim împotriva îndurărilor legământului Tău, ci să ne odihnim cu totul în credincioșia Ta suverană. Ține-Ți Biserica smerită și ascultătoare sub Cuvântul Tău, spre slava Numelui Tău singur. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →