← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Corinteni

1 Corinteni 13 — cu Maclaren

1 Corinteni 13Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
În lecția de astăzi ne întoarcem la clasicul lui Alexander Maclaren Expositions of Holy Scripture, unde expunerea sa atentă a 1 Corinteni 13 luminează marele contrast al apostolului între ceea ce trece și ceea ce rămâne pentru totdeauna. Desfășurarea răbdătoare a textului de către Maclaren ne invită să ne reconsiderăm estimările zilnice despre ceea ce contează cu adevărat. Pe măsură ce ascultăm, Duhul să folosească aceste cuvinte pentru a ne ancora inimile în realitățile permanente ale credinței, nădejdii și dragostei care depășesc orice dar și ocupație pământească.
Citește

Citire

Oprește-te acum și citește 1 Corinteni 13 încet și cu rugăciune. Lasă cadențele familiare să te învăluie din nou. Observă mai ales mișcarea de la darurile trecătoare ale profeției, limbilor și cunoștinței la triada statornică a credinței, nădejdii și dragostei. Cere Domnului să-ți pregătească inima pentru adevărurile mai profunde pe care Maclaren le va extrage din aceste versete.
Studiu
Maclaren începe prin a discerne cursul gândirii Apostolului prin contrastul dintre darurile trecătoare și cele permanente. Cunoaștem cel mai bine cursul gândirii Apostolului omițând versetele intermediare și unind aceste două. Partea omisă nu este decât un contrafort al celor spuse în primul dintre cele două versete ale noastre; și când le unim astfel, se dezvăluie limpede intenția Apostolului de a contrasta două seturi de lucruri, câte trei în fiecare set. Unul este 'profeții, limbi, cunoștință'; celălalt, 'credință, nădejde, dragoste'. De asemenea, iese clar la iveală că punctul vizat în principal prin contrast este trecerea unuia și permanența celuilalt. Acum, acest contrast a fost întunecat și slăbit de două greșeli, despre care trebuie să spun un cuvânt. Maclaren enunță apoi scopul întregului pasaj. Scopul întregului, așadar, este de a contrasta trecătorul cu permanentul, în experiența creștină. Dacă am înțelege cu fermitate adevărul implicat, estimările noastre ar fi îndreptate și practica noastră revoluționată. Maclaren continuă explicând unitatea credinței, nădejdii și dragostei. 'Așadar, rămân aceste trei: credința, nădejdea, dragostea.' Când Pavel ia trei substantive și le unește cu un verb la singular, nu face o greșeală de condei și nici o greșeală gramaticală pe care un copil ar putea-o corecta. Dar există un mare adevăr în acea aparentă neregularitate gramaticală; căci credința, nădejdea și dragostea, pentru care nu-și poate permite decât un verb singular, sunt declarate astfel a fi în adâncimea și esența lor un singur lucru, și el, steaua triplă, rămâne și continuă să strălucească. Cele trei culori primitive sunt unificate în raza albă a luminii. Nu corecta gramatica și strica sensul, ci înțelege ce vrea să spună când zice: 'Acum rămân credința, nădejdea, dragostea.' Căci acesta este ce vrea să spună: că cele două din urmă ies din cea dintâi, și că fără ea ele nu sunt nimic, iar ea fără ele este moartă. Maclaren arată apoi cum credința dă naștere nădejdii și dragostei. Credința, în același fel, este părintele Dragostei. Pavel și Ioan, atât de diferiți în întreaga structură a minților lor, unul fiind speculativ și celălalt mistic, unul argumentativ și celălalt pur și simplu privind și spunând ce vede, sunt întru totul de acord în privința acestei chestiuni. Căci, pentru Apostolul Dragostei, temelia oricărei iubiri omenești față de Dumnezeu este: 'Am cunoscut și am crezut dragostea pe care Dumnezeu o are față de noi' și 'Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi', iar pentru Pavel primul pas este primirea cu încredere a dragostei lui Dumnezeu, 'arătată nouă' prin faptul că 'pe când eram încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi', și din aceasta curge în mod necesar, dacă credința este autentică, dragostea care răspunde jertfei și ascultă de Cel Iubit. Așadar credința, nădejdea, dragostea, aceste trei sunt o treime în unitate, și ea rămâne. Acesta este punctul principal al ultimului nostru text. Să spun câteva cuvinte despre el.
Considerați

Considerare

Maclaren încheie îndemnându-ne să ne modelăm viețile după aceste certitudini. În cele din urmă, să ne modelăm viețile în conformitate cu aceste certitudini. Căderea lucrurilor trecătoare nu este un argument pentru a le neglija sau disprețui; căci felul în care le mânuim ne face caracterele, iar caracterele noastre rămân. Dar este un argument foarte bun pentru a ne modela viețile astfel încât să căutăm mai întâi lucrurile dintâi și să asigurăm calitățile permanente, și astfel să folosim cele trecătoare încât toate să ne ajute spre ceea ce nu trece. Maclaren avertizează în cele din urmă despre dezbrăcarea care îi așteaptă pe cei ce se agață doar de lucrurile trecătoare. Ce va cădea? Moduri de înțelegere, moduri de exprimare, ocupații, îndatoriri, relații, iubiri; și vom rămâne stând goi, dezbrăcați, ca să zicem așa, până la os, și doar atât de mult va rămâne cât să ne țină sufletele vii. Dar dacă suntem îmbrăcați cu credință, nădejde, dragoste, nu vom fi găsiți goi. Cultivă lucrurile înalte, lucrurile permanente; atunci moartea nu te va smulge cu violență de la tot ce ai fost și de care ți-a păsat; ci te va introduce în forma desăvârșită a tot ce ai fost și ai făcut pe pământ. Toate aceste lucruri vor trece, dar credința, nădejdea, dragostea, 'nu rămân în urmă și nu sunt călcate în mormânt', ci vor dura atât cât va trăi Hristos, Obiectul lor, și cât vom trăi și noi în El.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața mea zilnică mai prețuiesc daruri și realizări pe care Maclaren arată că vor înceta într-o zi? Cum ar putea unitatea statornică a credinței, nădejdii și dragostei să-mi reordoneze prioritățile și afecțiunile prezente? Ce pas practic pot face astăzi pentru a cultiva realitățile permanente care vor rămâne când totul altceva va cădea?
Roagă-te

Rugăciune

Tată Ceresc, prin Duhul Tău înrădăcinează-ne adânc în dragostea descoperită în Cuvântul Tău, ca să lepădăm cele trecătoare și să lăsăm credința, nădejdea și dragostea să crească puternice în noi. Fă ca dragostea care izvorăște din Hristos Domnul nostru să devină însăși inima vieților noastre, pregătindu-ne pentru ziua când Te vom vedea față în față și toate celelalte vor pieri. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →