← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iosua

Iosua 21-22 — cu Coke

Iosua 21-22Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie20 min
Deschidere
În orele liniștite ale devoțiunii zilnice ne întoarcem din nou la Comentariul lui Thomas Coke asupra Sfintei Biblii, acea comoară bogată lăsată nouă de prietenul de încredere al lui Wesley și primul episcop metodist. În Iosua 21 și 22 Coke urmărește grija atentă făcută pentru leviți și concedierea tandră a triburilor de la est, îndreptând întotdeauna inima spre credincioșia lui Dumnezeu și unitatea poporului Său. Cuvintele sale ne invită să zăbovim cu reverență, să primim instrucțiune și să fim stârniți la o iubire mai profundă pentru Domnul care împlinește fiecare promisiune.
Citește

Citire

Să citim acum capitolele 21 și 22 din Iosua, ascultând împlinirea statornică a cuvântului lui Dumnezeu către slujitorii Săi. Pe măsură ce leviții primesc cetățile lor și triburile de dincolo de Iordan se întorc acasă, Duhul să ne deschidă urechile la aceeași credincioșie a legământului care a susținut pe Israel și susține și astăzi Biserica.
Studiu
Coke deschide partea leviților consemnând apropierea lor de Eleazar și Iosua. Versetul 1. Ver. 1. Atunci s-au apropiat căpeteniile caselor părintești ale leviților de Eleazar — Imediat după desemnarea cetăților de refugiu, căpeteniile leviților, adică șefii familiilor lui Levi, care se trăgeau din Cohat, Gherșon și Merari, au venit și s-au înfățișat înaintea lui Eleazar, Iosua și a prinților triburilor, (Numeri 34:18), pe care Dumnezeu îi însărcinase să împartă țara. Ei au relatat poruncile pe care Dumnezeu le dăduse mai demult în favoarea lor, Numeri 35:2; Numeri 35:34 și de aceea au cerut ca adunarea de la Silo să binevoiască a le da cetăți în diferitele triburi. Se cuvine observat că Domnul, nemulțumit de violența folosită de Simeon și Levi împotriva sihemiților, rostise împotriva lor că îi va împărți în Iacov și îi va risipi în Israel. Această sentință fusese deja executată față de urmașii lui Simeon, a cărui parte fusese așezată în interiorul celei a lui Iuda. El detaliază apoi alocarea acordată cohatilor și preoților. Versetul 4. Ver. 4. Treisprezece cetăți — Providența a făcut să cadă la partea cohatilor, (adică ramura casei lui Cohat și a întregului trib al lui Levi, care singur putea pretinde preoția), toate acele cetăți cele mai apropiate de Ierusalim, în care închinarea divină urma să fie așezată într-o zi. Prin acest plan preoții erau, pe cât posibil, la îndemână pentru săvârșirea regulată a slujbei la casa Domnului și în stare să ajungă acolo comod, fiecare la rândul său. REFLECȚII. — Deoarece leviții trebuiau să aibă cetăți în toate triburile, ei așteaptă până când țara este împărțită și acum își înaintează pretenția, întemeiată pe rânduiala divină. Notă: (1.) Ceea ce cerem în rugăciune, pledând promisiunea, putem fi siguri că ni se va da. (2.) Prevederea pentru o slujire a Evangheliei este o instituție divină. Cei care ezită s-o susțină nu numai că îi înșală pe oameni, ci Îl jefuiesc pe Dumnezeu. (3.) Leviții au fost îngrijiți ultimii: interesele lumești trebuie să fie printre cele mai mici și mai de pe urmă griji ale unui slujitor evlavios. Pledoaria lor a fost imediat împlinită și fiecare trib, după întinderea sa, a primit un număr proporțional din cetățile lor, pentru a completa numărul de patruzeci și opt, care era rânduiala lui Dumnezeu. Acestea, cu împrejurimile lor și un spațiu de pământ înconjurător, le-au fost date; și fiind astfel risipiți prin triburi, ei au fost o binecuvântare generală. Coke încheie capitolul celebrând împlinirea exactă a fiecărei promisiuni divine. Versetul 45. Ver. 45. Nu a lipsit nimic din tot ce este bun, etc. — Tot ce Dumnezeu le promisese s-a împlinit în măsura eforturilor pe care le făcuseră din partea lor, sub sancțiunea dreptului pe care Dumnezeu li-l dăduse și pentru a atrage asupra lor binecuvântarea Sa prin ascultarea de legile Sale. De această ascultare depindea împlinirea finală a promisiunilor divine în vremurile viitoare, după cum cereau nevoile lor, și, folosind cuvintele lui Pelican, 'tot acest proces arată într-un mod foarte evident credincioșia lui Dumnezeu, încrederea pe care copiii Săi trebuie s-o pună în promisiunile Lui și sprijinirea pe care trebuie s-o aibă chiar atunci când El pare lent în împlinirea lor'. REFLECȚII. — Experiența lui Israel al lui Dumnezeu va confirma întotdeauna credincioșia promisiunilor Sale. Țara care fusese așteptată atât de mult este acum stăpânită; dușmanii lor sunt supuși, locuințele lor largi și pașnice; niciun vrăjmaș nu a mai rămas să le tulbure liniștea sau să le pună în primejdie persoanele. Câțiva canaaniți au fost totuși lăsați, dar ei au fost cruțați doar ca să țină în stăpânire împotriva fiarelor câmpului, până când Israel s-a înmulțit ca să ocupe țara; iar dacă mai târziu au biruit, israeliții ar fi avut de învinuit doar propria lene, lașitate, necredință și păcat, care i-au lipsit de partea lor. Tot poporul recunoaște solemn împlinirea exactă a promisiunilor divine; ceea ce se repetă în 1 Împărați 8:56; și toți cei care Îi sunt credincioși vor afla, spre mângâierea lor veșnică, că nici o iotă sau o frântură de slovă nu va trece din Cuvântul Său până când totul va fi împlinit.
Considerați

Considerare

La întoarcerea triburilor de la est, Coke insistă asupra poruncii statornice de a păzi porunca cu inima și cu sufletul. Ei I-au slujit cu atâta credincioșie pe cât au ascultat de Moise; au așteptat, fără să ofere sau să dorească să se întoarcă, până când toată țara a fost supusă și triburile împărțite ca să-și ia moștenirea; și au păzit porunca Domnului, nu numai în acest caz de slujire răbdătoare, ci și în purtarea lor evlavioasă în tabără. Notă: (1.) Ostașii lui Isus Hristos nu trebuie să obiecteze la nicio slujbă pe care El le-o poruncește, ci să alerge vesel și gata la porunca Sa. (2.) Deși lupta noastră este lungă, cei credincioși vor primi o slobozire cinstită la moarte, ca să se întoarcă la moștenirea lor veșnică. (3.) Isus, în ziua arătării Sale, va aduce aminte și va recunoaște, spre cinstea lor veșnică, slujirile credincioase ale poporului Său. 2. El le dă o poruncă solemnă (deopotrivă aplicabilă fiecărui israelit duhovnicesc) de a-și păstra religia acasă, când erau despărțiți de Iordan de cortul din Silo. El încheie cu o imagine tandră a sufletului pelerin care trece Iordanul ca să întâlnească familia lui Dumnezeu. Aici jos, afacerile, războiul, călătoriile despart pe rudele cele mai dragi; dar ele se bucură să ajungă acasă în pace. Cât de mult mai fericit pentru sufletul pelerin, când lupta vieții sale este împlinită, să treacă Iordanul și să-și întâlnească frații în slavă, familia lui Dumnezeu!
Răspunde

Răspuns

Unde în viața mea am cea mai mare nevoie să cred că Dumnezeu nu va lăsa să cadă nici un cuvânt din promisiunea Sa? Cum păzesc unitatea trupului lui Hristos atunci când distanța sau deosebirea ar putea naște bănuială? În ce feluri îmi pregătesc inima să trec Iordanul cu bucurie mai degrabă decât cu regret?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru slujirea lui Thomas Coke și pentru fiecare martor credincios care a deschis Cuvântul Tău poporului Tău. Dă-ne aceeași atenție reverentă față de promisiunile Tale care a marcat pe Israelul de odinioară. Ține-ne silitori în porunca pe care ne-ai dat-o, iubindu-Te cu inima și cu sufletul și alipindu-ne de Tine în mijlocul oricărei ispite. Când lupta noastră va fi împlinită, adu-ne în siguranță acasă la moștenirea pregătită pentru cei ce Te iubesc, prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →