← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Marcu

Marcu 6 — cu Benson

Marcu 6Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament descoperim o bogată expunere wesleyană a capitolului 6 din Marcu care atrage inima într-o comuniune mai profundă cu Hristos. Perspectiva pastorală a lui Benson luminează slujirea Domnului printre ai săi, trimiterea apostolilor și chemarea continuă la pocăință și credință. Pe măsură ce deschidem aceste pagini împreună, să ne dea Duhul har să primim cuvântul cu smerenie și să umblăm mai aproape de Stăpânul nostru pe calea sfințeniei.
Citește

Citire

Să citim acum capitolul 6 din Marcu într-un duh de atenție rugătoare. Auzi cum este primit Iisus în Nazaret, cum îi trimite pe cei doisprezece și cum își arată puterea asupra vântului și valurilor. Lasă narațiunea sfântă să vorbească sufletului tău, pregătind calea pentru lumina pe care Benson o aruncă asupra acestor sfinte taine.
Studiu
Benson începe prin a explica lepădarea din Nazaret. Versetele 1-6. Marcu 6:1-6. Și a venit în patria sa, etc. Pentru o explicație a acestui paragraf, vezi notele la Matei 13:53-58. Nu este acesta fiul tâmplarului? Nu încape îndoială că Iisus în tinerețe a lucrat cu tatăl său adoptiv Iosif. Nu putea face nicio lucrare puternică acolo, nu în chip potrivit cu înțelepciunea și bunătatea sa; fiind nepotrivit cu înțelepciunea sa să facă minuni acolo unde știa că prejudecățile poporului vor împiedica cu siguranță orice efect bun pe care l-ar fi putut avea altfel în promovarea marelui scop pe care îl avea în vedere venind în lume; și cu bunătatea sa, văzând că știa bine că compatrioții săi vor lepăda orice dovadă li s-ar fi putut da că el este Mesia sau un învățător trimis de Dumnezeu. Și, de aceea, a le da o dovadă mai mare nu ar fi făcut decât să le sporească vinovăția și osânda. El continuă cu trimiterea celor doisprezece. Versetul 7. Marcu 6:7. A chemat la sine pe cei doisprezece. În timp ce Iisus propovăduia printre satele din vecinătatea Nazaretului, i-a trimis pe cei doisprezece apostoli prin cetățile Galileii, să vestească că Dumnezeu era pe cale să întemeieze împărăția lui Mesia, în care el avea să fie închinat în duh și în adevăr; și în loc de toate riturile și ceremoniile exterioare, nu avea să primească nimic decât pocăință, credință și ascultare sinceră. Mai mult, ca să le întărească învățătura, le-a dat putere să facă minuni de vindecare, ceea ce avea de asemenea să le procure acceptare. Vezi Luca 9:1-2. Câte doi câte doi. Putem presupune că Matei a avut în vedere această împrejurare în catalogul pe care l-a dat apostolilor; căci, în capitolul Marcu 10:2-4, i-a unit în perechi; foarte probabil exact așa cum au fost trimiși acum de Stăpânul lor. Iisus a poruncit ucenicilor să meargă câte doi, fără îndoială ca să se încurajeze unii pe alții în lucrarea lor. Istoria alegerii și trimiterii lor este dată la Matei 10:1, etc.; unde vezi notele. Dar se pare că nu au fost trimiși efectiv decât acum, când Iisus intenționa să lărgească de îndată scena slujirii sale. El, de aceea, cu acest prilej le-a reînnoit puterile și a repetat principalele lucruri cuprinse în instrucțiunile date mai înainte. Benson consemnează apoi rodul slujirii lor. Versetele 12-13. Marcu 6:12-13. Au plecat și au propovăduit ca oamenii să se pocăiască. Au plecat și au vestit pretutindeni vestea cea bună a apropierii împărăției lui Mesia și au îndemnat pe oameni, ținând seama de aceasta, să se întoarcă la Dumnezeu într-o pocăință adevărată, lepădând toate păcatele lor în fire, cuvânt și faptă, și în toate privințele aducând roade vrednice de pocăință. Au scos mulți draci, etc. Și au făcut multe alte minuni. Și au uns cu untdelemn pe mulți bolnavi, ceea ce Sfântul Iacov dă ca o îndrumare generală, (cap. Marcu 5:11; Marcu 5:15,) adăugând acele cuvinte hotărâte: Și Domnul îl va vindeca. Va fi redat sănătății: nu prin eficacitatea naturală a untdelemnului, ci prin binecuvântarea supranaturală a lui Dumnezeu. Și se pare că acesta a fost marele mijloc statornic de vindecare a bolilor deznădăjduite în Biserica Creștină, cu mult înainte ca ungerea cea din urmă să fie folosită sau auzită de, care abia dacă are vreo asemănare cu el; cea dintâi fiind folosită doar ca un mijloc de sănătate; cea din urmă, doar când viața este deznădăjduită. Nu se spune cât timp au fost plecați în această primă expediție a lor; dar este probabil că au petrecut un timp considerabil în ea, căci Luca spune, Luca 9:6, au plecat și au străbătut cetățile, propovăduind Evanghelia și vindecând pretutindeni.
Considerați

Considerare

Benson apasă avertismentul solemn al necredinței statornice. Și, deși a pretins supunerea lor prin cele mai uimitoare minuni, în loc să-i convingă, aceste minuni l-au făcut pe cel ce le săvârșea supus celei mai aprinse resentimente a acelui popor mândru, lacom și senzual. Se pare că nu puteau suferi să vadă pe unul atât de jos în viață ca Iisus, făcând lucruri pe care le socoteau proprii acelui idol al deșertăciunii lor, un Mesia glorios, triumfător și lumesc. Domnul nostru, de aceea, făcând această a doua încercare cu scopul de a vedea dacă nazarinenii vor îndura slujirea sa și de a arăta lumii că faptul că nu locuia cu ei se datora încăpățânării și răutății lor, i-a părăsit și a vizitat cetățile și satele din vecinătate unde se aștepta să găsească o primire mai favorabilă. Astfel, necredința acestor nazarineni a împiedicat minunile lui Hristos, i-a lipsit de propovăduirea sa și l-a făcut să se retragă a doua oară din cetatea lor.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în viața mea am îngăduit ca familiaritatea cu lucrurile sfinte să nască necredință? 2. Cum răspund la chemarea Domnului de a ieși înainte în simplă dependență de el? 3. Ce rod de pocăință și credință caută Duhul să aducă astăzi în mine?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a lui Joseph Benson și pentru lumina cuvântului tău în capitolul 6 din Marcu. Dă-ne har să primim pe trimișii tăi și să ne pocăim la chemarea ta. Izbăvește-ne de împietrirea care se întoarce de la minunile milei tale. Întărește-ne să ieșim câte doi în puterea Duhului tău, purtând Evanghelia pocăinței. Fie ca milostivirea ta față de mulțimile fără păstor să ne umple inimile și să ne odihnim numai în tine când se ridică furtunile. Prin Hristos Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →