Eterniseed › Curriculum › Exodul
Exodul 31-32 — cu Wesley
Deschidere
În lecția de astăzi ne întoarcem la Notele explicative ale lui John Wesley asupra Vechiului Testament, comentariul său concis verset cu verset care distilează o profundă înțelegere spirituală pentru cititorii metodiști. Aceste note la Exodul 31 și 32 ne călăuzesc prin sfintele îndrumări pentru meșteșugarii tabernacolului și căderea tragică în idolatrie cu vițelul de aur. Remarcile scurte ale lui Wesley luminează darurile lui Dumnezeu de îndemânare și chemarea la sfințenia Sabatului, în timp ce expun rebeliunea grabnică a poporului. Pe măsură ce ne angajăm cu aceste note, Duhul să ne grăbească înțelegerea credincioșiei legământului și a puterii mijlocirii.
Citește
Citire
Luați textul din Exodul 31 și 32 și citiți-l încet, îngăduind narațiunii despre însărcinarea divină și eșecul omenesc să se desfășoare. Observați îndrumările atente privind păzirea Sabatului alături de întoarcerea bruscă la idolatrie la poalele muntelui. Lăsați contrastul dintre darurile legământului lui Dumnezeu și cererea neliniștită a poporului să vă modeleze ascultarea.
Studiu
Wesley începe prin a descrie darul meșteșugului primit de la Duhul pentru Bețaleel.
Versetul 3. Și l-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, în înțelepciune, în pricepere și în cunoștință și în tot felul de lucrări meșteșugite, Și l-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu; iar Exodul 31:6. În inimile tuturor celor cu inimă înțeleaptă am pus înțelepciune. Îndemânarea în îndeletnicirile obișnuite este darul lui Dumnezeu; El este cel care pune chiar și această înțelepciune în părțile lăuntrice, Iov 38:36. El îl învață pe plugar chibzuință, Isaia 28:26, și pe negustor de asemenea, și El trebuie să primească lauda pentru aceasta. întoarceți-vă la 'Începutul paginii'El explică apoi Sabatul ca semn distinctiv al sfințirii.
Versetul 13. Vorbește și copiilor lui Israel și spune-le: Cu adevărat să păziți sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine și voi de-a lungul generațiilor voastre, ca să știți că Eu sunt Domnul care vă sfințește. Ele sunt un semn între Mine și voi — Rânduirea sabatului a fost o mare dovadă a bunăvoinței lui Dumnezeu și un semn că El i-a deosebit de toate celelalte popoare; iar păzirea lor religioasă a fost o mare dovadă a datoriei lor față de El. Dumnezeu, sfințind această zi printre ei, i-a făcut să știe că El i-a sfințit și i-a pus deoparte pentru slujirea Lui, altfel nu le-ar fi descoperit sfintele Sale sabate ca sprijin al religiei printre ei. Iudeii, păzind o zi din șapte, după șase zile de muncă, au mărturisit că se închină Dumnezeului care a făcut lumea în șase zile și S-a odihnit în ziua a șaptea; și astfel s-au deosebit de alte neamuri care, pierzând mai întâi sabatul, amintirea creației, au pierdut treptat cunoștința Creatorului și au dat creaturii cinstea cuvenită numai Lui. întoarceți-vă la 'Începutul paginii'Wesley relatează apoi cererea nerăbdătoare a poporului după dumnezei.
Versetul 1. Când a văzut poporul că Moise întârzie să coboare de pe munte, poporul s-a adunat la Aaron și i-a zis: 'Scoală-te, fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci acest Moise, omul care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a întâmplat cu el'. Scoală-te, fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră. Se săturaseră să aștepte pământul făgăduit. Socoteau că au fost reținuți prea mult la muntele Sinai. Aveau un Dumnezeu care rămânea cu ei, dar voiau un Dumnezeu care să meargă înaintea lor spre pământul unde curge lapte și miere. Se săturaseră să aștepte întoarcerea lui Moise: Căci acest Moise, omul care ne-a scos din Egipt, nu știm ce s-a întâmplat cu el — Observați cât de disprețuitor vorbesc despre persoana lui, acest Moise; și cât de bănuitor despre întârzierea lui, nu știm ce s-a întâmplat cu el. Și se săturaseră să aștepte o rânduială divină a închinării religioase printre ei, așa că voiau o închinare de propria lor invenție, probabil asemenea celei pe care o văzuseră la egipteni. Ei zic: Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră. Dumnezei! Câți ar vrea? Nu este de ajuns unul? Și ce bine le-ar face dumnezeii făcuți de ei? Trebuie să aibă astfel de dumnezei care să meargă înaintea lor și care să nu poată merge singuri mai departe decât sunt purtați! întoarceți-vă la 'Începutul paginii'În cele din urmă el se referă la proclamarea sărbătorii Domnului de către Aaron.
Versetul 5. Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui și Aaron a făcut o proclamație și a zis: Mâine este o sărbătoare pentru Domnul. Și Aaron a zidit un altar înaintea lui și a proclamat o sărbătoare — O sărbătoare de închinare; totuși o numește sărbătoare pentru Iehova; căci, oricât de brutali erau, nu intenționau să-și termine adorarea în chip; ci l-au făcut ca reprezentare a adevăratului Dumnezeu, pe care intenționau să-L închine în și prin acest chip. Și totuși aceasta nu îi scutește de idolatrie grosolană, după cum nu îi va scuti nici pe papistași, a căror scuză este că nu se închină chipului, ci lui Dumnezeu prin chip; făcându-se astfel tocmai niște închinători la idoli ca închinătorii vițelului de aur, a căror sărbătoare era o sărbătoare pentru Iehova și proclamată ca atare, ca cei mai neștiutori și necugetați să nu o înțeleagă greșit. întoarceți-vă la 'Începutul paginii'
Considerați
Considerare
Wesley încheie subliniind pocăința Domnului ca răspuns la rugăciune.
Versetul 14. Și Domnul S-a căit de răul pe care gândise să-l facă poporului Său. Și Domnul S-a căit de răul pe care gândise să-l facă — Deși intenționa să-i pedepsească, totuși nu voia să-i nimicească. Vedeți aici puterea rugăciunii: Dumnezeu îngăduie să fie înduplecat de stăruința umilă și credincioasă. Și vedeți compasiunea lui Dumnezeu față de bieții păcătoși și cât de gata este El să ierte. întoarceți-vă la 'Începutul paginii'El încheie cu rugămintea îndrăzneață a lui Moise pentru îndurare asupra poporului.
Versetul 32. Acum însă, dacă vei ierta păcatul lor...; iar dacă nu, șterge-mă, Te rog, din cartea Ta pe care ai scris-o. Dacă nu — Dacă hotărârea a fost luată și nu mai este nici o scăpare și ei trebuie nimiciți, șterge-mă, Te rog, din cartea pe care ai scris-o — Adică din cartea vieții. Dacă tot Israelul trebuie să piară, sunt mulțumit să pier cu ei. Această expresie poate fi lămurită din Romani 9:3. Căci aș fi dorit eu însumi să fiu anatema de la Hristos pentru frații mei. Oare aceasta nu implică mai mult decât a nu se bucura de Canaan? Nu că Moise dorea absolut aceasta, ci exprimă doar în mod comparativ zelul său aprins pentru slava lui Dumnezeu și dragostea față de poporul său, arătând că însăși gândul la nimicirea lor și la necinstirea lui Dumnezeu îi era atât de insuportabil, încât ar prefera, dacă ar fi posibil, ca Dumnezeu să-l primească pe el ca jertfă în locul lor și, prin nimicirea lui desăvârșită, să prevină o nenorocire atât de mare. întoarceți-vă la 'Începutul paginii'
Răspunde
Unde simțiți că Dumnezeu vă invită să primiți îndemânarea sau odihna ca pe un dar mai degrabă decât ca pe o cerință? Cum vă provoacă repeziciunea întoarcerii lui Israel propriile voastre tipare de așteptare pe Domnul? Ce mijlocire ați putea oferi astăzi pentru cei care s-au rătăcit de la credincioșia legământului?
Roagă-te
Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru înțelepciunea pe care o reverși în inimile binevoitoare și pentru ritmul sfânt al odihnei de Sabat care ne marchează ca fiind ai Tăi. Iartă căile noastre neliniștite prin care ne facem idoli după chipul nostru și ușurința cu care obosim așteptând. Dă-ne curajul lui Moise de a sta în mijloc, mijlocind îndurare pentru cei care s-au rătăcit. Înnoiește-ne credincioșia legământului ca să putem umbla înaintea Ta în sfințenie și adevăr, prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →