Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 27-28 — cu Gill
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică Eterniseed extrasă din Expunerea asupra întregii Biblii a lui John Gill, baptist particular. În Psalmii 27 și 28, psalmistul își exprimă încrederea statornică în mijlocul amenințărilor din jur, iar tratarea verset cu verset a lui Gill luminează fiecare declarație cu atenție atentă la promisiunile legământului și la speranța sigură a credinciosului. Expunerea subliniază rolul Domnului ca lumină, putere și loc de adăpost, îndemnând la așteptarea răbdătoare a lui Dumnezeu. Pe măsură ce parcurgem comentariile selectate, Duhul să ne învioreze inimile ca să ne odihnim în aceeași credincioșie neschimbătoare pe care Gill o desfășoară atât de clar.
Citește
Citire
Luați Biblia și citiți Psalmii 27 și 28 încet și cu rugăciune. Ascultați temele repetate ale luminii, mântuirii, ocrotirii și speranței răbdătoare care străbat ambele capitole. Lăsați strigătele încrezătoare ale psalmistului și cererile sale sincere să vă modeleze propria închinare. Faceți o pauză după fiecare secțiune pentru ca cuvintele să se așeze înainte de a merge mai departe.
Studiu
Gill își deschide comentariul la Psalmul 27 abordând declarația că Domnul este lumină și mântuire.
Versetul 1. Domnul este lumina mea și mântuirea mea; de cine să mă tem?... Targumul din Biblia regelui Spaniei explică: 'Cuvântul Domnului este lumina mea'; și tot așa îl citează Ainsworth; adică Hristos, Cuvântul veșnic, în care 'era viață, și viața era lumina oamenilor', Ioan 1:4; iar psalmistul nu trebuie înțeles ca referindu-se la lumina naturii și a rațiunii, cu care Logosul sau Cuvântul luminează pe orice om care vine în lume; nici doar în sens temporal, ca dându-i lumina prosperității și eliberându-l din întunericul adversității; ci la lumina harului comunicată lui de către Cel care este soarele dreptății și lumina lumii; și prin care cei care sunt întuneric înșiși, în starea nerenăscută, sunt făcuți lumină și văd lumină; toată lumina care li se dă oamenilor la prima convertire vine de la Hristos; și toate comunicările ulterioare și creșterea ei vin de la El; la fel ca și toată bucuria, pacea și mângâierea duhovnicească pe care le împărtășesc, lumină pe care o semnifică uneori, Psalmii 97:11; și de care psalmistul avea acum experiență; bucurându-se de lumina feței lui Dumnezeu și având descoperiri ale iubirii Sale, care îl făceau fără teamă de primejdie și dușmani: și cei care sunt făcuți lumină în Domnul nu au motiv să se teamă de prințul întunericului; nici de stăpânitorii întunericului acestei lumi; nici de tot întunericul, necazul și prigonirile pe care le pricinuiesc; nici de negrul întunericului păstrat pentru oamenii nelegiuiți; căci lumina lor este veșnică și sunt făcuți vrednici să fie părtași la moștenirea sfinților în lumină: și cu cât au mai multă lumină, cu atât mai puțină teamă; iar ceea ce îl făcea pe psalmist și mai fără teamă era că Hristos era 'mântuirea' lui; prin lumina pe care Domnul i-o era, vedea nevoia de mântuire, știa că propria lui dreptate nu-l putea mântui; era făcut cunoscut cu planul și rânduiala Domnului, ca Hristos să fie mântuire până la marginile pământului; avea cunoștință de legământul harului și credință în el, care era toată mântuirea lui, 2 Samuel 23:5.Gill continuă examinând dorința singulară exprimată în versetul 4.
Versetul 4. Un singur lucru am cerut de la Domnul,... Nu să fiu întors la curtea lui Saul; nici la propria mea casă și familie; nici să am belșug de bogății și onoruri lumești; ci să am locuință statornică în casa Domnului; o ocazie de a participa neîncetat la închinarea publică a lui Dumnezeu; care este scuzată și neglijată de mulți și este o oboseală pentru alții, dar de psalmist era preferată oricărui altceva; el fiind acum lipsit de ea, după cum se pare; pe acela îl voi căuta; prin rugăciune neîncetată, până îl voi obține; stăruința și perseverența în rugăciune sunt calea spre succes, după cum reiese din parabola văduvei și a judecătorului nedrept; ca să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieții mele: nu în cer, casa Tatălui lui Hristos, unde El locuiește și unde sfinții vor locui în veșnicie; deși a fi îmbrăcat cu casa din cer este foarte de dorit; mai degrabă, în biserica Dumnezeului celui viu, care este casa lui Dumnezeu și stâlpul adevărului, unde adevărații credincioși în Hristos au un loc și un nume și sunt stâlpi care nu vor ieși niciodată; dar aici locul închinării divine pare a fi cel avut în vedere, unde Domnul își acorda prezența și unde psalmistul socotea cea mai mare fericire pe pământ; invidia chiar și vrăbiile și rândunelele care își construiau cuiburile pe altare în ea; și socotea o zi în ea mai bună decât o mie în altă parte; și să aibă privilegiul de a participa la toate ocaziile din ea, cât timp trăia, este cererea singulară pe care o face aici: scopurile pe care le avea în vedere urmează; să privesc frumusețea Domnului, sau 'desfătarea și plăcerea Domnului' g; să văd pe preoți în veșmintele lor și împlinindu-și slujba, ca tip al lui Hristos, marele Preot; și pe leviți și cântăreți împlinindu-și lucrarea în tonuri melodioase, prefigurând bisericile din timpurile evanghelice, cântând Domnului cu har în inimile lor, și pe cei douăzeci și patru de bătrâni și o sută patruzeci și patru de mii, cu Mielul pe Muntele Sion, cântând cântarea iubirii răscumpărătoare; și toate semințiile și poporul lui Israel, adunați împreună ca să se închine lui Dumnezeu, reprezentând biserica lui Hristos ca o desăvârșire a frumuseții, având frumusețea Domnului asupra ei și făcută desăvârșit de frumoasă prin frumusețea Lui; căci este o priveliște cât se poate de desfătătoare să vezi o adunare de sfinți participând la închinarea evanghelică, întâlnindu-se ca să cânte, să se roage, să asculte Cuvântul și să aștepte pe Domnul în toate rânduielile Lui; să-i vadă umblând în credința și părtășia Evangheliei și potrivit rânduielii ei; aceasta este aproape de priveliștea de dorit a miresei, soția Mielului, în starea Noului Ierusalim, având slava lui Dumnezeu asupra ei: mai mult, era o priveliște plăcută pentru un credincios în acele timpuri să vadă jertfele animalelor înjunghiate, care erau figuri ale jertfei mai bune a lui Hristos, Mielul înjunghiat de la întemeierea lumii; la care se pot adăuga alte lucruri care puteau fi văzute de preoți; ca chivotul Domnului, care avea cele două table în el, tip al lui Hristos, împlinind sfârșitul legii pentru dreptate; și masa pâinilor de punere înainte, care arăta spre Hristos, pâinea vieții, și mijlocirea Lui neîncetată pentru poporul Său; și sfeșnicul de aur, un tip al bisericii, ținând înainte cuvântul vieții pentru alții; cu multe alte lucruri care, cu ochiul credinței, sfinții acelor timpuri puteau privi cu desfătare și plăcere: de asemenea, prezența Domnului poate fi intenționată prin frumusețea Lui, decât care nimic nu este mai de dorit pentru poporul lui Dumnezeu, chiar să vadă fața Lui zâmbitoare, să vadă fața Lui și să se bucure de bunăvoința Lui și să aibă părtășie cu El și unii cu alții; și în mod deosebit frumusețea și slava Domnului Isus Hristos pot fi avute în vedere, reprezentate de Șechina sau slava care umplea atât cortul cât și templul; care, fiind strălucirea slavei Tatălui Său și mai frumos decât fiii oamenilor și cu totul vrednic de iubit și plin de har, este un obiect foarte de dorit a fi privit prin credință; și să întreb în templul Lui; să caute fața Domnului, să-L consulte în chestiuni de dificultate și importanță; să caute cunoștința lucrurilor dumnezeiești și să ceară binecuvântări ale harului, pentru care El va fi întrebat de poporul Său, ca să le dăruiască.Gill dezvăluie apoi promisiunea ocrotirii divine din versetul 5.
Versetul 5. Căci în vremea necazului mă va ascunde în cortul Lui,... Aceasta, împreună cu cele ce urmează, este dată ca motiv pentru care psalmistul dorea să locuiască în casa Domnului; pentru că o considera ca un cort sau un adăpost, cum înseamnă cuvântul h, în care să fie ascuns de Domnul, în vremuri de necaz și strâmtorare, fie prin căldura prigonirii, fie prin neliniștea lăuntrică a minții, pricinuită de lucrarea unei legi aprinse; aluzia fiind, după cum cred unii, la cortul sau adăpostul păstorului, în care acesta ia uneori o oaie săracă și o ocrotește de arșița soarelui la amiază: și de un astfel de folos este cortul Domnului; vezi Isaia 4:6; în taina cortului Lui mă va ascunde; aluzia fiind fie la corturile generalilor de armate, care primesc în ele pe cei pe care vor să-i ocrotească de insultele și vătămările altora; fie mai degrabă la locul preasfânt din cort, numit locul tainic, Ezechiel 7:22; tip al lui Hristos, locul de ascundere al poporului Său, în care viața lor este ascunsă și unde este în siguranță și securitate; mă va pune pe o stâncă; unde aș fi deasupra și în afara razei dușmanilor mei; însemnând pe Hristos, comparabil cu o stâncă pentru înălțimea Lui, fiind mai înalt decât împărații pământului, decât îngerii din cer, decât cerurile înseși și cu mult mai mult decât fiii oamenilor; vezi Psalmii 61:2; și pentru adăpost și siguranță, fiind o fortăreață de stânci, un turn tare, un loc de apărare și stâncă de refugiu; și pentru tărie, soliditate și putere, putând purta întreaga greutate a clădirii bisericii și a fiecărui credincios așezat pe El; și pentru durabilitate, fiind mai neclintit decât stâncile și munții; astfel încât cei care sunt puși pe El sunt în starea cea mai sigură și mai secură cu putință.Gill încheie porțiunea de studiu reflectând asupra chemării de a aștepta pe Domnul din versetul 14.
Versetul 14. Așteaptă pe Domnul,... Aceasta, împreună cu cele ce urmează, este spusă de psalmist fie sieși, fie altora, sau poate ambilor, pe baza bogatei experiențe pe care o declară în Psalmii 27:13: se cuvine credincioșilor să aștepte pe Domnul pentru binecuvântările obișnuite ale vieții, căci chiar ochii tuturor așteaptă pe El pentru hrana zilnică; și pentru lumina feței Lui, când este retrasă de la ei, căci Se va întoarce din nou la timpul hotărât; și pentru răspunsuri la rugăciune, care vor fi date mai devreme sau mai târziu; și pentru împlinirea promisiunilor Lui, care sunt da și amin în Hristos: ei trebuie să aștepte pe El în casa și rânduielile Lui în mod statornic, cu evlavie și frică sfântă; trebuie să aștepte pe El ca slujitorii pe stăpânii lor, să observe poruncile Lui și să le împlinească cu sârguință; și, ca cerșetorii pentru milosteniile lor, trebuie să bată și să aștepte la porțile Înțelepciunii, să-și spună cazul și să aștepte, să primească refuzuri și să aștepte și, când reușesc, să mulțumească.
Considerați
Considerare
Gill trage o concluzie tematică din hotărârea psalmistului în fața posibilei leșinări.
Poate că ar putea fi completat la fel de bine din Psalmii 119:92; 'Atunci aș fi pierit în necazul meu'; urmează, dacă n-aș fi crezut să văd bunătatea Domnului în pământul celor vii: atât bunătatea providențială a Domnului, în aprovizionarea lui cu cele necesare vieții și în eliberarea lui din mâinile dușmanilor; cât și bunătatea Sa specială, pe care a pus-o deoparte în legământul Său și în Fiul Său; chiar toate binecuvântările duhovnicești în Hristos, în care face să treacă toată bunătatea Sa înaintea poporului Său.Gill încheie cu o îndemnare la așteptarea curajoasă a Domnului.
Este bine să aștepți pe Domnul; multe sunt favorurile și binecuvântările pe care le primesc acum cei care fac aceasta, și ochiul n-a văzut ce a pregătit Dumnezeu pentru cei care așteaptă după El; fii curajos; sfinții au nevoie de curaj, ținând cont de dușmanii cu care au de luptat; stricăciunile propriilor inimi, dușmanii casei unui om; cel mai rău dintre toți, Satana și căpeteniile și puterile lui; și oamenii lumii și o lume de ei: și au mare temei, cu toate acestea, să fie curajoși, deoarece Dumnezeu este pentru ei; Hristos este Căpitanul mântuirii lor; Duhul Sfânt, care este în ei, este mai mare decât cel care este în lume; îngerii tabără în jurul lor; sunt înzestrați cu toată armura lui Dumnezeu; sunt angajați într-o cauză bună, sunt siguri de biruință și vor purta cununa dreptății; și urmează, și El îți va întări inima; adică Domnul o va face, după cum a promis celor care așteaptă pe El, Isaia 40:31; sau 'fie ca inima ta să fie întărită': așa cum o redă Septuaginta; și tot așa parafraza caldeeană, 'întărește-ți inima'; luând-o ca o îndemnare; și într-adevăr pare a fi prin ceea ce merge înainte și urmează; vezi Iosua 1:6; așteaptă, zic, pe Domnul; aceasta este repetată, pentru a exprima importanța acestei datorii și a încuraja la ea.
Răspunde
Răspuns
În ce împrejurări actuale aveți cea mai mare nevoie ca Domnul să fie lumina și mântuirea voastră? Cum ar putea dorința singulară a psalmistului de a locui în casa Domnului să vă remodeleze prioritățile zilnice? În ce domeniu vă invită Duhul să așteptați cu curaj mai degrabă decât să luptați cu propria voastră putere?
Roagă-te
Rugăciune
Tată milostiv, prin Evanghelia Fiului Tău Te vedem ca lumina și mântuirea noastră, astfel încât niciun vrăjmaș să nu ne poată înfricoșa. Aprinde în inimile noastre dorința unică de a locui în prezența Ta în toate zilele noastre și ascunde-ne în adăpostul cortului Tău când se ridică necazul. Pune picioarele noastre pe Stânca ce nu se clatină și întărește-ne să Te așteptăm cu curaj până vom vedea bunătatea Ta în țara celor vii. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →