Eterniseed › Curriculum › Matei
Steaua și Magii: Națiunile Vin la Hristos
Deschidere
Înțelepții din Răsărit urmează o stea către un Prunc tânăr și cad în închinare — primele roade ale tuturor națiunilor venind la Hristos. Apoi scena se întunecă: Irod se înfurie, Pruncul este dus noaptea în Egipt, iar copiii din Betleem sunt uciși. Răsăritul creștin ține toate acestea împreună în lungul sezon al Nașterii, bucurie și durere țesute într-o singură pânză. Sfântul Ioan Gură de Aur pune întrebările grele pe care le ridică povestea — ce a fost cu adevărat acea stea, de ce Dumnezeu a lăsat pe păgânii din Persia să ajungă la adevăr înaintea propriului Său popor, și de ce venirea Mântuitorului a fost înfășurată deodată în adorație și în sânge — și din fiecare trage căile ciudate, sigure ale providenței lui Dumnezeu.
Citește
Citește Matei 2:1–12 — magii, steaua care mergea înaintea lor, răutatea secretă a lui Irod și aurul, tămâia și smirna așezate înaintea Pruncului. Apoi citește mai departe până la 2:13–23: fuga în Egipt, uciderea pruncilor și întoarcerea la Nazaret.
Studiu
Studiază
Gură de Aur aude în întregul episod o acuzare tăcută — străinii neamuri văd, în timp ce poporul care deține profețiile nu vede:
Vedeți cum toate sunt făcute pentru a-i condamna pe evrei?Steaua însăși nu este o stea obișnuită, insistă el — s-a mișcat, a condus, s-a oprit deasupra locului — căci Dumnezeu atrăgea neamurile printr-un semn pe care îl puteau citi. Și el transformă lunga călătorie a Magilor în chemarea noastră:
Să-i urmăm deci și noi pe magi, să ne despărțim de obiceiurile noastre barbare și să facem distanța față de ele mare, ca să-L putem vedea pe Hristos, deoarece și ei, dacă nu ar fi fost departe de țara lor, ar fi ratat să-L vadă.Răsplata părăsirii vechii țări este să vezi o lumină mult mai mare:
magii, cât timp au fost în Persia, au văzut doar steaua, dar după ce au plecat din Persia, au văzut Soarele Dreptății.Și el marchează profunda schimbare pe care o lucrează închinarea în ei — au venit în frică și s-au întors acasă în pace:
Înainte de a-L vedea pe Prunc, fricile și primejdiile și necazurile îi apăsau din toate părțile; dar după închinare, este liniște și siguranță.
Considerați
Reflectează
Apoi vine fuga, și odată cu ea credința liniștită, fără întrebări a lui Iosif. I s-a spus să ia Pruncul și să fugă în Egipt, el nu protestează că aceasta contrazice promisiunea; pur și simplu ascultă, și Gură de Aur îl face învățătorul nostru:
Căci aceasta aparține mai ales credinței, nu să cauți socoteală pentru ceea ce este poruncit, ci pur și simplu să asculți poruncile date nouă.Nici fuga nu este un semn de slăbiciune — puterea lui Dumnezeu se arată tocmai în cât de ușor Își biruiește vrăjmașii:
Căci nu doar să-Și supună vrăjmașii în mod deschis, ci și să-i înșele cu ușurință, este vrednic de puterea Sa.Iar firul cel mai întunecat — uciderea pruncilor de către Irod — Gură de Aur nu îl explică, ci îl așază în providența care lucrează prin contrarii:
căci El obișnuiește totdeauna să-Și împlinească propriile rânduieli prin contrarii, dându-ne de acolo o foarte mare demonstrație a puterii Sale.Pentru acei mici martiri și pentru oricine suferă nedreptate, el oferă un cuvânt statornic care ajunge mult dincolo de Betleem:
ceea ce putem suferi pe nedrept de la cineva, ne spune fie spre ștergerea păcatelor noastre, Dumnezeu punând acea nedreptate în socoteala noastră; fie spre răsplata răsplăților.
Răspunde
Ce 'obiceiuri barbare' ale tale ar trebui să lași în urmă ca să-L vezi pe Hristos clar — obiceiuri, conforturi, loialități care te țin așezat și nevăzător în vechea țară? Magii nu L-au zărit pe Prunc până nu s-au ridicat și au pornit; călătoria a făcut parte din vedere. Cere, de asemenea, credința lui Iosif — cea care ascultă înainte de a înțelege, care nu cere socoteală pentru fiecare lucru greu pe care Dumnezeu îl îngăduie. Și acolo unde porți o veche rană a nedreptății, auzi mângâierea lui Gură de Aur: nimic suferit pe nedrept nu este irosit în păstrarea lui Dumnezeu; El întoarce chiar și pierderile tale spre curățirea sau cununa ta. Gură de Aur încheie aceste omilii țintind direct la cel mai adânc rival al inimii — iubirea de bani care l-a ținut pe Irod și ne ține pe noi — și la singura dorință care îi rupe strânsoarea:
cel ce dorește împărăția va râde de lăcomie; cel ce a devenit robul lui Hristos nu mai este rob al lui mamona, ci mai degrabă stăpânul lui.
Roagă-te
O, Hristoase Dumnezeul nostru, care printr-o stea ai chemat pe înțelepți de departe și ai primit închinarea lor într-o iesle: atrage-mă și pe mine din vechea mea țară, departe de orice obicei care-mi întunecă vederea Ta, ca să Te pot privi pe Tine, Soarele Dreptății, și să găsesc liniște și siguranță în prezența Ta. Dă-mi credința ascultătoare a lui Iosif, care nu cere socoteală, ci se încrede în cuvântul pe care mi-L pui. Când cad durerea și nedreptatea, învață-mă că Tu îți împlinești scopurile chiar și prin contrarii, și că nimic purtat de dragul Tău nu este pierdut. Și eliberează-mă de iubirea de bani, ca dorind împărăția Ta să râd de lăcomie. Ție fie slava, cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →