Eterniseed › Curriculum › Numeri
Numeri 27-28 — cu Ioan Calvin
Deschidere
În această lecție ne întoarcem la înțelepciunea lui Ioan Calvin pe măsură ce el explică capitolele 27 și 28 din Numeri. Atenția atentă a lui Calvin față de drepturile de moștenire ale fiicelor lui Țelofhad, numirea lui Iosua și ofrandele zilnice deschide ferestre proaspete asupra credincioșiei legământului lui Dumnezeu. Comentariul său ne invită să vedem cum instrucțiunea divină întâlnește nevoia umană reală și cum liderii trebuie să caute continuu direcția Domnului. Prin ochii lui Calvin descoperim atât precizia statutelor lui Dumnezeu cât și grija tandră pe care El o arată poporului Său de-a lungul generațiilor. Lăsați perspectivele sale să ne ghideze meditația de astăzi.
Citește
Citire
Pregătiți-vă inima să auziți Cuvântul lui Dumnezeu în Numeri 27 și 28. Aceste capitole consemnează cererea fiicelor lui Țelofhad, însărcinarea lui Iosua și instrucțiunile detaliate pentru ofrandele zilnice, de Sabat și de sărbătoare. Citiți încet, observând cum chestiunile de dreptate și conducere sunt rezolvate prin apel direct la Domnul. Lăsați textul să trezească recunoștință pentru rânduiala plină de grijă a lui Dumnezeu și pentru liderii care caută fața Sa.
Studiu
Calvin începe prin a aborda narațiunea fiicelor lui Țelofhad.
1. Atunci au venit fiicele lui Țelofhad. Aici este introdusă o narațiune despre fiicele lui Țelofhad, din familia lui Machir, care cereau să fie admise la o parte din moștenirea acesteia; iar hotărârea acestei chestiuni ar fi putut fi dificilă, dacă nu ar fi fost îndepărtată orice îndoială prin sentința lui Dumnezeu Însuși. Căci, deoarece în lege nu se dă niciun nume femeilor, s-ar părea că nu trebuia să se țină seama de ele la împărțirea pământului. Și, de fapt, Dumnezeu a stabilit aceasta ca regulă generală; dar aici se face o excepție specială, adică, ori de câte ori o familie va fi lipsită de moștenitori de parte bărbătească, femeile să succeadă, pentru păstrarea numelui. Sunt conștient că acesta este un punct deschis disputei, deoarece există argumente evidente atât pentru cât și împotriva lui, dar să ne fie de ajuns decretul pe care l-a rostit Dumnezeu.Calvin subliniază apoi abordarea umilă a lui Moise în căutarea îndrumării divine.
5. Și Moise a adus cauza lor înaintea Domnului. Este probabil fie că a existat o diferență de opinie, fie că mințile judecătorilor erau în îndoială, cu privire la un punct obscur și nesigur. În orice caz, a fost potrivit ca legea să fie stabilită de Dumnezeu, ca să nu apară nicio controversă viitoare; căci, dacă ar fi fost pronunțată o sentință prin judecata omenească asupra materiei dinaintea lor, încăpățânarea multora poate nu ar fi fost suficient de potolită. Merită să remarcăm modestia evlavioasă a lui Moise, care nu s-a rușinat să-și mărturisească ignoranța, până când a fost instruit prin gura lui Dumnezeu. Deși promulgase legea cu patruzeci de ani mai înainte, totuși era mereu gata să învețe. În plus, nu există nicio îndoială că Dumnezeu l-a îndemnat să-L întrebe pe El Însuși, ori de câte ori erau în discuție chestiuni serioase, până când doctrina sa a fost absolut desăvârșită. Și, deși Dumnezeu nu mai dă acum din ceruri ce trebuie făcut, totuși conducătorii sunt amintiți că ar trebui să recurgă la Dumnezeu în puncte de nedumerire, pentru ca El să-i instruiască prin Duhul înțelepciunii; și cu siguranță nu vor fi lipsiți de acesta, dacă Îl vor cere; deoarece El este la fel de gata să-i asculte, precum S-a arătat aici față de Moise.Calvin reflectă apoi asupra preocupării lui Moise pentru viitoarea conducere a poporului.
15. Și Moise a vorbit. Moise expune aici nu doar providența lui Dumnezeu în îngrijirea bunăstării poporului, ci și propriul său zel pentru ei. De aici reiese cât de părintească era afecțiunea sa pentru ei, în sensul că nu doar și-a îndeplinit datoria față de ei cu credincioșie și seriozitate și nu a ocolit nicio osteneală care i-a costat, chiar până la sfârșitul vieții sale, ci face și provizii pentru viitor și este îngrijorat de un succesor potrivit, ca poporul să nu rămână fără unul, ca un trup fără cap. Percepem de asemenea umilința sa, când nu își arogă dreptul de numire pentru sine și nici nu supune din proprie autoritate chestiunea alegerii poporului, ci îl stabilește pe Dumnezeu ca unic arbitru al acesteia. Într-adevăr, i se permitea să aleagă ofițerii, și aceasta era o parte din constituția politică; dar aceasta era o sarcină prea dificilă, să găsești prin judecata omului pe cineva care să fie suficient pentru îndeplinirea ei; și, în consecință, a fost necesar ca puterea să fie încredințată lui Dumnezeu singur, care într-adevăr nu a refuzat să o întreprindă. Și acest motiv special a avut multă forță într-un punct atât de dificil, și anume, ca poporul să-și primească conducătorul din mâna Sa, pentru ca puterea supremă să rămână întotdeauna investită în El Însuși. Așadar, după cum El l-a ales pe Moise într-un mod extraordinar și l-a numit ca reprezentant al Său, tot așa a continuat aceeași har în cazul lui Iosua. Deja, într-adevăr, Îl desemnase; dar, din modestie, Moise omite numele său și se roagă pur și simplu ca Dumnezeu să poarte de grijă poporului Său.
Considerați
Considerare
Calvin leagă acest eveniment de întărirea credinței poporului.
Deși (fiicele lui Țelofhad) pledează înaintea lui Moise pentru propriul lor avantaj privat, totuși discuția a izvorât dintr-un principiu bun; întrucât ele nu ar fi fost atât de îngrijorate de succesiune, dacă promisiunea lui Dumnezeu nu ar fi fost la fel de sigură pentru ele ca și cum ar fi cerut în acel moment să fie puse în posesia ei. Ele nu intraseră încă în țară și nici dușmanii lor nu fuseseră înfrânți; totuși, bazându-se pe mărturia lui Moise, își urmăresc procesul ca și cum posesiunea liniștită a drepturilor lor urma să le fie acordată chiar în acea zi. Și aceasta trebuie să fi avut efectul de a întări așteptările întregului popor, când Moise L-a consultat pe Dumnezeu cu privire la o chestiune de importanță și a rostit prin revelație ceea ce era drept și corect; căci discuția, fiind mișcată în mod deschis înaintea lor toți, trebuie să le fi dat încurajare, cel puțin să le imite pe aceste femei.În considerarea suveranității lui Dumnezeu, Calvin îndreaptă atenția spre rugăciunea pentru lideri înțelepți.
Titlul cu care îl cinstește pe Dumnezeu are referire la chestiunea în discuție. Este adevărat, într-adevăr, că Dumnezeu poate fi adesea numit 'Dumnezeul duhurilor a tot trupul' și dintr-un alt motiv, în cap. 16:22, Moise folosește această expresie; dar el face acum aluzie la acest atribut, ca și cum ar spune că trebuie să existe cineva gata și ca și cum ar fi în mâna Sa, care să fie numit, deoarece El are facerea tuturor oamenilor după voia Sa. Oamenii sunt adesea greșiți și înșelați în opiniile lor și, chiar dacă Duhul lui Dumnezeu îi poate lumina, ei nu merg mai departe decât să discearnă înzestrarea deosebită pentru care o persoană este eminentă; dar Dumnezeu nu este doar cel mai bun judecător al abilității și aptitudinii fiecărui om, nici nu pătrunde doar în cele mai ascunse unghere ale fiecărei inimi; ci El de asemenea modelează și remodelează oamenii pe care îi alege ca slujitori ai Săi și le oferă facultățile de care au nevoie pentru a fi suficienți să poarte povara. Adunăm de aici o lecție folositoare, adică, atunci când suntem lipsiți de conducători buni, ei ar trebui căutați de la Făcătorul Însuși, a cărui dar special este puterea de a guverna bine. Și pe acest temei Moise Îl numește nu doar Creatorul oamenilor, ci 'a tot trupul' și se referă în mod expres la 'duhurile' lor.
Răspunde
Răspuns
Cum încurajează tratarea de către Calvin a cererii fiicelor să-ți aduci propriile preocupări înaintea lui Dumnezeu? În ce feluri ar putea exemplul lui Moise de a-L căuta pe Domnul să-ți modeleze deciziile în această săptămână? Unde simți nevoia de a te ruga pentru lideri credincioși în comunitatea sau biserica ta?
Roagă-te
Rugăciune
O Doamne Suveran, care susții dreptatea și mila legământului potrivit Cuvântului Tău neschimbător, dăruiește-ne har să aducem orice nedumerire înaintea Tronului Tău și să ne odihnim în conducătorii pe care Tu Însuți îi rânduiești. Fie ca închinarea noastră să se înalțe neîncetat înaintea Ta, acceptată doar prin jertfa adusă o dată pentru totdeauna a Fiului Tău. Prin Duhul Tău Sfânt, ține-ne statornici în credință până vom intra în moștenirea pe care ai pregătit-o. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →