Eterniseed › Curriculum › Exodul
Exodul 23-24 — cu Ioan Calvin
Deschidere
În lecția de astăzi ne întoarcem la înțelepciunea lui Ioan Calvin, pe măsură ce el explică statutele legământului din Exodul 23–24. Tratamentul atent verset cu verset al lui Calvin arată cum Legea lui Dumnezeu modelează dreptatea, închinarea și mila zilnică printre poporul Său. Perspectivele sale ne invită să vedem aceste porunci străvechi nu ca reguli îndepărtate, ci ca expresii vii ale caracterului lui Dumnezeu. Pe măsură ce ascultăm, descoperim motive proaspete să ne încredem în Domnul care a dat Legea Sa la Sinai și care încă cheamă Biserica Sa să umble în sfințenie și dragoste. Fie ca cuvintele lui Calvin să ne adâncească reverența față de Scriptură și dorința de a asculta de Dumnezeu care răscumpără.
Citește
Citire
Pregătește-ți inima să asculte Cuvântul lui Dumnezeu citind Exodul capitolele 23 și 24 încet și cu rugăciune. Observă instrucțiunile atente despre dreptate, ritmul Sabatului pentru pământ și popor, sărbătorile rânduite și ratificarea solemnă a legământului la Sinai. Lasă textul să vorbească mai întâi; apoi revino pentru a considera cum Calvin luminează înțelesul său pentru viața credinței.
Studiu
Calvin își începe tratarea Exodului 23 abordând porunca privitoare la rapoartele false.
1. Să nu primești (în margine) un raport fals. S-ar putea traduce și: Să nu ridici sau să nu stârnești; și, dacă se preferă aceasta, Dumnezeu ne interzice să inventăm calomnii; dar, dacă citim: Să nu primești, El merge mai departe, adică nimeni să nu prețuiască sau să confirme minciuna altuia prin sprijinul său. Căci s-a arătat că păcatul poate fi comis în două feluri: fie când cei răi inventează acuzații false, fie când alte persoane prea creduloase se asociază cu ele cu ardoare; și astfel ambele sensuri ar fi foarte potrivite, că autorii originali sunt condamnați, cei care ridică un raport fals, sau cei care ajută răutatea lor și îi dau, ca să zicem așa, girul lor. Dar, deoarece urmează imediat 'să nu-ți pui mâna împreună cu' ei, îmbrățișez de bunăvoie versiunea 'Să nu primești', pentru ca cele două clauze să se combine mai bine. Într-adevăr, Moise folosește acest cuvânt cu mare potrivire, căci o minciună ar ajunge curând la nimic din propria ei goliciune și ar cădea la pământ, dacă nu ar fi preluată și susținută de consimțământul nedrept al altora. Dumnezeu, așadar, cheamă poporul Său înapoi de la această conspirație rea, ca nu cumva prin ajutorul lor să răspândească acuzații false; și îi numește martori mincinoși pe cei care își defăimează semenii împrumutându-și mâna celor nelegiuiți: pentru că este foarte puțină diferență între a ridica o calomnie și a o menține.Calvin consideră apoi datoria față de boul dușmanului.
Dacă întâlnești boul dușmanului tău. Din aceste două pasaje este foarte clar că cel care se abține de la a face rău nu este, prin urmare, nevinovat înaintea lui Dumnezeu, dacă nu studiază și să facă binele. Căci folosul fraților noștri ar trebui să ne preocupe atât de mult, încât să fim dispuși să ne ajutăm reciproc atât cât ne permit mijloacele și ocaziile. Această învățătură este foarte necesară; deoarece, în timp ce fiecare este mai atent la propriul avantaj decât ar trebui, este dispus să se rețină de la ajutorul altora. Dar Dumnezeu îl face vinovat de furt pe cel care și-a vătămat semenii prin neglijența sa; și pe bună dreptate, deoarece depindea numai de el ca lucrul să fie în siguranță, pe care l-a lăsat în mod conștient și voit să piară. Această datorie se extinde și la dușmani; de aceea inumanitatea noastră este cu atât mai de neiertat, dacă nu i-am ajutat pe prietenii noștri. Suma este, așadar, că credincioșii trebuie să fie buni, ca să imite pe Tatăl lor ceresc; și nu doar să-și ofere munca celor buni, care sunt vrednici de ea, ci să-i trateze cu bunătate și pe cei nevrednici: și deoarece mulți ar putea inventa mijloace de subterfugiu, Dumnezeu îi anticipează și poruncește ca animalul unei persoane necunoscute să fie păstrat până când proprietarul îl revendică; și stabilește aceeași regulă pentru toate lucrurile care pot fi pierdute.Calvin abordează apoi interdicția de a lua daruri.
Exodul 23:8 Și să nu iei niciun dar. Acest fel de furt este cel mai rău dintre toate, când judecătorii sunt corupți fie prin mită, fie prin afecțiune, și astfel distrug averile pe care ar trebui să le protejeze: căci, deoarece tribunalul lor este ca un sanctuar sacru, la care pot fugi cei nedreptățiți, nimic nu poate fi mai nepotrivit decât ca ei să cadă acolo printre tâlhari. Judecătorii sunt numiți să reprime toate nedreptățile și ofensele; dacă, așadar, arată favoare celor răi, ei sunt adăpostitori de hoți; decât care nu există o ciumă mai mortală. Și în plus, deoarece autoritatea lor exclude orice alt remediu, ei înșiși sunt ca niște tâlhari cu arme în mâini. Cu cât puterea lor de a vătăma este mai mare și cu cât paguba comisă prin sentințele lor nedrepte este mai mare, cu atât mai sârguincios trebuie avertizați să se ferească de nelegiuire; și astfel a fost necesar să-i țină pe calea datoriei prin instrucțiuni speciale, ca nu cumva să ascundă și să încurajeze hoția prin patronajul lor. Acum, deoarece lăcomia este rădăcina tuturor relelor, când aceasta pune stăpânire pe mințile judecătorilor, nicio integritate nu poate continua să existe. Dar, deoarece toți condamnă pe deplin acest viciu, chiar dacă pot fi complet sub influența lui, Dumnezeu vorbește despre el cu atât mai clar și mai popular, poruncind ca judecătorii să-și țină mâinile de la orice dar: căci nu există otravă mai fatală pentru stingerea oricărei dreptăți, decât atunci când un judecător se lasă ademenit de daruri. Cei care acceptă daruri să pretindă cât vor că își mențin integritatea, faptul însuși arată clar că sunt venali și își caută propriul avantaj bănesc când sunt astfel atrași de câștig. În trecut era suficient să facă pe judecători infami faptul că erau numiți nummari (băniști). Dar este de prisos să tratăm mai departe această chestiune, deoarece Dumnezeu taie toate mânerele pentru subterfugiu într-o singură propoziție: 'căci darurile (spune El) orbesc ochii celui ce vede și pervertesc judecata celui drept'. Dacă, așadar, ne mulțumim cu hotărârea Sa, nu există nicio lumină a inteligenței atât de strălucitoare pe care darurile să n-o stingă, nici nicio probitate atât de mare pe care să n-o submineze; de fapt, darurile infectează o minte sănătoasă înainte de a păta mâna; mă refer la acelea pe care o persoană le primește în legătură cu judecata unei cauze; căci nu este nicio întrebare aici despre acele daruri de bunătate reciprocă pe care oamenii și le schimbă reciproc. Astfel, în pasajul din Deuteronom 16, înainte ca Dumnezeu să vorbească despre daruri, El interzice ca dreptatea să fie răstălmăcită sau persoanele oamenilor respectate: de unde deducem că numai acele capcane sunt condamnate care sunt puse pentru a câștiga favoare. Trebuie observat în pasajul din Levitic că a judeca în dreptate este contrastat cu respectarea persoanei: și, în consecință, de îndată ce judecătorul își întoarce ochii cât de puțin de la cauza însăși, uită echitatea. Mai mult, a răstălmăci judecata este echivalent cu a face nelegiuire în judecată; dar deoarece nedreptatea nu este întotdeauna manifestată deschis, ci mai degrabă deghizată prin diverse artificii, după ce Dumnezeu în Levitic a condamnat judecățile corupte și nedrepte, folosește acest cuvânt pentru a răstălmăci (înclinării), în Deuteronom, pentru a risipi toate pretextele deșarte.
Considerați
Considerare
Calvin extinde discuția la anul sabatic pentru pământ.
10. Și șase ani vei semăna. Urmează o altă instituție sabatică (Sabbathismus), și anume a anilor, cu referire la cultivarea pământului; căci, după cum oamenii și vitele se odihneau în fiecare a șaptea zi, tot așa Dumnezeu a prescris ca pământul să se odihnească în al șaptelea an. În funcție de fertilitatea sau sterilitatea solului, câmpurile sunt lăsate pârloagă la fiecare al treilea sau al patrulea an, ca nu cumva să devină cu totul neproductive prin epuizare. Într-adevăr, cu greu se poate găsi un sol de o astfel de fecunditate încât să fie potrivit pentru productivitate continuă. Prin urmare, i se dă o oarecare relaxare, până când pământul își revine vigoarea; dar aceasta se referă doar la grâu, orz, mazăre, fasole și alte leguminoase și semințe. Cât despre pajiști și vii, starea lucrurilor este diferită, deoarece, atunci când pajiștile sunt cosite în fiecare an, fertilitatea solului nu este slăbită; în timp ce viile degenerează dacă nu sunt cultivate. A fost un semn de fertilitate extraordinară și depășită faptul că pământul Canaanului putea suporta șase ani de semănat consecutivi, fără a fi uzat. Dumnezeu l-a onorat cu acest privilegiu în favoarea poporului Său; și nici nu a rânduit odihna din necesitate, deoarece în al șaselea an a dublat puterea binecuvântării Sale; ci pentru ca sfințenia Sabatului să fie pretutindeni vizibilă, și astfel copiii lui Israel, privind pământul, să fie mai încurajați la respectarea lui. Natura odihnei era ca ei să nu semene nimic și să nu taie viile în anul sfânt; și dacă ceva ar răsări din semințele împrăștiate ale ultimei recolte, era proprietatea comună a locuitorilor pământului și a străinilor, deși El a dăruit în mod deosebit tot ce creștea de la sine, fie grâu sau struguri, săracilor, ca un fel de dar gratuit pentru ușurarea nevoilor lor. Și această bunătate și generozitate era un fel de adaos incidental la îndeplinirea datoriei religioase. Nu era într-adevăr scopul principal sau principal al lui Dumnezeu să dea ușurare săracilor, dar, după cum am spus mai înainte, nu era nimic ciudat în faptul că oficiile carității urmau slujirii lui Dumnezeu.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în vorbirea sau judecățile tale zilnice ai putea fi ispitit să primești sau să răspândești un raport fals?
2. Cum te provoacă chemarea de a avea grijă de proprietatea unui dușman inima ta față de cei care ți se opun?
3. În ce feluri ar putea principiul anului sabatic să-ți remodeleze viziunea despre odihnă, generozitate și încredere în providența lui Dumnezeu?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne Dumnezeul nostru, care prin harul Tău suveran ai stabilit legământul Tău la Sinai și l-ai împlinit în Hristos, dă-ne inimi să vorbim adevărul fără părtinire și să arătăm milă chiar și celor ce ni se împotrivesc. Prin puterea Duhului Tău, ajută-ne să cinstim ritmurile de odihnă pe care le-ai orânduit și să umblăm cu devotament deplin față de Legea Ta sfântă. Susține-ne în credincioșia legământului până în ziua aceea când dreptatea și mila se vor uni perfect în prezența Ta. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →