← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Marcu

Marcu 11 — cu Ioan Calvin

Marcu 11Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
În lecția de astăzi ne întoarcem la Evanghelia după Marcu și ascultăm cum marele Reformator Ioan Calvin ne călăuzește prin scenele de început ale capitolului al unsprezecelea. Expunerea atentă a lui Calvin ne ajută să vedem pașii deliberati pe care i-a făcut Isus când s-a apropiat de Ierusalim, dezvăluind atât smerenia cât și autoritatea regală a Împăratului care vine. Cuvintele sale ne atrag de la suprafața narațiunii spre scopurile mai adânci ale lui Dumnezeu. Pe măsură ce urmăm comentariul lui Calvin vom fi invitați să reflectăm la felul în care împărăția lui Hristos diferă de orice așteptare pământească. Pregătește-ți inima să primească atât claritatea istorică cât și perspectiva spirituală pe care Calvin o oferă din text.
Citește

Citire

Începem prin a citi integral Marcu capitolul al unsprezecelea. Lasă narațiunea intrării lui Isus în Ierusalim, curățirea templului și blestemarea smochinului să se desfășoare înaintea ta. Observă acțiunile, mulțimile și cuvintele rostite. Citește încet și cu rugăciune, cerând Duhului să-ți pregătească mintea pentru perspectivele pe care Ioan Calvin le va aduce asupra acelorași evenimente.
Studiu
Calvin începe prin a examina scopul lui Isus de a trimite după mânz. Matei 21:1. Atunci Isus a trimis doi ucenici. Isus își trimite ucenicii să-i aducă un măgar, nu pentru că era obosit de călătorie, ci dintr-un alt motiv; căci, fiind aproape vremea morții sale, a intenționat să arate, printr-o împlinire solemnă, care era natura împărăției sale. Începuse, într-adevăr, să facă aceasta la botezul său, dar mai rămânea ca această demonstrație să fie dată de el spre sfârșitul chemării sale: căci de ce s-a ferit până acum de titlul de Împărat și acum, în cele din urmă, se declară deschis Împărat, dacă nu pentru că nu este departe de sfârșitul drumului său? [710] Așadar, fiind aproape mutarea sa la cer, a intenționat să-și înceapă domnia în mod deschis pe pământ. El abordează apoi aparenta sărăcie a manifestării. Aceasta ar fi fost o manifestare ridicolă, dacă nu ar fi fost în acord cu profeția lui Zaharia (9:9). Pentru a-și revendica onorurile regalității, intră în Ierusalim călare pe un măgar. O manifestare măreață, într-adevăr! cu atât mai mult cu cât măgarul era împrumutat de la cineva, iar lipsa șeii și a echipamentului i-a silit pe ucenici să arunce hainele lor pe el, ceea ce era un semn de sărăcie umilă și rușinoasă. Este însoțit, recunosc, de un alai numeros; dar de ce fel de oameni? De cei care se adunaseră în grabă din satele vecine. Se aud sunete de primire tare și bucuroasă; [711] dar de la cine? De la cei mai săraci și de la cei ce aparțin mulțimii disprețuite. S-ar putea crede, așadar, că s-a expus intenționat ridicolului tuturor. Dar deoarece avea de făcut două lucruri în același timp, -- să dea o dovadă a împărăției sale și să arate că ea nu seamănă cu împărățiile pământești și nu constă din bogățiile trecătoare ale acestei lumi, era cu totul necesar să ia această cale. Calvin leagă apoi evenimentul de profeția lui Zaharia. Pentru oamenii răi, fără îndoială, aceasta ar fi putut fi foarte neplăcut, dacă Dumnezeu nu ar fi mărturisit cu mult înainte, prin Profetul său, că așa va fi împăratul care va veni să restaureze mântuirea poporului său. Pentru ca aspectul smerit al lui Hristos să nu ne împiedice să percepem în această manifestare [712] împărăția sa spirituală, să ținem înaintea ochilor noștri profeția cerească, prin care Dumnezeu a acordat mai multă cinste Fiului său sub aspectul respingător al unui cerșetor, decât dacă ar fi fost împodobit cu toate podoabele orbitoare ale regilor. Fără acest condiment, nu vom avea niciodată niciun gust pentru această istorie; și de aceea cuvintele lui Matei au mare greutate când spune că s-a împlinit profeția Profetului [713] Percepând că era greu posibil ca oamenii, prea dedicați bogăției și strălucirii, să tragă vreun folos din această narațiune, privită după simțirea cărnii, îi îndepărtează de la contemplarea simplă a faptului spre considerarea profeției.
Considerați

Considerare

Calvin reflectă asupra ascultării gata a ucenicilor. 6. Și ucenicii s-au dus. S-a remarcat mai înainte că zelul și promptitudinea ucenicilor de a asculta sunt menționate aici cu laudă; căci influența lui Hristos nu era atât de mare, încât numele său singur să fie suficient pentru a produce o impresie asupra unor persoane necunoscute; și în plus, era motiv de teamă că vor fi învinuiți de furt. Este, așadar, o dovadă a respectului pe care îl arătau Stăpânului lor, când nu dau niciun răspuns, ci merg prompt spre locul unde le-a poruncit să meargă, bizuindu-se pe porunca și promisiunea lui. Să învățăm și noi, prin exemplul lor, să înaintăm prin orice fel de dificultate, ca să dăm Domnului ascultarea pe care o cere de la noi; căci el va îndepărta obstacolele, va deschide o cale și nu va îngădui ca strădaniile noastre să fie zadarnice.
Răspunde

Răspuns

Cum provoacă smerenia intrării lui Hristos propriile tale așteptări despre felul în care lucrează Dumnezeu? În ce feluri ai putea fi tentat să treci cu vederea natura spirituală a împărăției lui Hristos? Unde te invită Domnul astăzi să asculți Cuvântul său fără ezitare?
Roagă-te

Rugăciune

Tată Suveran, care ai trimis pe Fiul Tău să intre în Ierusalim în ascultare smerită și să curețe casa Ta ca locuință a rugăciunii, dă-ne credință să ne încredem în promisiunile legământului Tău când strălucirea exterioară piere și munții necredinței stau înaintea noastră. Prin Duhul Tău, smulge din inimile noastre toată prefacerea neroditoare și formează în noi supunerea gata care cinstește doar harul Tău suveran. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →