Eterniseed › Curriculum › Neemia
Neemia 9-10 — cu Matthew Henry
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Neemia capitolele 9 și 10 ne atrage într-un portret puternic al pocăinței colective. După bucuria citirii Legii, poporul trece la o zi de post, mărturisire și reînnoire a legământului. Henry arată cum faptele lor exterioare de umilire au deschis calea pentru o rugăciune din inimă care a repetat îndurările lui Dumnezeu în timp ce își recunoștea eșecurile repetate. Reflecțiile sale ne invită să considerăm cum mărturisirea modelată de Scriptură formează și astăzi poporul lui Dumnezeu. Pe măsură ce urmăm expunerea sa, descoperim atât modelul cât și pasiunea care au marcat întoarcerea lui Israel la Domnul.
Citește
Acordă-ți timp acum să citești Neemia 9–10 încet și cu rugăciune. Ascultă ritmul mărturisirii, recapitularea iubirii statornice a lui Dumnezeu și angajamentul solemn care urmează. Permite cuvintelor leviților să devină ale tale în timp ce urmărești povestea lui Israel despre îndurare și răzvrătire. Observă cum capitolul trece de la laudă la pocăință și la legământ. Lasă Duhul să folosească aceste rugăciuni străvechi pentru a stârni pocăință proaspătă și ascultare reînnoită în inima ta.
Studiu
Studiază
Henry începe prin a oferi o relatare generală a postului public ținut de copiii lui Israel.
Avem aici o relatare generală a unui post public pe care l-au ținut copiii lui Israel, probabil la porunca lui Neemia, cu sfatul și consimțământul căpeteniilor părinților. A fost un post rânduit de oameni, dar un post precum cel pe care l-a ales Dumnezeu; căci, 1. A fost o zi pentru a întrista sufletul, Isa. lviii. 5. Probabil s-au adunat în curțile templului și au apărut acolo în sac și în postura de jeluitori, cu pământ pe capete, v. 1. Prin aceste expresii exterioare de durere și umilire au dat slavă lui Dumnezeu, și-au luat rușinea asupra lor și s-au îndemnat unii pe alții la pocăință. Li s-a interzis să plângă, cap. viii. 9, dar acum li s-a poruncit să plângă. Bucuria sărbătorilor noastre sfinte trebuie să lase loc durerii posturilor noastre solemne atunci când vin. Fiecare lucru este frumos la vremea lui. 2. A fost o zi pentru a dezlega legăturile răutății, și acesta este postul pe care l-a ales Dumnezeu, Isa. lviii. 6. Fără aceasta, întinderea sacului și a cenușii sub noi nu este decât o glumă. Seminția lui Israel, pentru că era o sămânță sfântă, închinată lui Dumnezeu și mai aleasă decât vecinii lor, s-a despărțit de toți străinii cu care se amestecase și încheiase alianțe, v. 2. Ezra îi despărțise de soțiile lor străine cu câțiva ani înainte, dar ei căzuseră din nou în același păcat și fie încheiaseră căsătorii, fie cel puțin prietenii cu ei și contractaseră o intimitate care le era o cursă. Dar acum s-au despărțit de copiii străini precum și de soțiile străine. Cei ce intenționează prin rugăciuni și legăminte să se unească cu Dumnezeu trebuie să se despartă de păcat și de păcătoși; căci ce comuniune are lumina cu întunericul? 3. A fost o zi de comuniune cu Dumnezeu. Au postit pentru El, chiar pentru El (Zah. vii. 5); căci, (1.) Au vorbit cu El în rugăciune, I-au oferit afecțiunile lor evlavioase și devotate în mărturisirea păcatului și în adorarea Lui ca Domn și Dumnezeul lor. Postul fără rugăciune este un trup fără suflet, un cadavru fără valoare. (2.) L-au auzit vorbindu-le prin Cuvântul Său; căci au citit în cartea Legii, ceea ce este foarte potrivit în zilele de post, pentru ca, în oglinda Legii, să ne vedem diformitățile și întinările și să știm ce să mărturisim și ce să îndreptăm. Cuvântul va îndruma și va grăbi rugăciunea, căci prin el Duhul ne ajută în slăbiciunile noastre de rugăciune. Observă cum timpul a fost împărțit în mod egal între aceste două. Trei ore (căci aceasta este a patra parte a unei zile) le-au petrecut citind, explicând și aplicând Scripturile, și trei ore mărturisind păcatul și rugându-se; astfel au stat împreună șase ore și au petrecut tot timpul în actele solemne ale religiei, fără a spune: Iată, ce oboseală este! Varierea exercițiilor a făcut-o mai puțin obositoare și, după cum Cuvântul pe care l-au citit le-ar fi furnizat materie pentru rugăciune, tot așa rugăciunea ar face Cuvântul mai folositor. Episcopul Patrick crede că au petrecut toate cele douăsprezece ore ale zilei în devoțiune, că de la ora șase dimineața până la nouă au citit, apoi de la nouă la doisprezece s-au rugat, de la doisprezece la trei au citit din nou, iar de la trei până la șase seara s-au rugat din nou. Cuvântul unei zile de post este o lucrare bună și de aceea trebuie să ne străduim să facem din ea o zi de lucru, o zi bună de lucru.Henry explică apoi lucrarea desfășurată de leviți în timpul acestei zile de post.
Avem aici o relatare despre modul în care a fost dusă lucrarea acestei zile de post. 1. Numele slujitorilor care au fost folosiți. Sunt numiți de două ori (v. 4, 5), doar cu o oarecare variație a numelor. Fie s-au rugat succesiv, conform regulii pe care o dă apostolul (1 Cor. xiv. 31, Puteți profeți cu toții unul câte unul), fie, după cum cred unii, au existat opt congregații separate la o anumită distanță una de alta, și fiecare avea un levit care să prezideze în ea. 2. Lucrarea însăși în care s-au angajat. (1.) S-au rugat lui Dumnezeu, au strigat către El cu glas tare (v. 4), pentru iertarea păcatelor lui Israel și favoarea lui Dumnezeu față de ei. Au strigat tare, nu ca să-i audă Dumnezeu mai bine, ca închinătorii lui Baal, ci ca să audă poporul și să le trezească fervoarea. (2.) L-au lăudat pe Dumnezeu; căci lucrarea de laudă nu este nepotrivită într-o zi de post; în toate actele de devoțiune trebuie să țintim la aceasta, să dăm lui Dumnezeu slava cuvenită Numelui Său. Rezumatul rugăciunilor lor îl avem aici consemnat; dacă a fost întocmit înainte, ca îndrumar pentru leviți ce să dezvolte, sau adunat după, ca punctele principale pe care le-au dezvoltat în rugăciune, este nesigur. Fără îndoială s-a spus mult mai mult decât este consemnat aici, altfel mărturisirea și închinarea adusă lui Dumnezeu nu ar fi ocupat a patra parte a zilei, cu atât mai puțin două-pătrimi.Henry se îndreaptă apoi spre adorarea înfricoșată a lui Dumnezeu ca Ființă perfectă și glorioasă.
I. O adorare înfricoșată a lui Dumnezeu, ca Ființă perfectă și glorioasă, și izvorul tuturor ființelor, v. 5, 6. Congregația este chemată să-și arate adeziunea stând în picioare; și astfel slujitorul se îndreaptă către Dumnezeu: Binecuvântat fie Numele Tău cel glorios. Dumnezeu este adorat aici, 1. Ca singurul Dumnezeu viu și adevărat: Tu ești Iehova singur, existent prin Sine și independent; nu există alt Dumnezeu în afară de Tine. 2. Ca Creatorul tuturor lucrurilor: Tu ai făcut cerul, pământul și mările și tot ce este în ele. Primul articol al crezului nostru este potrivit să fie făcut primul articol al laudelor noastre. 3. Ca marele Ocrotitor al întregii creații: 'Tu păstrezi în ființă toate creaturile cărora le-ai dat ființă.' Providența lui Dumnezeu se extinde la cele mai înalte ființe, căci au nevoie de ea, și la cele mai de jos, căci nu sunt disprețuite de ea. Ceea ce a făcut Dumnezeu va păstra; ceea ce face El este făcut cu putere, Ecl. iii. 14. 4. Ca obiect al laudelor creaturilor: 'Oastea cerului, lumea îngerilor sfinți, se închină Ție, v. 6. Dar Numele Tău este înălțat mai presus de orice binecuvântare și laudă; nu are nevoie de laudele creaturilor și nicio adăugare nu i se face slavei Sale prin aceste laude.' Cele mai bune performanțe în lauda Numelui lui Dumnezeu, chiar și cele ale îngerilor înșiși, cad infinit mai jos de ceea ce merită. Nu este înălțat doar mai presus de binecuvântarea noastră, ci mai presus de orice binecuvântare. Pune laolaltă toate laudele cerului și ale pământului, și nici a mia parte nu se spune din ceea ce s-ar putea și ar trebui spus despre slava lui Dumnezeu. Bunătatea noastră nu se întinde până la El.
Considerați
Consideră
Henry reflectează mai departe asupra mărturisirii pocăite a păcatului împletită cu îndurările lui Dumnezeu.
III. Aici este o mărturisire pocăită a păcatului, a propriilor păcate și a păcatelor părinților lor. Menționarea acestora este împletită cu amintirile favorurilor lui Dumnezeu, pentru ca bunătatea lui Dumnezeu, în ciuda provocărilor lor, să apară cu atât mai strălucitoare, iar păcatele lor, în ciuda favorurilor Sale, să apară cu atât mai odioase. Multe pasaje din această recunoaștere a păcatelor și a îndurărilor sunt luate din Ezech. xx. 5-26, după cum va reieși prin compararea acelor versete cu acestea; căci Cuvântul lui Dumnezeu este de folos pentru a ne îndruma în rugăciune, și prin ceea ce ne spune El putem învăța ce să-I spunem noi.
Răspunde
Unde în viața sau comunitatea ta ar putea aduce o zi deliberată de mărturisire modelată de Scriptură o umilință proaspătă? Cum pregătește recapitularea îndurărilor trecute ale lui Dumnezeu inima ta să-și recunoască eșecurile prezente cu onestitate? Ce pas simplu de ascultare reînnoită ar putea decurge din genul de angajament al legământului pe care l-a făcut Israel?
Roagă-te
Doamne milostiv, Îți mulțumim pentru exemplul poporului Tău care a pus deoparte o zi pentru a-și întrista sufletele și a se întoarce la Tine. Învață-ne să prețuim atât citirea Cuvântului Tău cât și mărturisirea cinstită a păcatelor noastre. Fie ca îndurările pe care le-ai arătat părinților noștri să trezească recunoștință și pocăință în noi. Ajută-ne să ne despărțim de orice încurcătură care împiedică o devoțiune din toată inima. Pe măsură ce ne aducem aminte de răbdarea și credincioșia Ta față de legământ, întărește-ne să umblăm în ascultare nouă. Pecetluiește aceste angajamente în inimile noastre prin Duhul Tău, pentru dragul lui Isus, Răscumpărătorul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →