Eterniseed › Curriculum › Iacov
Iacov 2 — cu Whedon
Deschidere
În spiritul tradiției metodiste episcopale ne îndreptăm astăzi către Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament pentru o citire atentă a capitolului 2 din Iacov. Expunerea arminian-wesleyană a lui Whedon luminează chemarea apostolului la o credință statornică exprimată prin dragoste față de bogați și săraci deopotrivă. Tratarea sa păzește împotriva oricărei eschivări antinomiste, susținând totodată legea regală a libertății. Pe măsură ce ascultăm, același Duh care a inspirat epistola să ne dăruiască inimi receptive și vieți ascultătoare.
Citește
Citire
Să auzim acum textul sacru însuși. Cu Bibliile deschise citim capitolul 2 din Iacov în întregime, acordând atenție îndemnului său unitar împotriva părtinirii și insistenței sale că credința vie poartă întotdeauna rodul milei. Cuvintele apostolului inspirat să se așeze adânc în noi pe măsură ce ne pregătim să le studiem sub îndrumarea lui Whedon.
Studiu
Whedon începe prin a trata interzicerea respectului de persoane în sinagoga creștină.
Versetele 1-4. 3. Nici o slugărnicie față de cei bogați care intră în sinagoga creștină, 1-4. 1. Frații mei Apostolul continuă să dea lecții Sinagogii credincioșilor. În primul capitol le reproșează spiritul de ceartă; în cel de față, curtenia față de cei bogați. Al slavei Omitând cuvintele italice, ordinea greacă este: Domnul nostru Iisus Hristos al slavei, în care autorul nu presupune că inserarea numelui identificator Iisus Hristos împiedică pe al slavei să aparțină lui Domn, astfel încât să facă Domn al slavei, adică Iisus Hristos. Credința într-un Domn atât de slăvit nu este în armonie cu respectul de persoane. Respectul de persoane (vezi nota la Faptele 10:34) înseamnă a privi un om după rangul său, înfățișarea personală sau orice alt motiv decât meritele sau valoarea sa adevărată. Toți oamenii sunt egali înaintea Domnului slavei; și de aceea, în Biserica Sa, bogații și săracii sunt la fel de valoroși în ochii Celui care a murit pentru toți.El desfășoară apoi argumentul apostolului că Dumnezeu i-a ales pe cei săraci să fie bogați în credință.
Versetul 5. 4. Căci bogații sunt în general prigonitori și hulitori, Iacov 2:5-7. 5. Ascultați… fraților În această serioasă mustrare (Iacov 2:5-7) Sf. Iacov face două puncte: 1. Săracii sunt cei aleși și astfel li se face nedreptate. 2. Bogații sunt asupritorii și hulitorii, și astfel li se acordă o preferință nelegiuită. Aleși Timpul (aorist) Alese oare Dumnezeu? adică (gr. mediu) a preferat pentru Sine. Obiectele alegerii Sale prezintă trei caracteristici obiective; sunt săraci în bunuri lumești, dar (antitetic) bogați în credință și chiar moștenitori (accentuând antiteza) ai unei regalități viitoare. Însăși natura antitezei arată inadmisibilitatea interpolării lui Huther (urmat de Alford) a cuvintelor a fi și citirea: aleși să fie bogați în credință. Acest a fi ar putea fi interpus cu aceeași autoritate înainte de săraci și astfel ar reda: nu i-a ales Dumnezeu să fie săraci? Sărăcia lumească, bogăția spirituală și moștenirea cerească preced toate această alegere, care este pur și simplu preferința divină în contrast cu această respingere omenească a lor în sinagogă. Dumnezeu a ales, dar oamenii (versetul următor) i-au disprețuit. Împărăția Împărăția viitoare a cerurilor, ca fiind încă obiect al făgăduinței.Whedon abordează apoi refugiul antinomist al credinței fără fapte și inconsecvența sa cu doctrina apostolică.
Versetele 14-26. 6. Sinagoga creștină respinge credința fără fapte ca neîndreptățitoare, Iacov 2:14-26. Sf. Iacov își alungă acum cu neînduplecare frații din ultimul lor refugiu și scuză pentru păcatul lor față de săraci. Faptele noastre, spun ei, încalcă într-adevăr legea puțin, dar suntem îndreptățiți prin credință și legea nu ne va pedepsi pentru neglijențe subordonate. Cu alte cuvinte, suntem creștini și vom fi mântuiți în ciuda păcatelor noastre. Aceasta este antinomismul; și apare adesea în forme variate, practice și doctrinare, în Biserică. Efectul său este, după cum spune Sf. Pavel, de a „face pe Hristos slujitor al păcatului” și de a demoraliza creștinismul. În Epistola către Romani Pavel subliniază doctrina îndreptățirii prin credință singură; totuși păzește împotriva oricărui antinomism insistând că este o credință din care trebuie să rezulte o viață sfântă. Romani 6:1-2. Sf. Iacov, dimpotrivă, subliniază necesitatea faptelor, adică a unei vieți sfinte, dar asigură faptul că faptele, pentru a fi o adevărată viață sfântă, trebuie să izvorască dintr-o credință vie. Pavel spune: Sunteți îndreptățiți printr-o credință care naște fapte; Iacov spune: Sunteți îndreptățiți prin fapte născute din credință. Ei nu se contrazic în doctrină, ci în accentul pe care îl pun pe diferitele părți ale doctrinei.În cele din urmă arată cum credința autentică este dovedită și desăvârșită prin fapte corespunzătoare.
Versetul 18. 18. Poate (înțelept) spune Adică, apărătorul faptelor care își dovedește credința poate spune celui care deține doar credința fără fapte, astfel. Arată… fără… fapte Și dovedește-te antinomist. Iar eu… credința prin… fapte Și dovedește-mă pe mine un credincios împlinitor al datoriei. Eu țin credința și datoria în corespondență și simetrie una cu alta. Credința mea inspiră faptele mele, iar faptele mele dovedesc credința mea. Faptele sunt pe drept spuse că îndreptățesc un om prin faptul că dovedesc credința sa. Totuși aceasta nu este totul. Faptele sunt o îndreptățire directă a credinței înaintea lui Dumnezeu. Potrivit lui Pavel, prin actul supunerii și al credinței de consacrare de sine singură vine un om la împăcare și îndreptățire cu Dumnezeu. Dar condiția continuării acelei stări de îndreptățire nu este credința singură, ci credința cu fapte corespunzătoare acelei credințe. Iar acele fapte îndreptățesc nu numai indirect, ca dovadă a autenticității credinței, ci direct, fiind primite cu har de Dumnezeu ca fapte ale dreptății și ale sfințeniei adevărate.
Considerați
Considerare
Whedon apasă armonia dintre Iacov și Pavel cu privire la îndreptățire.
Și astfel suntem îndreptățiți prin fapte. Și totuși aceasta nu este tocmai perspectiva pe care Sf. Iacov o prezintă în acest paragraf. Huther pune în contrast cuvintele celor doi apostoli astfel: Iacov spune: „Prin fapte este îndreptățit omul și nu numai prin credință.” (Iacov 2:24.) Pavel spune (Galateni 2:16): „Omul nu este îndreptățit prin faptele Legii, ci prin… credință.” Din nou, Iacov (Iacov 2:21): „Nu a fost Avraam… îndreptățit prin fapte?” și Pavel (Romani 4:2): „Dacă Avraam a fost îndreptățit prin fapte, are de ce să se laude.” În legătură cu care remarcăm: (1.) Iacov nu neagă aici sau oriunde altundeva, ci presupune că suntem îndreptățiți prin credință. (2.) Nici nu neagă că credința este cea care singură și în sine îndreptățește; el neagă doar că credința care singură îndreptățește este vreodată singură și neînsoțită de fapte. (3.)El încheie afirmând autoritatea corectivă a epistolei împotriva oricărei interpretări antinomiste greșite a lui Pavel.
Că a existat o antiteză statornică, fără contradicție reală, între Pavel și Iacov, este dovedită de „de la Iacov” din Galateni 2:12 (unde vezi nota, cu nota noastră la Faptele 15:6); și credem că această antiteză este enunțată aici și a fost, din partea lui Iacov, intenționată și înțeleaptă. (5.) Cât de cu adevărat afirmațiile lui Iacov stau ca o corectare perpetuă a antinomismului dedus adesea din limbajul lui Pavel în perioade succesive ale Bisericii este bine ilustrat de experiența lui Wesley cu moravii, dată în vol. al IV-lea al nostru, p. 209. Atât de antinomist deveniseră ei urmându-l implicit pe Luther și forțând peste măsură pe Pavel, încât el a ajuns să expună pe Iacov pentru a-i aduce la poziția dreaptă.
Răspunde
Răspuns
Unde în adunările sau în relațiile noastre zilnice mai arătăm o preferință subtilă pentru cei impresionați în exterior? Cum expune legea regală a libertății orice pretenție la credință care lasă mila neîmplinită? În ce act concret de dragoste ne îndeamnă acum Duhul să lăsăm credința noastră să devină desăvârșită prin fapte?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv al slavei, Îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a slujitorului Tău Iacov și pentru lumina clară revărsată asupra cuvintelor sale de Daniel D. Whedon. Dăruiește-ne har să-i primim pe cei săraci așa cum ne-ai primit pe noi și să nu lase nicio părtinire să păteze comuniunea Fiului Tău. Fie ca credința pe care o mărturisim să fie întotdeauna însoțită de faptele dragostei care singure dovedesc că este vie. Păzește-ne de orice eschivare antinomistă și leagă-ne inimile de legea regală a libertății. Prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →