Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 55-56 — cu Spurgeon
Deschidere
Preaiubitule, astăzi deschidem din nou Tezaurul lui David al lui Charles Spurgeon, întorcându-ne cu reverență la perspectivele sale date de Duhul despre Psalmii 55 și 56. Aceste pagini de aur dezvăluie inima unui om după inima lui Dumnezeu în mijlocul trădării și primejdiei, îndreptându-ne mereu spre Hristos, Eliberatorul nostru. Expunerea atentă a lui Spurgeon încălzește sufletul și întărește credința, invitându-ne să zăbovim acolo unde psalmistul își varsă strigătele și găsește un refugiu sigur în Domnul.
Citește
Să citim acum cu glas tare Psalmii 55 și 56, îngăduind Duhului să ne miște inimile prin lamentările sincere și încrederea fermă ale lui David. Zăbovește asupra fiecărui verset, gustând atât durerea pustiei cât și dulceața milei divine. Domnul să ne pregătească să primim comorile adunate de Spurgeon pentru edificarea și mângâierea noastră.
Studiu
Studiază
Spurgeon expune ocazia și împărțirea Psalmului 55.
Versetul 1. A fost după ce David se bucurase de închinare pașnică (Psalmii 55:14), când era sau tocmai fusese un locuitor într-o cetate (Psalmii 55:9-11), și când își amintea de rătăcirile sale de odinioară în pustie. În ansamblu, ni se pare că se referă la acea epocă de jale când Împăratul a fost trădat de sfetnicul său de încredere. Ochiul duhovnicesc vede mereu și mereu pe Fiul lui David și pe Iuda, și pe preoții cei mai de seamă apărând și dispărând pe pânza strălucitoare a Psalmului. Împărțire. Din Psalmii 55:1-8, cel ce se roagă își întinde cazul în general înaintea Dumnezeului său; în Psalmii 55:9-11, el zugrăvește pe vrăjmașii săi; în Psalmii 55:12-14, pomenește un trădător deosebit și strigă după răzbunare, sau o prevestește în Psalmii 55:15.Spurgeon conturează structura și împărțirile Psalmului 56.
Versetul 1. Acesta este al doilea psalm de aur, îl avusesem pe primul în Psalmii 16:0, la care acest psalm are o mare asemănare, mai ales în încheiere, căci se sfârșește în prezența plină de bucurie. O taină de aur, taina plină de har a vieții credinței este în ambele psalmi descoperită cu cea mai dulce arătare, și un stâlp este ridicat din pricina adevărului lui Dumnezeu. Când filistenii l-au luat în Gat. Era ca un porumbel în mâinile străinilor, și la scăparea sa înregistrează recunoștința sa. ÎMPĂRȚIRI. În Psalmii 56:1-2, el își varsă plângerea; în Psalmii 56:3-4 își declară încrederea în Dumnezeu; în Psalmii 56:5-6 se întoarce la plângerea sa, dar pledează cu nădejde stăruitoare în Psalmii 56:7-9, și cântă un cântec de mulțumire din Psalmii 56:10 până la sfârșit.Spurgeon expune strigătul de deschidere pentru audiență la Dumnezeu.
Versetul 3. Ver. 1. Pleacă urechea la rugăciunea mea, Dumnezeule. Faptul ne este atât de obișnuit înaintea ochilor, altfel ne-am mira să observăm cât de universal și constant recurg sfinții la rugăciune în vremuri de necaz. De la Marele Frate mai mare până la cel mai mic al familiei divine, toți se desfată în rugăciune. Ei aleargă la scaunul milei în vreme de necaz tot atât de firesc ca puii de găină la cloșcă în ceasul primejdiei. Dar să luăm bine aminte că niciodată nu este doar actul gol al rugăciunii care îi mulțumește pe cei evlavioși, ei tânjesc după o audiență în ceruri și un răspuns de la tron, și nimic mai puțin nu îi va mulțumi. Nu Te ascunde de cererea mea. Nu-Ți astupa urechea, nici nu-Ți reține mâna. Când un om își vedea aproapele în necaz și trecea cu bună știință pe lângă el, se spunea că se ascunde de el; și psalmistul cere ca Domnul să nu-l trateze astfel.
Considerați
Cugetă
Spurgeon se întoarce la Fiul lui David în agonia sa.
Versetul 4. În acea oră de groază când Iisus a purtat păcatele noastre pe lemn, Tatăl Său S-a ascuns, și aceasta a fost partea cea mai înfricoșătoare din toată agonia Fiului lui David. Bine poate fiecare dintre noi să deplângem o astfel de nenorocire ca aceea ca Dumnezeu să refuze să ne asculte strigătele.Spurgeon apasă cererea împotriva marelui vrăjmaș al sufletelor.
Versetul 3. El este biruitor în războiul său nedrept — mă asuprește, mă strivește, mă apasă cumplit. David își are ochiul pe conducătorul vrăjmașilor săi și își aduce plângerea împotriva lui la locul cuvenit. Dacă putem astfel pleda împotriva omului, cu atât mai mult împotriva acelui mare vrăjmaș al sufletelor, diavolul. Îi cerem Domnului să ne ierte greșelile noastre, ceea ce este un alt fel de a spune: 'Fii milostiv cu mine, Dumnezeule', și atunci putem spune: 'Nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău'. Cu cât atacul lui Satan este mai violent, cu atât mai tare este cererea noastră de izbăvire.
Răspunde
1. În încercările tale de acum, unde ai nevoie mai mult ca Domnul să plece urechea la rugăciunea ta în loc să-Și ascundă fața? 2. Cum adâncește amintirea strigătului părăsit al lui Hristos pe cruce încrederea ta când vrăjmașii apasă cu putere? 3. În ce fel ai putea, asemenea lui David, să schimbi plângerea de astăzi într-o declarație de încredere în mila lui Dumnezeu?
Roagă-te
Părinte milostiv, când se ivesc temeri și inimile noastre sunt copleșite de viclenia oamenilor, învață-ne să aruncăm asupra Ta toate poverile și să ne încredem în mila Ta neclintită. Ațintește-ne privirile asupra lui Hristos, care a îndurat crucea pentru noi și a înviat ca să ne asigure izbăvirea, ca să ne odihnim ca un porumbel la adăpostul aripilor Tale. Ține-ne neclintiți în Evanghelia harului până ce orice vrăjmaș va fi supus și vom locui în siguranță cu Tine. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →