← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Corinteni

1 Corinteni 13 — cu Simeon

1 Corinteni 13Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În ritmul liniștit al devoțiunii zilnice ne întoarcem din nou la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a expunerii anglicane care a călăuzit generații prin Scripturi cu reverență măsurată și căldură evanghelică. Astăzi Simeon ne conduce în capitolul al treisprezecelea din Prima Epistolă către Corinteni, unde imnul apostolului către dragoste este desfăcut cu claritate pătrunzătoare. Nu ascultăm doar pentru informație, ci pentru chemarea Duhului la dragoste care este înrădăcinată în Hristos și oferită doar pentru slava Lui.
Citește

Citire

Să auzim acum textul sacru însuși. Cu inimile liniștite înaintea lui Dumnezeu, citim întregul 1 Corinteni 13, acordând atenție fiecărei fraze așa cum ar fi vrut Simeon însuși, ca Cuvântul să ne cerceteze și să ne formeze în școala lui Hristos.
Studiu
Simeon începe prin a expune principiul dragostei înseși. Pe de altă parte, aceste daruri erau însoțite de unele dezavantaje; întrucât au dat naștere unei emulații nesfinte în persoanele care le posedau și unei parțialități necuvenite în cei pentru al căror beneficiu erau exercitate. În ansamblu, nu trebuie să le invidiem distincțiile, deoarece darurile lor, oricât de înălțate ar fi fost, nu erau nimic în comparație cu ceea ce noi, la fel ca și ei, suntem privilegiați să posedăm. Dragostea este mai valoroasă decât toate. Darurile puteau edifica pe alții; dar dragostea ne beneficiază pe noi înșine: și, fără dragoste, toate darurile pe care oamenii le-au posedat vreodată nu aveau nicio valoare. Acest lucru este afirmat de Sfântul Pavel în textul nostru. Dar, deoarece afirmațiile sale sunt de un fel foarte extraordinar, vom încerca să le explicăm și să le justificăm spre satisfacția voastră. I. Să explicăm— Pentru a plasa pasajul în adevăratul său punct de vedere, vom explica, 1. Principiul însuși— [Acesta de-a lungul întregului capitol este numit „dragoste.” El afirmă apoi aserțiunile apostolului cu privire la necesitatea ei. Totuși trebuie să avem în vedere că aici se vorbește despre dragostea creștină; și anume, dragoste întemeiată pe respectul față de autoritatea lui Dumnezeu care a poruncit-o și pe respectul față de Hristos de asemenea, în care și prin care toată rasa umană poate fi considerată unită într-o mare familie. Exemplul Său este la fel de obligatoriu pentru noi ca și porunca lui Dumnezeu: și de aceea, deși limităm termenul doar la iubirea de om, înțelegem prin ea o astfel de iubire, care este întemeiată cu totul pe principii creștine și este combinată cu toate celelalte afecțiuni harice.] 2. Aserțiunile cu privire la ea— [Atât de mare este, în judecata Apostolului, valoarea și importanța dragostei creștine, încât fără ea tot ce putem poseda nu are nicio valoare și tot ce putem face nu are nicio valoare. Fără ea, tot ce putem poseda nu are nicio valoare. Simeon continuă să justifice aceste aserțiuni din mărturia Scripturii. ] Acum acestea, trebuie recunoscut, sunt aserțiuni foarte puternice: și ideea unui om mergând de la flăcările martiriului la flăcările iadului este atât de șocantă, încât abia știm cum să o admitem măcar o clipă. Totuși este cu adevărat adevărat că acesta poate fi cazul; după cum reiese din abundență din aserțiunile Apostolului; pe care acum le vom justifica, II. Să justificăm— Să ne amintim că principiul care se presupune aici a lipsi este acela al „dragostei” universale. Și bine se poate spune că, în absența acesteia, toate celelalte lucruri nu au nicio valoare; căci, acolo unde lipsește aceasta, nu poate exista, 1. Nicio iubire față de Dumnezeu— [Aici Sfântul Ioan ne va dovedi un învățător infailibil. Cuvintele sale sunt clare și decisive: „Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții: căci dragostea este de la Dumnezeu. Cel ce nu iubește nu a cunoscut pe Dumnezeu: căci Dumnezeu este dragoste.” El încheie secțiunea îndemnând la o înțelegere clară a naturii dragostei. Despre înțelegerea clară a naturii ei— [Este sigur că natura dragostei creștine este puțin cunoscută. În adevăr, dacă nu ar fi fost atât de deplin deschisă în capitolul dinaintea noastră, s-ar putea îndoi dacă vreun om de pe fața pământului ar fi înțeles-o pe deplin: sau mai degrabă, s-ar putea îndoi dacă vreun om de pe fața pământului o înțelege pe deplin chiar acum. Nici o parte a ei nu poate fi înțeleasă mai mult decât este experimentată în suflet: și defectele oamenilor în practicarea ei arată cât de defectuoase trebuie să fie vederile lor despre întinderea și obligațiile ei. Dar, numai în măsura în care o înțelegem, putem avea vreun standard just prin care să ne estimăm propriul caracter sau vreo îndrumare sigură pentru purtarea noastră. Dar Dumnezeu ne va judeca după legea Sa desăvârșită, fie că o înțelegem sau nu.
Considerați

Considerare

Simeon apasă datoria de a ne stabili adevărata stare înaintea lui Dumnezeu. Dacă vrem să formăm o judecată dreaptă despre caracterul nostru, să studiem acest capitol cu atenție și să aplicăm la inimile și conștiințele noastre fiecare dintre acele proprietăți prin care dragostea creștină este acolo distinsă. Să studiem mai departe caracterul Apostolului Pavel și al însuși binecuvântatului nostru Domn: și astfel vom ști, cu o măsură considerabilă de certitudine, care este estimarea lui Dumnezeu despre noi și care va fi sentința Sa asupra noastră în ziua cea mare și înfricoșătoare.] 3. Despre cultivarea creșterii ei în sufletele noastre— [Nu există nicio măsură a dragostei creștine cu care să ne mulțumim: trebuie să ne străduim mereu să înaintăm spre realizări tot mai înalte. Sfântul Pavel îi laudă pe Tesaloniceni pentru că „credința lor a crescut peste măsură și dragostea fiecăruia dintre ei față de celălalt a abundat [Notă: 2 Tesaloniceni 1:3 .].” Să căutăm să merităm acea laudă. El încheie prin a îndemna la cultivarea continuă a dragostei în suflet. Numai în acest fel ne putem face ca înaintarea noastră să apară sau să dăm dovadă că creștem de la prunci la tineri și de la tineri la părinți. Dragostea este chipul lui Dumnezeu; și cu cât sporim mai mult în ea, cu atât împodobim mai mult profesia noastră creștină și dobândim „o potrivire pentru moștenirea cerească”. Să urmăm cu ardoare toți acest cel mai bun dintre daruri; și oricât de mult ar fi atins vreunul dintre voi, „vă rugăm să sporiți tot mai mult [Notă: 1 Tesaloniceni 4:9-10 .].”
Răspunde

Răspuns

Unde în viața mea prezentă absența dragostei contrazice cel mai clar darurile pe care le prețuiesc? Cum ar putea oglinda acestui capitol să expună o invidie sau mândrie ascunsă pe care am scuzat-o? Ce singur act de dragoste ascunsă, oferit doar de dragul lui Hristos, sunt invitat să îmbrățișez astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

O, Dumnezeule, care prin gura Apostolului Tău ai arătat dragostea ca fiind cea mai mare dintre toate darurile și fără de care toate lucrările noastre sunt ca nimic, dă-ne har ca să ne facem asemenea chipului Fiului Tău, ca să îndelung răbdăm și să fim buni, fără invidie și fără a ne lăuda; și unește-ne în unitatea Duhului, ca să rămânem în dragostea Ta în veci, prin Iisus Hristos Domnul nostru, căruia împreună cu Tine și cu Duhul Sfânt să-I fie toată cinstea și slava, în vecii vecilor. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →