← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Apologia Confesiunii de la Augsburg

Apologie — Despre ambele feluri în Cina Domnului — Cartea Concordiei

Deschidere
Astăzi ne întoarcem la Apologia Confesiunii de la Augsburg și la articolul ei intitulat Despre ambele feluri în Cina Domnului. Această secțiune a Confesiunilor Luterane apără folosirea deplină a Sacramentului așa cum l-a dat Hristos. Ea vorbește direct despre credința și practica Bisericii, arătând de ce atât pâinea cât și vinul aparțin întregului popor al lui Dumnezeu. Articolul contează deoarece păzește integritatea testamentului lui Hristos și mângâie pe aceia ale căror conștiințe au fost împovărate de restricții omenești. Pe măsură ce ascultăm, îi auzim pe Reformatori pledând pentru fidelitate față de instituția Domnului însuși, mai degrabă decât față de obiceiuri sau hotărâri de mai târziu.
Citește
Citește acum articolul Despre ambele feluri în Cina Domnului din Apologia Confesiunii de la Augsburg. Textul se sprijină în principal pe 1 Corinteni 11, împreună cu trimiteri la Luca 24, Faptele Apostolilor 2 și 20, 1 Samuel 2 și Ezechiel 7. Lasă cuvintele Confesiunii să-ți îndrume meditația asupra motivului pentru care ambele feluri au fost date întregii Biserici și ce înseamnă aceasta pentru primirea credincioasă astăzi.
Studiu

Studiază

Confesiunea începe prin a aborda instituirea ambelor părți. Nu se poate îndoi că este evlavios și în conformitate cu instituirea lui Hristos și cuvintele lui Pavel să folosești ambele părți în Cina Domnului. Căci Hristos a instituit ambele părți și le-a instituit nu pentru o parte a Bisericii, ci pentru întreaga Biserică. Căci nu numai prezbiterii, ci întreaga Biserică folosește Sacramentul prin autoritatea lui Hristos și nu prin autoritate omenească; și aceasta, presupunem, o recunosc adversarii. Acum, dacă Hristos l-a instituit pentru întreaga Biserică, de ce este refuzat un fel unei părți a Bisericii? De ce este interzisă folosirea celuilalt fel? De ce este schimbată rânduiala lui Hristos, mai ales când El Însuși o numește testamentul Său? Dar dacă nu este îngăduit să anulezi testamentul omului, cu atât mai puțin va fi îngăduit să anulezi testamentul lui Hristos. Iar Pavel spune, 1 Corinteni 11:23 și urm., că a primit de la Domnul ceea ce a dat mai departe. Dar el a dat mai departe folosirea ambelor feluri, așa cum arată clar textul din 1 Corinteni 11. Ea prezintă apoi mărturii suplimentare din Scriptură și din obiceiul timpuriu. Faceți aceasta [în amintirea Mea], spune el mai întâi despre trupul Său; apoi repetă aceleași cuvinte despre potir [sângele lui Hristos]. Și apoi: Să se cerceteze omul pe sine și așa să mănânce din pâinea aceea și să bea din potirul acela. [Aici numește ambele.] Acestea sunt cuvintele Celui care a instituit Sacramentul. Și, într-adevăr, el spune înainte că aceia care vor folosi Cina Domnului trebuie să folosească ambele. Este evident, așadar, că Sacramentul a fost instituit pentru întreaga Biserică. Iar obiceiul mai rămâne încă în bisericile grecești și a existat odinioară și în bisericile latine, după cum mărturisesc Ciprian și Ieronim. Căci astfel spune Ieronim despre Țefania: Preoții care administrează Euharistia și împart poporului sângele Domnului, etc. Sinodul din Toledo dă aceeași mărturie. Nici nu ar fi greu să aduni o mare mulțime de mărturii. Aici nu exagerăm nimic; lăsăm doar pe cititorul prudent să hotărască ce trebuie ținut despre rânduiala dumnezeiască [dacă este potrivit să interzici și să schimbi o rânduială și instituție a lui Hristos]. Confesiunea se întoarce apoi la afirmațiile făcute de adversari. Adversarii în Confutare nu se străduiesc să [mângâie conștiințele sau] să scutească Biserica, căreia i s-a refuzat o parte a Sacramentului. Aceasta ar fi fost potrivit pentru oameni buni și religioși. Căci ar fi trebuit căutată o rațiune puternică pentru a scuti Biserica și a instrui conștiințele cărora li se putea acorda doar o parte a Sacramentului. Acum acești oameni susțin că este drept să interzici cealaltă parte și interzic ca folosirea ambelor părți să fie îngăduită. Mai întâi, ei își închipuie că, la începutul Bisericii, era obiceiul în unele locuri ca doar o parte să fie administrată. Totuși nu sunt în stare să producă vreun exemplu antic al acestei chestiuni. Dar ei citează pasajele în care se face mențiune de pâine, ca în Luca 24:35, unde este scris că ucenicii L-au recunoscut pe Hristos la frângerea pâinii. Ei citează de asemenea alte pasaje, Faptele Apostolilor 2:42,46; 20:7, despre frângerea pâinii. Ea continuă prin a examina argumente suplimentare oferite în Confutare. Și luați în considerare obrăznicia lor. Gabriel enumeră printre alte motive pentru care nu se dau ambele părți că trebuie făcută o deosebire între laici și prezbiteri. Și este credibil că rațiunea principală pentru care este apărată interzicerea unei părți este aceasta, anume ca demnitatea ordinului să fie mai mult înălțată printr-un rit religios. Ca să nu spunem ceva mai aspru, aceasta este o invenție omenească; și încotro duce aceasta se poate judeca ușor. În Confutare ei citează de asemenea despre fiii lui Eli că, după pierderea preoției supreme, trebuiau să caute partea care aparținea preoților, 1 Samuel 2:36 (textul spune: Oricine va mai rămâne din casa ta va veni și se va pleca înaintea lui pentru o bucată de argint și o bucată de pâine și va zice: Pune-mă, te rog, într-una din slujbele preoțești (germană: Lieber, lass mich zu einem Priesterteil) ca să mănânc o bucată de pâine]. Aici ei spun că era însemnată folosirea unui singur fel. Și adaugă: „Așadar, laicii noștri trebuie de asemenea să se mulțumească cu o parte care aparține preoților, cu un singur fel.”
Considerați

Consideră

Confesiunea își încheie tratarea cântărind scuzele date pentru interzicere. Ei mai aduc și primejdia de a vărsa și anumite lucruri asemănătoare, care nu au forță suficientă pentru a schimba rânduiala lui Hristos. [Ei aduc mai multe visuri ca acestea, din pricina cărora ar fi nepotrivit să schimbi rânduiala lui Hristos.] Și, într-adevăr, dacă presupunem că suntem liberi să folosim fie o parte, fie ambele, cum poate fi apărată interzicerea [de a folosi ambele feluri]? Deși Biserica nu își asumă libertatea de a preface rânduielile lui Hristos în lucruri indiferente. Noi într-adevăr scuzăm Biserica care a suportat vătămarea [conștiințele sărace care au fost lipsite de o parte prin forță], deoarece nu a putut obține ambele părți; dar pe autorii care susțin că folosirea întregului Sacrament este interzisă pe drept și care acum nu numai interzic, ci chiar excomunică și persecută cu violență pe cei care folosesc un Sacrament întreg, nu îi scuzăm. Să vadă ei cum vor da socoteală lui Dumnezeu pentru hotărârile lor.
Răspunde
Cum întărește primirea ambelor feluri încrederea ta că întregul Sacrament este destinat ție? În ce feluri ar putea amenința tradițiile omenești să limiteze darurile pe care Hristos le oferă în mod liber? Ce pași poți face pentru a prețui testamentul Domnului exact așa cum l-a dat El?
Roagă-te
Doamne Iisuse Hristoase, Tu ai instituit Sacramentul Trupului și Sângelui Tău pentru întreaga Biserică și ai poruncit folosirea lui în ambele feluri. Ține-ne statornici în acest testament al Tău și păzește-ne de orice rânduială omenească care ar micșora ceea ce Tu ai dat. Mângâie pe toți cei cărora li s-a refuzat plinătatea acestui dar și redă poporului Tău Cina deplină pe care ai orânduit-o. Prin Duhul Tău dă-ne primire vrednică a atât pâinii cât și vinului, ca să fim uniți cu Tine și întăriți în credință. Cerem aceasta pentru mila Ta. Amin.

Cartea Concordiei · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →