← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Exodul

Exodul 31-32 — cu Ioan Calvin

Exodul 31-32Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Astăzi explorăm comentariul lui Ioan Calvin la capitolele 31 și 32 din Exod. Expunerea atentă a lui Calvin dezvăluie purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de poporul Său în mijlocul unor mari încercări și realitatea sobră a răzvrătirii omenești. Perspectivele sale ne invită să reflectăm la felul în care Duhul lucrează în viețile obișnuite și la cât de repede se pot abate inimile. Prin aceste reflecții suntem atrași spre o dependență mai adâncă de Domnul care și poruncește și susține. Să lăsăm cuvintele lui Calvin să ne modeleze înțelegerea închinării, ascultării și harului.
Citește

Citire

Pregătește-ți inima să citești Exodul 31 și 32 încet și cu rugăciune. Observă instrucțiunile detaliate pentru tabernacol și meșteșugarii săi, chemarea repetată de a păzi Sabatul și coborârea bruscă în idolatrie la poalele muntelui. Lasă contrastul dintre rânduiala dumnezeiască și rătăcirea omenească să-ți vorbească astăzi.
Studiu
Calvin începe prin a aborda posibila deznădejde legată de construirea tabernacolului. Deși Dumnezeu nu omisese nimic din cele privitoare la forma tabernacolului, ci prescrisese cu exactitate tot ce trebuia făcut, totuși dificultatea reală a lucrării i-ar fi putut copleși de disperare atât pe Moise, cât și pe tot poporul; căci aceasta nu era o lucrare obișnuită, nici una la care cei mai iscusiți meșteșugari și-ar fi putut exercita ingeniozitatea, ci o structură minunată, al cărei tipar fusese arătat pe munte, încât părea de necrezut ca niște muritori să poată cuprinde prin arta lor ceea ce poruncise Dumnezeu. În plus, fuseseră cu totul angajați în sarcini servile în Egipt, de natură să stingă orice vigoare intelectuală și să-i împiedice să aspire la arte liberale. De aici înțelegem că toți cei ce ascultă cu supunere glasul lui Dumnezeu nu sunt niciodată lipsiți de ajutorul Său. În toate greutățile noastre, atunci, această rugăciune să ne încurajeze să mergem înainte: [290] 'Dă ceea ce poruncești și poruncește ceea ce vrei.' Despre chemarea specială a lui Bețaleel, Calvin scrie: A 'chema pe nume' este echivalent cu a face eminent, astfel încât Moise arată că Bețaleel va fi ceva extraordinar, fiind înzestrat cu un dar deosebit. Astfel, Cirus este spus în Isaia 45:4 că este chemat pe nume, deoarece în planul lui Dumnezeu fusese destinat într-un mod remarcabil să îndeplinească lucruri atât de mari. Totuși, deși chemarea lui Bețaleel era specială, deoarece, după cum am spus, Dumnezeu i-a încredințat o lucrare neobișnuită și nicidecum obișnuită, înțelegem că nimeni nu excelează nici măcar în cea mai disprețuită și umilă îndeletnicire manuală, decât în măsura în care Duhul lui Dumnezeu lucrează în el. Căci, deși 'sunt felurite daruri', totuși este același Duh de la care toate izvorăsc (1 Corinteni 12:4); și de asemenea, după cum Dumnezeu a socotit de cuviință să le împartă și să le măsoare fiecărui om. Nici aceasta nu este doar cazul darurilor duhovnicești care urmează regenerării, ci în toate ramurile cunoașterii care intră în folosință în viața obișnuită. Este, așadar, o împărțire falsă când oamenii nelegiuiți atribuie toate mijloacele de susținere a noastră parțial naturii și binecuvântării lui Dumnezeu, iar parțial hărniciei omului, deoarece hărnicia omului însuși este o binecuvântare de la Dumnezeu. Poeții sunt mai corecți când recunosc că tot ce este sugerat de natură vine de la Dumnezeu; că toate artele emană de la El și de aceea trebuie socotite invenții dumnezeiești. Utilitatea acestei învățături este îndoită; mai întâi, ca toate lucrurile care privesc susținerea și apărarea vieții, ori de câte ori le întâlnim, să ne trezească recunoștința, și ca tot ce pare a fi derivat din ingeniozitatea omului să fie privit ca dovezi ale purtării de grijă părintești a lui Dumnezeu față de noi; și, în al doilea rând, ca să-L cinstim pe Dumnezeu ca Autor al atâtor lucruri bune, deoarece El le sfințește pentru folosul nostru. Moise aplică multe epitete Duhului, deoarece vorbește despre o lucrare atât de remarcabilă; totuși trebuie să conchidem că orice abilitate posedată de cineva emană dintr-o singură sursă și este conferită de Dumnezeu. Aceasta este singura deosebire, că Bețaleel a fost înzestrat cu o excelență desăvârșită, în timp ce Dumnezeu face împărțire altora după plăcerea Sa. Calvin consideră apoi lucrarea continuă a Duhului în cei deja înzestrați. Un fel de contradicție apare la prima vedere, când se adaugă imediat după aceea că Dumnezeu pusese înțelepciune în inimile tuturor celor cu inimă înțeleaptă; căci, dacă ei excelau deja în inteligență, care era scopul acestei noi inspirații? De aici s-a presupus în mod obișnuit că harul special al lui Dumnezeu era dat doar în ajutor acelei abilități pe care o posedăm în mod natural. Dar mai degrabă suntem învățați prin acest pasaj că, atunci când ceva crește în noi și înzestrările noastre se manifestă mai vizibil, progresul nostru este derivat doar din lucrarea continuă a Duhului. Dumnezeu conferise deja agerime și inteligență meșteșugarilor în cauză; totuși îndemânarea lor era doar, ca să zicem așa, sămânța; și El promite acum că le va da mai mult decât apăruse anterior. Știu că cuvintele pot fi explicate astfel: Oricine va fi potrivit și potrivit pentru lucrare a fost deci înzestrat cu inteligență, deoarece Dumnezeu a insuflat-o prin influența Sa secretă; dar cealaltă expunere este mai simplă. Ceea ce urmează cu privire la diferitele părți ale tabernacolului a fost deja tratat în altă parte.
Considerați

Reflectare

Calvin se îndreaptă spre răzvrătirea poporului și rădăcinile ei în necredință. 1 Și când poporul a văzut că Moise. În această istorisire percepem nelegiuirea detestabilă a poporului, ingratitudinea lor mai mult decât josnică și nebunia lor monstruoasă, amestecată cu prostie. Pentru ei Moise fusese ridicat deasupra stării vieții pământești, ca să primească poruncile misiunii sale și ca autoritatea sa să fie dincolo de orice controversă. Ei declară cu îndărătnicie că nu știu ce s-a întâmplat cu el, ba chiar vorbesc cu dispreț despre el ca despre o persoană necunoscută. Pentru aceasta îi mustră aspru Ștefan: [324] Acesta este Moise (spune el) pe care părinții voștri l-au respins, deși era slujitorul mântuirii lor. (Faptele Apostolilor 7:35.) Ei mărturisesc că el fusese eliberatorul lor, totuși nu pot tolera absența lui pentru puțin timp, nici nu sunt mișcați de vreun respect față de el, decât dacă îl au înaintea ochilor. Mai mult, [325] deși Dumnezeu Se oferise ca și cum ar fi fost prezent cu ei zi și noapte în stâlpul de foc și în nor, ei totuși au disprețuit o imagine atât de strălucită și vie a slavei și puterii Sale și doresc să-L aibă reprezentat printr-un idol mort. Căci ce puteau însemna spunând: 'Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră?' Nu puteau vedea stâlpul de foc și norul? Nu era purtarea de grijă părintească a lui Dumnezeu abundent vizibilă în fiecare zi în mană? Nu le era El aproape în nenumărate feluri
Răspunde

Răspuns

Unde simți că Dumnezeu te cheamă să te încrezi în purtarea Sa continuă de grijă prin înțelepciune și îndemânare? Cum ar putea avertismentul împotriva idolatriei să-ți modeleze închinarea zilnică? În ce domeniu al vieții ești tentat să devii nerăbdător cu timpul lui Dumnezeu?
Roagă-te

Rugăciune

Tată, prin harul Tău suveran, Tu ai umplut poporul Tău cu Duhul ca să împlinească orice lucrare bună potrivit Cuvântului Tău și ai pecetluit legământul Tău cu semnul Sabatului. Păzește inimile noastre de idolatrie care se ridică atât de repede când timpul Tău întârzie și ține-ne statornici în adevărata închinare până vom vedea pe Fiul. În numele Lui ne rugăm. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →